IN Caterinci

Pentru că simt că n-am abordat suficient subiectul important al săptămânii, am decis că e momentul să dezvolt. Nu, nu e vorba de Cambridge Analytica, ăla e pistol cu apă. Vorbesc de adevărata istorie a bloggingului din România, povestită de Diana şi Alina.

Am făcut un timeline, ca să înţelegeţi exact cum s-au întâmplat lucrurile şi să nu vă mai apucaţi să scrieţi bălării ca asta.

2005 – Apar primele jurnale online din România. Românii sunt fraieri, aşa că nu ştiu să le zică bloguri. Mai întâi se apucă de scris oameni precum Andreea Năstase şi Dragoş Novac, care apoi îl inspiră şi pe Vali Petcu, care îşi deschide Zoso’s Online Journal.

2006 – Din dorinţa de a ajuta blogosfera să se nască, Dragoş Novac inventează RoBlogFest, un eveniment dedicat tuturor celor care aveau un site sau un jurnal online şi nu ştiau exact cum să-şi facă un blog. Era prea devreme. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Dacă vreţi să prindeţi nişte jocuri mişto pentru PS4, ăsta e momentul potrivit. Reducerile sunt valabile până pe 4-5 aprilie, am observat că diferă în funcţie de joc.

Eu am terminat recent Uncharted 3, aşa că mi-ar plăcea să-mi mai iau un joc din serie, momentan văd că nu e la promoţie Uncharted 4, aşa că mai aştept.

Ce mi-a făcut cu ochiul:

GTA V: 130 de lei, NBA 2k18: 135 de lei, Battlefield 1 Revolution (cu premium Pass): 90 de lei. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

I-am descoperit pe băieţii ăştia recent, în timp ce admiram o masă uriaşă într-o sală de meeting a unui client. Masa arăta fistichiu, iar proprietarul mi-a explicat că lemnul este recuperat dintr-o veche casă săsească. Apoi mi-a zis că a comandat-o de la o firmă care cu asta se ocupă: reciclează lemnul vechi şi îl transformă în obiecte de mobilier mai mici sau mai mari.

Serious Wood e un business din Cisnădie, început mai mult din întâmplare. Cei 4 asociaţi au început cu o dubiţă SH, în care cărau lemn recuperat de prin Maramureş. O vreme l-au vândut mai departe către alţi intermediari, până când şi-au dat seama că ies în pierdere şi că ar fi mai profitabil să îl prelucreze chiar ei. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Se pare că aveam dreptate acum câteva luni, când ziceam că achiziţia făcută de CEL.ro este una foarte bună. Practic, au luat un brand curat, care nu avea foarte multe probleme de imagine, şi au început să investească masiv în publicitate. 

Am văzut o grămadă de reclame pe TV, iar oamenii chiar încep să cupleze la fenta asta. Mi-au zis inclusiv cunoscuţi că sunt oferte bune la Domo, chiar dacă îmi citesc blogul. 

Între timp, partea de reviews de pe Facebook e ascunsă, iar pe Google e fix aşa cum ne aşteptam, adică 2,4 stele din 5. Oamenii se plâng că nu le răspunde nimeni la telefon, că sunt probleme în service sau cu returul, sau că pur şi simplu se anulează aiurea comenzile.

Deci în loc să schimbe ceva şi la problemele reale ale businessului, oamenii au continuat aşa cum ştiau. Probabil că se va duce în cap şi brandul ăsta în câteva luni.

IN Web

Când toată lumea zicea fraza clasică cu „if you don’t pay for a product, you are the product” oamenii zâmbeau şi dădeau din cap. Sigur, reţelele sociale sunt gratuite, dar de ce ne pasă nouă cum fac bani? 

Când au apărut primele discuţii despre date ale utilizatorilor folosite de diferite companii în scopuri comerciale, oamenii s-au revoltat, dar nu mult, că oricum nu înţelegeau mare lucru.

Adevărul e că toate reţelele de socializare ştiu o grămadă de lucruri despre noi, iar nouă nu pare să ne intre asta în cap. Cele mai multe din ele vând date într-o formă sau alta. Mai mult sau mai puţin transparent. În scopuri mai mult sau mai puţin mai puţin sau mult mai puţin benefice pentru utilizatori. Best case scenario, cineva vrea să vă convingă să cumpăraţi ceva. Worst case scenario, cineva vă manipulează să votaţi ceva. Citeşte tot articolul

IN Gânduri de zi cu zi

Căutam aseară nişte întregistrări ale emisiunilor „13-14 cu Andrei”, să mă afund puţin în borcanul cu nostalgie. Că aşa se întâmplă, îţi aminteşti de nişte chestii mişto abia în momentul în care ajungi să le simţi lipsa sau când moare vreo persoană direct implicată. N-am găsit mare lucru. E un tip pe Youtube care pare să aibă o arhivă măricică din Midnight Killers, mai sunt câteva înregistrări 13-14 cu Andrei, dar cam atât.

„13-14 cu Andrei” era la sfârşitul anilor ’90 cea mai smart şi îndrăzneaţă emisiune de radio (şi, ulterior, şi TV) din România. Ţin minte că fugeam de la şcoală ca să-l prind pe Gheorghe, deşi nu înţelegeam mare lucru din ce zicea. Era citit, era tupeist, era liber. Una dintre vocile generaţiei „PRO”. Citeşte tot articolul

IN Sunday's Media Recap

Spotify s-a lansat oficial în România. Detalii

Facebook are mari probleme după ce s-a aflat că datele personale ale unor useri au fost folosite de Cambridge Analityca pentru alegerile din SUA. Detalii.

Twitter vrea să aplice acel badge de „verified” pentru toţi userii. Detalii.

Alte ştiri pe scurt: Digg Reader se închide pe 26 martie, Google Assistant va avea şi scenarii prestabilite, Antena 1 are o emisiune nouă de talente: The Four, plecări la vârful Hotnews.

IN Casual stuff

Veneţia, ceaţă, 8 grade, ora 21:30. O vreme care te face să cauţi un adăpost cu lumină şi căldură, chiar dacă oraşul e frumos şi sunt o mulţime de străduţe de explorat. 

Aşa că am făcut orice ar face orice român plecat în străinătate, am căutat un televizor care să difuzeze meciul Simonei Halep. Ceea ce s-a dovedit o misiune imposibilă, era seara în care juca Barcelona contra lui Chelsea, aşa că barurile dădeau doar fotbal. 

La televizorul din camera de hotel era numai teleshopping. Serios, au italienii vreo 20 de posturi cu teleshopping, plus o tăntică care e un fel de prezicătoare sau ceva şi care vorbeşte non-stop, plus unii care se uită la meciuri şi povestesc ce se întâmplă în timp real. „Mingea e la Milan, Suso pasează, Arsenal e acum la balon” etc. Citeşte tot articolul

IN Filme

 Documentarul ăsta abia a apărut pe Netflix şi mi-a făcut duminica trecută mai frumoasă. Titlul e destul de clar. O să vedeţi case mişto, case construite în locuri bizare, sau cu forme ciudate, genul de case care câştigă concursuri de arhitectură. De-alea de reviste, în care pare că nu locuieşte nimeni, atât de bine sunt puse la punct. Mă rog, de obicei chiar nu locuieşte nimeni, că sunt case de vacanţă multe din ele. 

Vă recomand să faceţi o porţie de paste, să deschideţi o sticlă de bere (da, ştiu, pastele merg cu vin, ghinion) şi să savuraţi cele 4 episoade de câte o oră. Sunt împărţite pe categorii: munte, pădure, coastă şi sub pământ.  Citeşte tot articolul

IN Jocuri

Săptămâna trecută am primit early-access la cel mai nou joc de pe platforma PlayLink – jocurile sociale de la Playstation. Am povestit pe larg acum câteva luni despre jocurile din platforma PlayLink, sunt nişte boardgame-killers cum le-am zis eu, nişte jocuri construite pentru Playstation care se folosesc mult de telefonul mobil. Practic acela este controllerul şi astfel pot fi implicaţi până la 6 jucători.

Aşa e şi Frantics, care mi se pare mult mai complex decât ceea ce am jucat până acum. Sunt mai multe mini-jocuri, în care trebuie să faci chestii diferite. Sunt 14 jocuri în total, care se pot juca şi single player, dar şi ideal ar fi să aveţi 3 prieteni alături de care să îl testaţi. Citeşte tot articolul

Meniu