Abonează-te la newsletterul Maison Créative ca să afli ce evenimente ți-am pregătit

carti

Când ai dat ultima oară 1200 de lei pe cărţi?

question_answer6 comentarii
IN Casual stuff

Probabil că niciodată. Niciun om normal la cap nu dă 1200 de lei dintr-un foc pe cărţi. Totuşi, ai putea să primeşti cărţi în valoare de 1200 de lei doar dacă te înscrii la un newsletter.

Şi nu e vorba de Elefant.ro, ci de newsletterul The CEO Library, la care ar trebui să te înscrii şi fără să-ţi dea cineva vreun premiu. Cărţile sunt doar un bonus. Cristina a povestit deja despre cum s-a născut ideea acestui giveaway şi urmează să revină cu un follow-up după ce se încheie campania. Eu unul sunt tare curios cât de bine a mers treaba şi cum s-a ferit de concursişti (deşi un teanc de cărţi în engleză nu cred că sunt chiar o prioritate pentru concursişti).

Ce trebuie să reţineţi e că mai sunt câteva zile în care puteţi să vă înscrieţi la un super newsletter cu recomandări de cărţi la care aveţi şi şansa de a câştiga o colecţie de cărţi despre cum să înveţi mai repede şi mai eficient lucruri. După ce expiră termenul ăsta o să vă puteţi înscrie oricum, but no books for you!

Apropo de Cristina, zilele trecute a apărut şi un articol scris de ea în DoR despre cum (şi de ce) a renunţat la Facebook la finalul anului trecut. Aici e un articol despre acel articol, probabil că va mai dura ceva până când apare versiunea online. Ce pot eu să vă spun e că de la momentul respectiv am devenit şi eu mai conştient de toate momentele în care scrollam aiurea pe Facebook, toate energiile negative cu care mă încărcam din comentarii şi statusuri şi am început s-o mai răresc. Nu sunt gata să renunţ de tot la cont (nici măcar n-am dezinstalat aplicaţiile de pe telefoane), dar măcar am făcut un pas în spate.

Revenind la The CEO Library, vă recomand newsletterul în primul rând pentru conţinutul lui, şi mai apoi pentru giveaway. Dacă aţi ajuns în punctul ăla în care aţi vrea să citiţi cărţi care să conteze cu adevărat în dezvoltarea voastră personală The CEO Library e o resursă excelentă. Dacă n-aţi ajuns încă în punctul ăla, mai aşteptaţi puţin 🙂

Ce-o să faceţi cu atâta timp liber?

question_answer2 comentarii
IN Casual stuff

Conform unor studii pe care le desfăşor în fiecare an, durează cam 6 ore până se instalează plictiseala specifică sărbătorilor de iarnă. În timpul ăsta mănânci, bei, dacă exagerezi cu primele două poate şi dormi. Vorbeşti cu rudele, trimiţi mesajele de sezon şi gata. O grămadă de timp liber cu care nu ştii ce să faci. Curăţenie e, mâncare prea multă, iar de muncit nu trebuie să auzi până pe 8 ianuarie. Mă rog, aici depinde de la caz la caz, dar până atunci sigur n-o să fie mare lucru de făcut, că multă lume e în concediu. Noi de-asta am şi închis agenţia 2 săptămâni.

Anyway, dacă vă apucă puţin teama că n-o să aveţi ce face, am o listă de sugestii. Într-o ordine total random:

Filme

Am scris deja despre serialele lunii decembrie, reiau pe scurt: Peaky Blinders (Netflix), Umbre (HBO GO), Gunpowder (HBO GO), The Crown (Netflix), The Knightfall (HBO GO), Vikings (Netflix – doar primele 4 sezoane momentan) + sezon nou din El Chapo (Netflix). Astea sunt doar câteva seriale, însă puteţi vedea şi nişte documentare foarte mişto. Eu îl am şi pe ăsta pe listă, despre dopajul sportivilor ruşi, care i-a dus la suspendarea de la Olimpiada de iarnă.  Citeşte tot articolul

Ce mi-aş fi dorit să răsfoiesc la Gaudeamus anul acesta

question_answer0
IN Branded, Educatie&Literatura

N-am reuşit să ajung anul ăsta la târgul Gaudeamus, a fost ceva mai multă agitaţie în weekendul respectiv decât preconizam. Deşi am pe noptieră vreo 12 cărţi, multe din ele începute, tot simt nevoia să-mi cumpăr titluri noi, măcar ca să ştiu că le am lângă mine şi pot să le citesc oricând vreau. Cred că sufăr de un fel de FOMO al cărţilor sau ceva, mă tem că n-o să le mai găsesc pe cele care mă interesează, aşa că prefer să le cumpăr.

În ultimii ani am ajuns la Gaudeamus mai mult pentru „vizionări”, chiar şi cu reducerile de acolo, unele titluri sunt mult mai ieftine online. Aşa că m-am obişnuit să răsfoiesc cărţi la târg şi să le cumpăr online până la urmă. Iar modul în care s-au adaptat magazinele în ceea ce priveşte prezentarea şi sortarea cărţilor face ca astfel de târguri să reprezinte doar un prilej bun pentru lansări şi întâlniri cu scriitorii, mai mult decât pentru achiziţii. Practic, librăriile online le iau locul cu succes celor tradiţionale.  Citeşte tot articolul

Am citit o carte „de fete” şi mi-a plăcut

question_answer2 comentarii
IN Educatie&Literatura

Am primit acum vreo 2 săptămâni „Ziua în care la capătul celălalt al iubirii n-a mai fost nimeni”, cea mai nouă carte a Ioanei Chicet-Macoveiciuc aka Prinţesa Urbană. Ioana a publicat mult în ultimii 3 ani, 6 cărţi în total, dintre care vreo 3 pentru copii. Până acum n-am citit-o decât pe blog, aşa că nu ştiam exact la ce să mă aştept. Una e să povesteşti în texte scurte de 8-10-20 de paragrafe, alta e să legi 2-300 de pagini.

Cărţile au succes, sunt vândute în zeci de mii se exemplare şi au lansări cam peste tot prin ţară, însă asta nu însemna automat că sunt şi bune, s-au mai văzut cazuri de marketing mai bun decât produsul.

Citeşte tot articolul

Epoca Inocentei (Seria Terra XXI, partea I)

question_answer0
IN Educatie&Literatura

Cred că prin 2012 am auzit prima oară despre romanul lui Adrian Mihălţianu, însă la vremea aia nu aveam Kindle, aşa că îmi era destul de greu să ajung să-l citesc. L-au lăudat atunci nişte prieteni, m-am gândit să-l trec pe lista mea de lecturi pentru când n-o să mai fiu #sărac şi cam aia a fost.

Combinaţia SF şi limba engleză nu mă motiva suficient de mult, iar bariera tehnologică era de netrecut. 

Până acum câteva luni când romanul a apărut la editura Nemira, în colecţia Nautilus. În limba română şi cu multe adăugiri, după cum aveam să aflu ulterior din câteva interviuri apărute pe net. Bine că s-a gândit cineva să-l publice pe hârtie, că eu tot #sărac fără Kindle sunt şi acum. Şi fără s-o dau în chestii lacrimogene, aş fi fost şi mai sărac dacă nu citeam cartea asta.

Cum să vă spun într-un mod mai simpatic (adică fără să mă fac de râs)? De la Harry Potter încoace (volumul 4, clasa a 7-a) n-am mai devorat în still ăsta o carte. Sau nu-mi aduc aminte. Tot ce ştiu e că n-am lăsat din mână HP până când n-am terminat-o, am citit vreo 300 de pagini într-o după-amiază, se făcuse ora 1 şi eu tot citeam.

Cu asta a fost cam la fel. Am preferat să citesc decât să mă uit la House of Cards, ca să înţelegeţi cât de interesant e acest volum. 

Acţiunea se petrece în viitorul apropiat, unul acaparat de drone, inteligenţă artificială, maşini autonome şi multe alte chestii care nu sunt încă disponibile publicului larg, dar foarte probabil vor deveni. 

Din punct de vedere tehnologic romanul e construit extrem de meticulos, aşa că s-ar putea să vă placă chiar dacă nu sunteţi pasionaţi de domeniu. E mişto să poţi arunca o privire în ceea ce e foarte posibil să se întâmple în următorii 30-40 de ani.

Şi apropo de asta, miercuri, 7 iunie, are loc şi o discuţie la Cărtureşti Verona, cu autorul romanului şi Vlad Petreanu. N-ar strica să daţi o fugă. Eu sper să aflu când apare următorul volum 😀

Romanul e disponibil la eMAG şi are transport gratuit în perioada asta.

E iar vremea pentru cărţi româneşti

question_answer0
IN Educatie&Literatura

romane_finaliste

A venit momentul acela din an în care citesc non-stop romane româneşti. Premiul literar „Augustin Frăţilă” a ajuns la ediţia a III-a, iar eu fac parte din juriu şi anul acesta.

Cele 5 romane finaliste sunt mai jos şi au fost selectate de criticii literari Alex. Ştefănescu, Tudorel Urian şi Daniel Cristea-Enache din cele 65 de romane înscrise.

  1. „Un singur cer deasupra lor”, de Ruxandra Cesereanu, Bucureşti, Ed. Polirom, 2013
  2. „Kinderland”, de Liliana Corobca, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 2013
  3. „Jurnalul unui cântăreţ de jazz”, de  Bujor Nedelcovici, Bucureşti, Ed. Allfa, 2013
  4. „Boala şi visul”, de Dan Stanca, Bucureşti, Ed. Tracus Arte, 2013
  5. „Negustorul de începuturi de roman”, de Matei Vişniec, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 2013

Premiul cel mare este oferit de Philip Morris Trading şi este în valoare de 10.000 de euro. Detalii extra găsiţi aici, eu revin după ce termin de citit. Am deja o favorită, însă mai am destul de citit aşa că nimic nu e final. Ceremonia de decernare va avea loc pe 27 noiembrie.

Primul an de publicitate (2013)

question_answer7 comentarii
IN Advertising/PR

primul_an_de_publicitateDe Crăciun m-am gândit că merit un cadou frumos, aşa că mi-am luat volumul de interviuri publicat recent de jurnalistul Petre Barbu.

Excelent demers, chiar dacă sunt foarte puţine exemplare (doar 1000). Un cunoscut se plângea că tinerii nu sunt interesaţi de astfel de poveşti şi că în mod normal cartea asta ar trebui să rupă în rândul studenţilor. Sunt convins că nu va fi aşa, există foarte puţini tineri pasionaţi. Şi nu doar de publicitate, e o problemă extinsă.

Am devorat cartea, sunt o mulţime de informaţii pe care nu le ştiam, o grămadă de piese noi într-un puzzle legat de începuturile advertisingului românesc. Ştiam unele lucruri din auzite, iar acum mi s-au confirmat.

Au la Cărtureşti câteva exemplare, e vreo 40 de lei. Şi se mai comandă de aici. Pentru cei care nu vor reuşi să o găsească, vă fac eu un rezumat: aproape toată lumea a avut pe cineva, undeva, cumva. N-ai pe cineva, nu faci publicitate în România anilor ’90. Ba pe la FRF, ba pe la TVR, ba pe la nişte străini cu bani. Combinaţii la greu, tot felul de artificii, cum se făceau afacerile pe vremea aia.

Mi se pare că o parte din cei 13 intervievaţi au avut nişte poliţe de plătit, mai ales că se cunoşteau între ei cam toţi încă de pe atunci.

Numai la noi

question_answer0
IN Educatie&Literatura

Apropo de văicărelile de tipul „numai în România zilelor noastre se întâmplă aşa ceva” şi „ca la noi la nimenea”, am mai găsit un citat care vorbeşte despre asemănările dintre ce-i acum şi ce a fost în trecut. De data asta e vorba de defrişări, pe care le tot criticăm şi le considerăm cele mai nasoale din istorie. Nu că n-ar fi ceva cumplit, dar după câte se pare era o practică curentă şi acum 150 de ani:

Nişte fiinţi care jucau un rol însemnat în viaţa de la Pralea erau urşii. Din pricina defrişării unor întinse întinderi de păduri, samanate pe urmă cu păpuşoi, unele de tata şi altele de ţarani, şi a tăierii altor înrinderi pe care crescuse acuma nişte ţihle impenetrabile, aceste dihănii găsiau acolo, cu începere de la sfârşitul lui iulie, o cămară bine aprovizionată pe lângă culcuşuri ce le putea crede tefere.

Fragment din cartea „Din copilărie – Amintiri” scrisă de Radu Rosetti, volum publicat la 1925. Se face referire la anul 1857, în zona Moldovei (scriitorul s-a născut la Iaşi).

Alte similitudini simpatice aici, aici, aici şi aici.

Cărţi bune vs. cărţi de duzină

question_answer4 comentarii
IN Educatie&Literatura

A revenit moda cititului şi, teoretic, ăsta e un lucru bun. Dacă nu citim din convingere, măcar să citim pentru că e cool. Următorul pas ar fi să selectăm cu atenţie cărţile care ne trec prin mâini, să nu mai lecturăm la kilogram.

Eu, trebuie să recunosc, niciodată n-am citit repede. Am încercat de câteva ori ghiduri de „citit în viteză” dar m-am lăsat păgubaş până la urmă. Prefer să lecturez în tihnă, să mă opresc de câte ori îmi vine vreo idee, să caut pe net informaţii extra legate de subiect, să mă gândesc puţin la ce-am citit. Ajung să citesc mult mai puţin decât mi-aş dori, iar asta mă face să aleg cu grijă cărţile. E o variantă mai bună decât să citeşti extrem de mult şi să dai peste cărţi de duzină.

Câteva recomandări din ce-am citit în ultimul an: Citeşte tot articolul

România este altfel, dar poate evolua

question_answer3 comentarii
IN Educatie&Literatura

Am plecat de la ediţia 2012 a Târgului Gaudeamus cu două volume: De ce este România altfel? – un eseu al lui Lucian Boia şi Misterul telegramei de la Stockholm din 23 august 1944 de Neagu Djuvara. Prima alegere mi s-a părut a fi aproape obligatorie, în timp ce a doua e doar un mic moft menit să-mi hrănească pasiunea pentru istorie.

Cartea lui Lucian Boia a vândut nu mai puţin de 2000 de exemplare la Gaudeamus, semn că românii sunt preocupaţi de evoluţia neamului lor. Încă nu e suficient pentru a construi o masă activă, dar momentan e foarte bine că există oameni care caută să-şi răspundă la nişte întrebări.

Cea mai importantă idee (pe care o ştiam şi care era atât de simplă) – care n-a fost atât de evidentă până când nu am citit-o – e legată de caracterul eterogen al României, în ciuda obsesiei statului naţional unitar din ultimii 150 de ani.

Citeşte tot articolul

Sociale

Dă-mi un ecler!

Cumpără de pe eMAG cu acest link

Descarcă gratuit eBook-ul

ebook Digital Recap 2022
Hoi.La.Minut

Pe scurt:

Statistici TopBlog

Clasament TopBlog
Meniu