IN Filme

Știți defectul celor mai multe seriale care au succes? Producătorii aleg să tragă de ele până când audiențele o iau în jos, povestea se duce în bălării și publicul își pierde tot interesul. Abia atunci decid că ar fi cazul să-i pună capăt. Se transformă dintr-o chestie pe care o adorai într-o plictiseală la care nu renunți din rațiuni sentimentale. 

Din fericire, n-a fost cazul cu The Marvelous Mrs. MaiselSerialul de pe Amazon Prime Video e printre puținele care au crescut calitatea episoadelor de la un sezon la altul. Nu doar că s-au băgat mai mulți bani, dar scenariștii au înghesuit într-un episod de 50 de minute mai multe fire epice, mai multe glume, mai multe replici deștepte. E genul de serial care merge pe ritmul punch-punch-punch de ajungi să dai înapoi câteva secunde ca să prinzi anumite faze sau replici. Asta dacă nu te prinzi cu întârziere la vreo glumă, fiind preocupat să admiri costumele și decorurile. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Eram la Florenţa când am văzut o reclamă la Pawz pe Instagram. Am dat imediat follow contului şi am căutat mai multe detalii pe site, ca să planificăm o vizită. Practic, deşi descoperisem un oraş nou, abia aşteptam să ne întoarcem acasă şi să mergem la căţei.

Pawz – The Golden Retriever Land e un loc în care poţi să mergi şi să te joci cu 10 Golden Retrieveri absolut adorabili, undeva în Tunari. Timp de o oră te relaxezi alături de 10 căţei iubitori, care te ling şi te iubesc pentru că asta fac ei toată ziua.

Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Am fost câteva zile în Florența, primul city break post-pandemie. Am mai plecat în diverse locuri în anii ăștia, dar au fost plecări mai lungi, în care am avut parte de un program mai relaxat. Inclusiv în Paris am stat vreo 6 zile, așa că ritmul a fost mai lent. Îmi lipsea emoția aia pe care o ai când descoperi un oraș, când îl explorezi pentru prima oară. Cei 20 de kilometri pe zi, acel ”hai să vedem unde duce străduța asta”, loteria de la alegerea restaurantelor (ce-i drept, cu Google Maps e mai greu să iei țepe, că te ajută mult ratingurile).

Florența s-a dovedit a fi o alegere foarte bună, chiar dacă a fost o mare bătaie de cap să ajungem acolo și să plecăm înapoi. Am nimerit într-o zi de grevă în transporturi, așa că ne-a luat mult să găsim o alternativă la tren pentru distanța Bologna – Firenze. La întoarcere am nimerit în zilele cu inundații, așa că s-a lăsat cu întârzieri. Bine că am ajuns, totuși. Citeşte tot articolul

IN Web

Trec direct la subiect: Ora de digital apare săptămână de săptămână pe canalul de Youtube Pagina de Media, chiar dacă am eu timp să public aici pe blog sau nu. Așa că o puteți căuta acolo miercurea (de obicei). Iată subiectele din ediția cu numărul 10.

1. Google renunță la parole și trece la passkey. Am explicat ce înseamnă, care sunt dispozitivele pe care puteți folosi un passkey și de ce ar fi indicat să treceți la varianta asta.

LINK

2. IBM vrea să renunțe la 7800 de joburi care vor fi înlocuite de AI în următorii 5 ani. E o veste pe care o așteptam de la una dintre companiile mari de tech. IBM are o mulțime de joburi care sunt repetitive.

LINK

Citeşte tot articolul

IN Teatru

Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu are o ediție aniversară anul acesta și ajunge la numărul 30. S-a păstrat perioada de anul trecut, adică chiar în mijlocul verii, între 23 iunie și 2 iulie. Nu că ne-ar scuti asta de ploi, am învățat după atâta timp că Sibiul este imprevizibil când vine vorba de vreme. După mulți ani, iată că FITS-ul nu se mai suprapune peste TIFF, ceea ce e o veste bună pentru iubitorii de cultură din România, care erau nevoiți să se împartă între Cluj și Sibiu. În anii precedenți ultimul weekend de TIFF era și primul weekend de FITS, și de aici o problemă de alegeri.

Va fi o ediție cu totul specială, cu o mulțime de aniversări și invitați de seamă. Vine fiica lui Eugen Ionesco, vine Neil LaBute, vin și israelienii de la Vertigo. Citeşte tot articolul

IN Web

Observ că zilele de miercuri sunt singura constantă din viața mea în ultima vreme. Asta, și întâlnirile sau callurile. Am revenit cu o nouă ediție din Ora de digital, într-o perioadă extrem de aglomerată, în care mă bucur că pot să țin pasul cu evenimentele din digital.

1. Unul dintre cei care au pus bazele Bard pleacă de la Google. Geoffrey Hinton este supranumit ”nașul AI-ului” și spune, într-un interviu, că regretă faptul că a muncit toată viața pentru dezvoltarea AI-ului, îngrijorat fiind că acesta poate afecta grav lumea în care trăim. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

O realitate pe care n-am observat-o, deși era evidentă: România comunistă își pierduse caracterul cosmopolit. Câteva zeci de ani n-au mai sosit străini de nicăieri (foarte, foarte puțini străini pe la Medicină sau Politehnică, atent supravegheați și trimiși acasă la orice suspiciune), ba chiar au plecat o mulțime de sași, vânduți la bucată de autorități. Am rămas doar cu urmașii celor care au venit încă din epoca fanariotă și care au creat un mix de stiluri, de culturi și obiceiuri. În funcție de zona țării aveam ruși, sârbi, turci, francezi, maghiari, greci, chiar și italieni sau germani.

Bucureștiul interbelic era plin de arhitecți francezi, meșteri cu origini germane, cântărețe de jazz americane sau chiar ingineri englezi. Chestia asta s-a pierdut după cel de-al Doilea Război Mondial și n-am recuperat-o zeci de ani după căderea regimului comunist. Citeşte tot articolul

IN Web

Joia e noua zi de miercuri! Motiv pentru care avem Ora de digital. Am discutat despre ChatGPT (ce surpriză), Netflix, ChaosGPT şi multe altele. Descoperiţi detalii în ediţia de mai jos.

1. Operarea ChatGPT costă compania OpenAI 700.000 de dolari pe zi. Puterea de procesare presupune servere extrem de puternice, mult curent electric, specialişti care urmăresc toate sistemele şi le întreţin. Distracţia noastră (pentru că momentan asta e preponderent ChatGPT pentru publicul larg) costă 21 de milioane de dolari pe lună. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Un subiect care mi-a atras atenţia recent e legat de transparenţa salarială. Parlamentul European a adoptat o directivă nouă care impune o creştere a transparenţei salariale astfel încât să nu mai fie diferenţe între angajaţii pe posturi similare.

Din capul locului vreau să punctez că negocierea este un skill în sine şi ar trebui recompensat pe măsură. Sunt multe joburi în care contează enorm să ştii să (te) vinzi, aşa că aceste aptitudini cred că merită recompensate financiar. În plus, nu cred că toţi oamenii cu aceleaşi studii şi o experienţă similară dau, automat, şi acelaşi randament, prin urmare nu cred că ar trebui plătiţi în mod egal. Plata trebuie să fie pe măsura contribuţiei şi abilităţilor, nu cred că standardizarea de dragul standardizării este o soluţie. Citeşte tot articolul

Meniu