IN Liverpool

N-am crezut că Liverpool poate să o bată atât de categoric în tur pe City. La fel cum n-am crezut că poate să ia doar un gol de la cetăţeni în 2 meciuri. Lăsând la o parte meciul de la începutul sezonului, acel 5-0 la care Liverpool a jucat în 10 oameni, ştiam că City poate să marcheze mult. 

Turul m-a lăsat fără cuvinte, era un avantaj excelent, însă ştiam că va fi extrem de dificil în Manchester. Şi chiar a suferit mult LFC în prima repriză. Salah nerefăcut, ceea ce a însemnat că pe partea dreaptă nu cobora nimeni să-l ajute pe Trent Alexander-Arnold. Klopp a schimbat destul de târziu, mai întâi l-a pus pe Mane acolo şi pe Salah pe stânga, apoi l-a trimis în locul lui Firmino, „la pomană”. Acolo s-a văzut cât de important e brazilianul în distrugerea atacurilor adverse. Salah n-a putut să alerge de la un fundaş la altul, aşa că City a construit mai uşor. Practic, Liverpool a jucat cam în 10 oameni mare parte din prima repriză. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Zilelele astea s-a discutat mult despre publicitatea la ţigările electronice. Există o iniţiativă numită „2035 fără tutun„, care îşi propune să elimine de tot tutunul din vieţile românilor. 

Îmi place super mult că nu se mai fumează în spaţiile publice, cred că ar trebui interzise şi porcăriile alea electronice care miros mai nasol, însă cred că lucrurile ar trebui să se oprească aici. În rest, e dreptul omului ce face la el în casă sau în cluburi special amenajate. Cred că şi în aer liber se pot reglementa puţin mai bine lucrurile, că sunt intrările în baruri nişte perdele de fum prin care trebuie să treci de cel puţin două ori pe seară, dar asta e altă poveste. 

Însă tot discursul cu „hai să interzicem publicitatea la ţigările electronice pentru că ea e de vină că fumează copiii noştri” mi se pare de-a dreptul hilar. Nu din cauza unui mesh de la Băneasa se apucă tinerii să fumeze, ci din cauza părinţilor şi a prietenilor. Din cauza lipsei de educaţie. Din cauză că legea asta cu fumatul în spaţiile publice a venit abia acum câţiva ani. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

N-aş fi crezut că o să o spun vreodată, dar după vacanţa asta scurtă am ajuns la concluzia că aglomeraţia e un lucru bun pentru Bucureşti. 

În 4 zile libere m-am tot plimbat prin oraş, din Militari în Colentina, prin Băneasa, prin centru. Şi am văzut cu ocazia asta cel puţin 6 accidente destul de grave. În două erau implicaţi pietoni, în alte două şoferii pierduseră controlul maşinii. Oraşul a fost foarte liber, la modul că am făcut 10-12 minute din Colentina până în Militari, pe ceas. Fără să gonesc prin oraş, pur şi simplu n-am stat la niciun semafor. Ştefan cel Mare gol, Titulescu, pasajul Basarab, splai, Militari. Citeşte tot articolul

IN Sunday's Media Recap

Facebook recunoaşte că datele a 87 de milioane de useri au ajuns pe mâinile celor de la Cambridge Analytica. Detalii.

Spotify se listează la bursă şi ajunge la o evaluare de aproape 30 de miliarde de dolari. Detalii.

FB limitează accesul la API-uri pentru developeri în Facebook şi Instagram din cauza scandalului de privacy. Detalii.

Alte ştiri pe scurt: atac armat la sediul Youtube, Facebook a retras mesajele trimise de Zuckerberg userilor din reţea, Snapchat group video chat, Facebook adaugă context pentru anumite ştiri listate, UBER iese din Atena, lege anti fake news în Malaezia.

IN Filme

S-au adunat câteva zile libere, aşa că după drob şi ciocnit de ouă poate băgaţi şi vreun serial sau două, ca să meargă mai bine cozonacul.

Eu m-am delectat deja cu câteva chestii foarte bune, iar pe altele le-am pus pe listă pentru luni.

The Defiant Ones – Povestea lui Dr. Dre şi a lui Jimmy Iovine, cei care au vândut Beats către Apple pe 3 miliarde şi ceva de dolari. E despre hip-hop, music business şi tot ce înseamnă showbiz în America. Plus că amândoi povestesc cum au copilărit şi cum au ajuns cine sunt azi. Montajul e absolut bestial. E produs de HBO, dar în acest moment îl găsiţi pe Netflix.  Citeşte tot articolul

IN All Sports

Sporting Lisabona a pierdut un meci în sferturile Europa League pe terenul lui Atletico Madrid. 2-0, nu vreo umilinţă. După meci, patronul echipei, Bruno de Carvalho, care e numit „The Donald Trump of football”, i-a criticat pe jucători pe Facebook. Din câte mă ajută Google Translate, sunt nişte oameni nominalizaţi, jucători care au cam greşit la goluri (am prins cam jumătate din meci).

O zi obişnuită de joi, cum ar zice Gigi Becali.

Ce-au făcut jucătorii? Au trimis o declaraţie comună prin care dezaprobau modul în care a abordat problema patronul lor.

„În numele echipei, prin această declarație comună ne exprimăm dezgustul față de declarațiile publice ale președintelui nostru după meciul de ieri, pentru că nu am reușit să obținem rezultatul dorit. Lipsa de sprijin în acest moment de la cel care ar trebui să fie liderul nostru, care arată cu degetul învinovățind public performanțele unui sportiv, deși grupul este condus prin efortul său combinat” 

Cred că e prima oară când văd o astfel de reacţie din partea unor jucători de fotbal şi mi se pare fabulos.

Mă rog, dementul de patron n-a înţeles nimic, aşa că i-a suspendat pe toţi cei 19 semnatari ai declaraţiei. Dar asta e doar o parte a poveştii, mult mai important mi se pare cum au reacţionat ei. N-o să vedem chestia asta în România niciodată. Şi nu e vorba doar de Becali, toţi patronii simt nevoia să îşi critice angajaţii în public după rezultate mai slabe. 

Chiar sunt curios să văd cu cine o să joace Sporting duminică în campionat.

IN Casual stuff

Ceea ce vedeţi nu e vreo parcare, ci banda 1 de pe strada Ziduri Moşi. 10 idioţi au considerat că e o idee bună să parcheze acolo, probabil pentru că „nu stăteau mult” şi pentru că se grăbeau. 50 de metri mai încolo e o parcare subterană, absolut decentă, care are şi lift de acces direct în piaţă. Mai mult, parcarea aia e gratuită în primele 30 de minute. Dacă nu faceţi piaţa, vă zic eu: n-ai nevoie de mai mult de 30 de minute pentru a lua fructe, legume şi zarzavaturi. Dai 2-3 ture de piaţă, vezi cam care sunt preţurile, îţi iei ce ai nevoie din câteva locuri şi te-ai cărat. După cele 30 de minute, parcarea e 2 lei pe oră. O nimica toată.

Ştiţi cum se plâng oamenii că n-au condiţii şi că ei ar fi civilizaţi dacă ar putea? Vechea poveste cu „să ni se dea”. Ok, s-a făcut o parcare (care are un acces ok, locuri mari etc.).

Ce fac bravii cetăţeni ai patriei? Râgâie plictisiţi şi parchează unde au chef. Şi am făcut poza asta imediat după ce am ieşit eu din parcarea cu o mulţime de locuri goale. Pe partea opusă erau parcate alte maşini, ale altor nesimţiţi. 

Eh, în cazul ăsta nu se poate face educaţie decât cu forţa. Amendă pentru staţionare mai mare de 5 minute. N-o plăteşti în decurs de 1 an? Muncă în folosul comunităţii. N-o faci nici pe aia? Hai la bulău puţin. 

IN Casual stuff

Când am intrat la liceu, casa asta era, de departe, cea mai mişto de pe strada Eremia Grigorescu. O remarcai de la distanţă, cu aspectul îngrijit şi scările care deschideau o mică terasă deasupra garajului. Dreamhouse, fără îndoială. La un moment dat parcă era şi un steag al vreunei ambasade, dar nu sunt sigur de asta. Ce vă povestesc eu se întâmpla acum 15 ani.  A rămas aşa ani la rând, timp în care am admirat-o de fiecare dată când treceam pe strada aia. Citeşte tot articolul

IN Web

În ultima vreme am început şi eu să ascult mai multe podcasturi, că tot a explodat moda asta la noi. Mi se pare cea mai bună activitate atunci când spăl vasele sau fac curăţenie prin casă. Aş asculta şi în maşină, dar fac fix 5 minute până la birou, aşa că n-am timp nici măcar de o melodie întreagă uneori. Despre Pe bune v-am mai zis, e deja la al 2-lea sezon şi continuă să fie super tare.

Shoturi Digitale este un podcast despre antreprenoriat, lansat recent de Andrei Costescu şi Claudiu Jojatu. Pe Andrei îl ştiu, e unul dintre cei mai energici şi optimişti antreprenori pe care îi cunosc, e fondatorul agenţiei de mobile development MReady. Citeşte tot articolul

IN All Sports

Ieri am urmărit Webinarul de Sport din cadrul seriei Ro-Win – Succes în România şi am rămas mască la câteva detalii pe care le-am aflat. Unul dintre invitaţi a fost Dan Lazăr, de la Tennis Hero. 

Formatul presupune ca fiecare antreprenor invitat să-şi spună povestea şi să împărtăşească din experienţa lui. Totul e parte dintr-un proiect mai amplu, ce oferă finanţare românilor din diaspora care vor să înceapă un business în România. Pentru a-i convinge pe cei plecaţi de mulţi ani că se poate construi ceva aici, sunt aduşi atât antreprenori cu experienţă, cât şi unii aflaţi mai la început de drum (2-3-5 ani). Despre Ro-Win o să revin într-un articol separat. Dacă vreţi să urmăriţi webinarul, e aici, sunt multe insighturi valoroase.

Povestind despre cum se face promovarea, care sunt curbele de creştere şi ce le influenţează, Dan Lazăr a explicat că businessul a explodat în momentul în care Simona Halep a început să aibă rezultate şi mai bune şi s-a apropiat de locul 1. Toate fetiţele merg la tenis dorindu-şi să fie ca Simona Halep, iar fiecare rezultat bun al ei se simte direct în vânzările de abonamente la acest sport. Pe lângă asta, inclusiv concediile clienţilor pe care îi au la Tennis Hero s-au modificat. Dacă până acum era vorba de Tenerife sau alte locuri exotice (serviciul e unul premium), acum oamenii aleg să meargă la Madrid ca să o vadă pe Simona Halep jucând. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Ştiu că poate părea absolut şocant, dar n-a fost nevoie decât de 18 ani pentru ca RATB să păşească în secolul 21! Lângă ghereta de bilete de la Obor a răsărit un automat roşu, strălucitor şi cu touchscreen!

Probabil că nu l-aş fi observat dacă nu auzeam o duduie aflată foarte aproape de vârsta pensionării că treaba e încurcată şi că n-are încredere în bucata masivă de tehnologie răsărită în vecinătatea staţiei. Doamna a contemplat atent la măgăoaie şi apoi s-a întors strâmbând din nas. Probabil că n-avea de gând să cumpere bilet, dar voia să ştie ce-au mai inventat calculatoriştii de pe lumea asta.

M-am uitat atent şi n-am văzut nicio „pamblică” prin jur, semn că inaugurarea n-a avut încă loc. Nu-i nimic, e timp. Citeşte tot articolul

Meniu