Abonează-te la newsletterul Maison Créative ca să afli ce evenimente ți-am pregătit

Supunere sau respect?

question_answer1 comentariu
IN Casual stuff

Se dă un eveniment la care PRistul îi roagă pe bloggerii prezenţi să nu facă poze. De mai multe ori chiar. Unii bloggeri se conformează, alţii fac poze pe furiş. Încerc să-mi dau seama dacă primii sunt fraieri, sau cei din urmă sunt nesimţiţi.

Înţeleg că dorinţa bloggerului este de a oferi material cât mai bun cititorului, dar până unde împingem limitele? Sunt nişte cetăţeni supuşi cei care nu încalcă regulile sau e o chestiune de respect?  Dacă ascultăm indicaţiile PRiştilor înseamnă că suntem nişte căţeluşi obedienţi?

Nu are legătură cu vreun eveniment anume, mi-a venit în cap întrebarea asta.

Pe vremuri la cinema

question_answer5 comentarii
IN Filme

Pe la începutul anilor 2000 încă mai mergeam cu tata la cinema din când în când. Era pe vremea în care Patria şi Scala erau destinaţii de lux, iar Mall Vitan avea singurul multiplex din oraş. Încă funcţionau toate cinematografele de pe Bulevardul Regina Elisabeta, iar printre destinaţiile noastre preferate se număra şi cinema Europa (cel de pe Moşilor).

Într-un weekend am ajuns la Luceafărul (pentru cei mai tineri, CinemaPro se chema pe vremuri Luceafărul şi arăta jalnic) cu intenţia de a viziona un film pe la 12:00. Eram noi şi încă vreo 4 ameţiţi. Doamna de la ghişeu ne-a anunţat afectată că fără 10 persoane în sală nu rulează filmul. Mai mult, ne-a invitat să ieşim pe stradă şi să convingem încă 4 oameni să vină la film :)) Până la urmă ne-am dus la Corso la un alt film (mai bun).

Mi-am amintit de povestea asta săptămâna trecută, când am ajuns la Light Cinema pe la ora 23:00 şi a trebuit să facem cale întoarsă pentru că filmul nu rula. Şi apropo de asta, la Glendale Studio (fostul Cinema Cotroceni) filmele rulează şi cu 2 oameni în sală. Iar biletele sunt super ieftine şi popcornul pe săturate + un ceai sunt din partea casei.

E un business

question_answer0
IN Web

O frecaţi aiurea pe net şi nu pricepeţi că onlineul e un business. Pentru agenţii, pentru companii, pentru mulţi dintre bloggeri. Se fac puţine lucruri doar de amorul artei, restul sunt pe bani. În lumea reală oamenii fac lucrurile cu un scop, nu stau şi comentează de pe margine doar ca să se afle în treabă (cum facem noi de multe ori). Fiecare îşi trage spuza pe turta lui, cum s-ar spune în popor. Citeşte tot articolul

Sunday’s Media Recap

question_answer0
IN Sunday's Media Recap

Toată lumea aştepta iPad 3, însă Tim Cook a prezentat la mijlocul săptămânii noul iPad. Nimic spectaculos. Detalii.

A apărut Economica.net, un proiect al celor de la România TV menit să adune cele mai importante informaţii economice.

Tot săptămâna asta a apărut şi FoodStory.ro, un proiect culinar al celor de la IBU. Detalii.

Preselecţia pentru Eurovision a avut, în premieră pentru TVR, bloggeri oficiali. Detalii.

Dragoş Stanca anunţa la mijlocul săptămânii Digital Hunter, un serviciu de recrutare online. Detalii.

Alte ştiri pe scurt: s-a relansat Smark.ro,  Android Market a devenit Google Play, Pinterest aduce mai mult trafic decât Twitter şi Gowalla e istorie.

Cum se cuvine?

question_answer4 comentarii
IN Casual stuff

Când eram mic, am învăţat că atunci când faci o vizită e frumos să serveşti din trataţia oferită de gazde. Altfel, aceştia se pot considera ofensaţi. Oare acelaşi lucru e valabil şi pentru evenimentele cu bloggeri? Pentru că dacă-i aşa, eu nu prea mă port frumos. Mai mereu vin cu maşina, de mâncat nu prea mănânc, pişcoturile nu-mi plac.

De multe ori simt că nici măcar în calitate de pişcotar nu mă descurc prea bine. Miercurea trecută s-a lansat Gillette Fusion Proglide şi eu nici măcar o prăjitură n-am mâncat.

Iar acum câteva zile, la Lady Bloggers Party, n-am băut şi eu măcar o apă plată pe banii Vodafone.

Dacă n-am consumat nimic se poate considera că nu mi-a plăcut? Sau că sunt fraier? Nu de alta, dar mă deranjază din ce în ce mai mult consumul ăsta social la petreceri pe banii altora. Nu simt nevoia să beau nimic, dar îmi iau un suc/o apă pentru că trebuie să consum ceva.

Cele două filme de sâmbătă

question_answer0
IN Filme

John Carter – în ultima vreme Disney a făcut o grămadă de filme proaste, dar cu John Carter chiar le-a ieşit ceva mişto. O combinaţie interesantă între marţieni şi America de la sfârşitul secolului al 18-lea.  La început nu prea înţelegi ce legătură are Războiul Civil cu oamenii de pe Marte, dar merită să vezi filmul până la final. Şi nici nu-ţi dai seama că e aşa de lung. Are peste 2 ore, dar trec foarte repede în combinaţia de bătăi gen Star Wars şi Patriotul. Lynn Collins e foarte bună (cel puţin în film) iar acţiunea se bazează pe un roman scris în 1912! Foarte probabil vor mai urma continuări, sunt 11 romane în total.

The Descendants – e filmul despre care am auzit numai de bine. E foarte trist, mă aşteptam la cu totul altceva. Ca de obicei, oamenii pun semnul egal între trist şi bun. E o poveste de viaţă care s-ar fi putut desfăşura oriunde pe glob şi s-ar fi putut numi oricum. Foarte enervantă muzica hawaiană şi toate cămăşile alea înflorate. George Clooney face un rol bun. Nu extraordinar, dar bun. Mi-a plăcut mai mult rolul din Up in the air, nu cred că e cel mai bun rol al lui din carieră în The Descendants. Shailene Woodley o să se facă mare şi bună.

Dilemă urbanistică

question_answer6 comentarii
IN Casual stuff

Mă uitam zilele trecute la blocurile astea vechi, construite prin anii ’70. Unele au început să fie reabilitate termic şi par mai noi, altele arată în continuare jalnic. În starea asta sunt sute, poate mii de blocuri din Bucureşti, toate construite de avântul comuniştilor. Mă întreb ce se va întâmpla cu blocurile astea peste 20-30 de ani. Cât sunt prevăzute să reziste? Câte cutremure (mai mari sau mai mici) vor mai îndura?

Ce se întâmplă dacă numărul de oameni din ţară scade în continuare şi vom continua să ne mutăm în zone rezidenţiale? Vor fi părăsite? Şi dacă da, presupunând prin absurd că vor fi majoritatea goale, ce facem? Le demolăm? Le consolidăm şi le mai păstrăm încă 100 de ani?

Melteanul cu câine

question_answer5 comentarii
IN Casual stuff

N-am o problemă cu animalele de companie. Am mai spus că mi se pare chinuitor să ţii un câine într-un apartament de bloc, dar fiecare cu damblaua lui. Totuşi, când îţi asumi această responsabilitate, fă-o până la capăt.

Nu lăsa animalul să coboare singur până la parter, că n-are degete să-şi deschidă singur uşa de la intrarea în scară. Nu-l lăsa jos cu o piatră înfiptă în uşă ca să poată să intre animalul când are chef şi să stea pe la uşi. Nu aştepta să latre cât să trezească tot blocul până să-i dai drumul.

Toate variantele de mai sus te fac un meltean leneş. Şi tu nu vrei să ne arăţi că eşti un meltean leneş.

Avem un client nou

question_answer6 comentarii
IN Caterinci

La noi la prăvălie oferim şi servicii de găzduire şi din când în când mai sună lumea să ceară detalii. Iar astăzi am primit un telefon de la un penitenciar :))

Am trecut peste şoc şi ne-am gândit ce servicii le-am mai putea oferi. De pildă, sunt curios dacă ar prinde o vizită cu bloggeri #lapenitenciar. Oare câtă lume ar da Like şi cum ar trebui să sune textul de pe Facebook Ads? „Apasă pe Like şi află în permanenţă cele mai noi informaţii de la Penitenciar!”.

Pe contul de Twitter am putea să dăm „Bună dimineaţa” în acelaşi timp cu Orlando şi Bogdana, pe Youtube am putea să punem clipuri de prezentare şi momentele artistice. Mă gândesc să trimitem bloggerilor şi câteva produse în teste: cătuşe, saltele, linguri şi farfurii de metal. Iar în aprilie să lansăm colecţia de Primăvară-vară 2012-2022 a noilor outfituri pentru deţinuţi 😀

Dacă ideea cu BloggeriLaSchimb are succes, mă gândesc s-o implementăm şi pentru noul nostru client. Să ducem nişte bloggeri la zdup pentru o zi şi câţiva puşcăriaşi (aleşi pe sprânceană, evident) să meargă pe la evenimente, să vadă filme, să mănânce şi să bea. Ce ziceţi? :))

 

Un gest simplu

question_answer6 comentarii
IN All Sports

Barcelona – Bayer Leverkusen în optimile Champions League. Lionel Messi marchează 5 goluri, se termină 7-1, iar la final argentinianul are un gest superb.

Se duce calm, camerele îl urmăresc pe teren, în fundal se văd jucători care se felicită şi fac schimb de tricouri. Messi păşeşte hotărât şi la un moment dat se opreşte. Se apleacă şi ia mingea, trofeul oricărui fotbalist care reuşeşte un hat-trick. Iar mai apoi pleacă spre vestiare. Un gest simplu, al unui băiat simplu. Un tip căruia îi place să joace fotbal şi arată asta la fiecare meci. Ăsta e trofeul pe care nu-l vor câştiga niciodată Cristiano Ronaldo şi Real Madrid.

Şoferi de ambulanţă

question_answer4 comentarii
IN Casual stuff

Am o dilemă de mai mult timp şi n-am apucat niciodată să mă lămuresc. Nu vi se pare că mulţi şoferi de ambulanţă sunt cam slab pregătiţi pentru genul de job pe care se presupune că îl au? Ştiu că e o responsabilitate imensă, ştiu că lucrează sub presiune şi condiţii de stres foarte mari, însă uneori mi se pare că fac alegeri total nepotrivite.

Am observat de multe ori ambulanţe care alegeau străzi foarte aglomerate la ore de vârf în condiţiile în care existau alternative reale la îndemână. Are cineva idee ce fel de pregătire au oamenii ăştia? Sunt simpli şoferi sau fac şi nişte cursuri speciale?  La SMURD, de exemplu, n-am întâlnit problema asta.

Sunt multe cazuri în care oamenii ar vrea să se dea la o parte, dar n-au unde.

Sociale

Dă-mi un ecler!

Cumpără de pe eMAG cu acest link

Descarcă gratuit eBook-ul

ebook Digital Recap 2022
Hoi.La.Minut

Pe scurt:

Statistici TopBlog

Clasament TopBlog
Meniu