După ce mi-am recuperat maşina din munţi acum câteva săptămâni simt că pot să împărtăşesc din experienţa mea miilor de cititori, fani, prieteni şi membrii ai familiei.

După modelul consacrat, să notăm „cu buletsuri” câteva informaţii utile:

• se ridică maşini între orele 7:00 şi 22:00
• programul de mai sus e valabil de luni până sâmbătă pentru că, citez „duminica mai merge omu într-o vizită, ceva”
• ăia de la adăpost n-au nicio vină că ţi-au ridicat maşina. sunt plătiţi pentru asta, dar nu cu ei trebuie să te cerţi
• pe cât posibil evitaţi sectorul 1. e cea mai scumpă taxă: 833 de lei (la care se adaugă amenda de 120 de lei)
• pentru sectorul 1 trebuie să vă ridicaţi maşina din spatele gării băneasa, e a doua stradă la dreapta după ce întoarceţi la pod. treceţi de antena 1 şi avansaţi, undeva e semn de interzis la dreapta. pe acolo trebuie s-o luaţi. e o potecă practic, nu o stradă, dar se poate merge.
• pentru sectorul 6 mergeţi pe uverturii până la capăt şi înainte de podul spre chiajna faceţi dreapta, urmează indicatoare şi un drum cu pietriş
• pentru celelalte sectoare nu ştiu şi nici nu vreau să aflu
• după ora 22:00 e safe să parcaţi cam oriunde, că ăştia se retrag, sigur sigur.
• de preferat să evitaţi să parcaţi aiurea pe străzi principale, acolo e vânătoarea mare, nu prea intră pe străduţe

Cam astea ar fi.. dacă are cineva completări.. vă aştept.

În timp ce participam la mirobolantul examen de licenţă, privirea mi s-a întâlnit cu nişte doamne. Care erau nişte doamne în adevăratul sens al cuvântului, cel legat de starea civilă. Eu înţeleg că dorinţa de cunoaştere e mare, dar majoritatea oamenilor o fac pentru că trebuie. Flashnews: nu, nu trebuie.

Cum zicea comisarul Roman, există locuri de muncă pentru fiecare, piaţa muncii duce lipsă de dulgheri, faianţari şi alţi meşteri.

The point is: sunt nişte oameni care n-au studii. UE şi nu numai spun că trebuie să ai studii. Atunci afară cu toţi ăştia care n-au studii şi hai să angajăm oameni care au studii. Pentru că sunt o grămadă de tineri care sunt în joc de glezne aşteptând să mai iasă la pensie câte unu din ăştia cu studii făcute pe la ID/FF/cum naiba i-o zice.

Am auzit-o de multe ori pe aia cu „Păi pe vremea noastră se intra greu la facultate, nu ca acum”. Deci n-aţi fost îndeajuns de buni, right? Atunci nu sunteţi nici acum, vă rugăm să eliberaţi biroul. Generaţia asta nouă are măcar avantajul de a şti cum se porneşte un computer (în general există un nivel mediu de cunoştinţe, dar există şi excepţii).

N-ai studii, du-te pe un post care ţi se potriveşte, chiar dacă în 15 ani de muncă ai prins experienţă, tot lipsesc bazele. Şi ştiu că e greu de acceptat, că e vorba de mame, mătuşi, verişoare etc., dar ăsta ar trebui să fie cursul firesc al lucrurilor. Într-o societate ideală.

I’m a lousy scorer in really important competitions. Când vine vorba de lucruri cu adevărat importante legate de şcoală o dau în bară.

8th grade. Primul examen – capacitatea. Olimpic, premiant, tânără speranţă. Limba română: 7.30. După contestaţie 6.40 Inspectorat, minister, plânsete, vorbit cu inspectorul general. Da, ai scris bine dar nota rămâne.

12th grade. BACul. Media 10, clasă de filologie, „arhangel”, gaşca nebună, fruntea liceului, premiant, 9.60 media. Limba română scris: 5.90. N-am mai făcut contestaţie de data asta.

Licenţă Examenul scris: necâştigător. Media 3. Cu menţiunea că în facultate am fost o pramatie, n-am mai avut note mari.

Una din profele din facultate consideră că m-am ratat. Aproape că îmi pare rău pentru mine. Aproape.

Oricum, când vine vorba de examene finale o dau în bară. Partea bună e că m-am obişnuit cu asta (în clasa a 8-a a fost un şoc emoţional tare puternic, and i mean it).

Sunt cam ca Anglia la fotbal: mă calific din preliminarii fără probleme şi la turneul final plec acasă din grupe. Sper ca în februarie să facem o figură frumoasă şi eu, şi ceilalţi favoriţi care au plecat acasă mai devreme acu.

În rest, cu facultatea rămâne valabil.

Bonus: se copiază la acest super duper examen de licenţă. Asta aşa, ca să se ştie şi mai sus 🙂

Iată-l. Este postul 1000. Se fac 3 ani peste vreo săptămână. La asta se adaugă 3200 de comentarii.

Asta înseamnă cam un post pe zi în medie şi 3 comentarii per post. Dacă scad şi răspunsurile mele, ar fi cam două comentarii la fiecare post pe care l-am scris. Asta înseamnă din start 2 cititori la fiecare prostie pe care am scris-o aici.

Decent.

Vă mulţumesc pentru atenţie şi vă invit mâine, la o nouă ediţie din „Aventurile lui hoinaru”.

Ziceam eu la un moment dat că mi-aş dori ca bucureştenii să-şi cunoască oraşul. Măcar ei. Iar după noaptea muzeelor mi-aş fi dorit să fie şi o zi a muzeelor, în care să mergem fără îmbulzeală pe la toate locurile astea frumoase.

Şi uite că s-a gândit Corina Georgescu, prin al ei BlogDeTurism.ro, să ne invite la o Plimbare prin Bucureştiul meu. Adică al ei şi al nostru.

Bonus, a strâns şi nişte sponsori care o să ne ajute cu diverse chestii, dupe cum urmează: Paralela 45 ne pune la dispozitie un autocar, iar Blue Air plimbă o parte din bloggerii invitaţi între Bucureşti şi casă. Hotel Stil îi cazează, iar NORC susţine acţiunea prin sponsorizarea tuturor intrărilor la muzee pentru bloggerii participanţi. (iar pasajul ăsta e copiat cu nesimţire de la DeCe?, din lipsă de timp). Citeşte tot articolul