De câţiva ani mă tot întreb de ce nu e handbalul un sport mai urmărit şi nu găsesc un răspuns valid.
Nu mă refer doar la România, ci la tot ce se întâmplă în lume. Sigur, există un anumit public pentru aşa ceva, am senzaţia că lucrurile cresc de la an la an, însă distanţa faţă de alte sporturi „populare” e în continuare uriaşă. Citeşte tot articolul
Ieri s-au terminat meciurile din prima ediţie a grupelor Nations League şi cred că putem trage o concluzie despre competiţie. Şi nu mă refer aici doar la România şi grupa din care a făcut parte, ci la tot sistemul, per ansamblu.
Mi se pare că e o iniţiativă care s-a dovedit a fi bună. Meciurile amicale care se jucau în această perioadă erau o mare pierdere de vreme, însă prin Nations League li s-a dat un sens, o miză. Toate echipele au început să trateze foarte serios lucrurile, iar unele meciuri din ligile superioare (A, B) au fost extrem de disputate. Ce mi-a plăcut la competiţia asta a fost că m-a făcut să mă uit iar la meciurile României (aici a contat şi jocul decent, desigur).
Am ales tricolorii chiar și când erau concomitent alte meciuri bune, precum Italia – Portugalia sau Polonia – Italia, partide pe care le-aş fi preferat fără să stau pe gânduri în urmă cu ceva timp.
Am putea spune că au acceptat în sfârşit.
N-am înţeles exact de ce a fost respinsă propunerea de a implementa sistemul VAR (asistentul video) încă din acest sezon, însă mă bucur că s-a luat până la urmă decizia. Citeşte tot articolul
Probabil că aţi auzit de filmul Concussion, creat după un mare scandal de la începutul anilor 2000. La momentul respectiv, un medic a descoperit că jucătorii de fotbal american sunt predispuşi la boli neurologice din cauza loviturilor repetate pe care le primesc în zona capului. Câteva sute de jucători au fost identificaţi cu CTE (encefalopatie cronică traumatică), iar din cauza asta interesul tinerilor pentru fotbalul american s-a diminuat în ultimii ani.
Se pare că fotbalul american nu este singurul care duce la boli neurologice grave, ci şi fotbalul „european”. Recent, The Telegraph a scris despre cazul unui fost fotbalist britanic care avea o formă de demenţă şi CTE. Rod Taylor a jucat la Portsmouth, Gillingham şi Bournemouth, iar înainte să moară (la 74 de ani) a decis să-şi doneze creierul în scopuri ştiinţifice. Medicii au descoperit bolile pe care le avea şi au făcut legătura cu CTE şi loviturile repetate cu capul în minge. Este al doilea caz oficial, după cel al atacantului Jeff Astle, care a evoluat inclusiv la naţionala Angliei în anii ’70. Citeşte tot articolul
Naţionala de fotbal U21 s-a calificat la Campionatul European ce se va desfăşura anul viitor în Italia şi San Marino. E o super performanţă, dacă ne gândim că au trecut 20 de ani de la ultima calificare. Naţionala lui Contra, Lobonţ, Trică, Luţu, Dănciulescu sau Ciocoiu se califica în 1998 la Campionatul European desfăşurat chiar în România şi era prima oară când o naţională U21 reuşea asta. Ba mai mult, de-atunci au mai trecut 10 turnee finale la care n-am reuşit să ne calificăm, pentru că la U21 turneele au loc din 2 în 2 ani.
După ce trecem de euforie, cred că ar trebui să analizăm puţin cum s-a ajuns la această performanţă. Jucători buni de mici au mai fost pe la noi, însă au apărut sporadic şi din cauza asta nu s-a putut alcătui o echipă cu valori egale. Aşa că soluţia a fost să fie aduşi la naţionala mare, să fie impulsionaţi să se dezvolte în acest fel.
S-a decernat Puskas Award 2018 săptămâna trecută. Câştigător a fost golul lui Mohamed Salah, care nu mi se pare nici pe departe cel mai frumos, asta după o „finală” cu golul lui Bale din finala UCL (fix contra lui Liverpool) şi golul lui Cristiano Ronaldo din meciul cu Juventus de la Torino. Ambele goluri sunt din foarfecă, extrem de spectaculoase, şi în momente cheie. Golul lui Salah nu cred că e nici măcar cel mai frumos pe care l-a dat egipteanul în sezonul precedent, ce să mai vorbim de golul anului. În plus, aş adăuga că mie mi s-a părut fault la fundaşul lui Everton. Citeşte tot articolul
Recent, a început demolarea stadionului Steaua din complexul Ghencea. În locul lui se va construi un nou stadion, ceva mai mare şi mult mai modern. Investiţia e una bună în teorie, însă practica ne omoară (ca de obicei).
Nu foloseşte nimănui un stadion aflat în paragină, în timp ce un stadion modern ar putea fi utilizat pentru tot felul de activităţi, de la meciuri de fotbal până la alte sporturi sau concerte. Însă la fotbal situaţia e complicată, Ministerul Apărării fiind în continuare în proces cu echipa lui Gigi Becali. Pentru concerte sunt variante mai bune în București, iar lipsa metroului din zonă face accesul foarte dificil.
Revenind la fotbal și la proces, din punctul meu de vedere situaţia e simplă: marca ar trebui închiriată cuiva, la fel şi dreptul de a juca pe stadionul respectiv.
Din moment ce Armata n-are dreptul să „deţină” (sponsorizeze, mai degrabă) o echipă din primul eşalon, şi, din câte ştiu, nici nu are voie să joace în cupele europene, brandul „Steaua” trebuie valorificat cumva.
Și nu doar la fotbal, ci la toate disciplinele sportive la care se găsesc investitori. În rest, nu prea are sens să finanțezi echipe prin ligile inferioare, de chestia asta ar trebui să se ocupe clubul care va primi şi marca (atenţie, fac abstracţie de Becali, vorbesc de oricine ar primi marca în „arendă”).
Zilele trecute s-a votat noul format al Cupei Davis, o competiţie pe care se aşternuse praful de mulţi ani şi care rămăsese în urmă faţă de turneele individuale de tenis.
E durere mare în lumea tenisului, multă lume s-a arătat nemulţumită de această schimbare, însă din punctul meu de vedere e un lucru bun. În primul rând, Cupa Davis devenise o competiţie urmărită doar de cunoscători. În fiecare an erau nişte echipe naţionale care jucau între ele pentru diverse faze ale competiţiei, însă niciodată nu era foarte clar cine pentru ce joacă. Primul tur era prin februarie, apoi mai era un tur în aprilie (când unele echipe jucau pentru sferturi, altele jucau baraj), apoi alt tur pentru semifinale.
Unii jucători profitau de aceste pauze de Cupa Davis pentru a se odihni între turneele ATP, alţii veneau cam fără chef la echipele naţionale. Despre fenomenul ăsta am mai discutat şi în ceea ce priveşte fotbalul, sportivii pur şi simplu nu mai preţuiesc la fel de mult competiţiile în care îşi reprezintă ţara.
Revenind la Cupa Davis, unul dintre cei care au susţinut noul format este Gerard Pique, de la Barcelona. Ce legătură are un fotbalist cu tenisul? Păi fondul lui de investiţii s-a angajat să plătească 3 miliarde de euro pentru următorii 25 de ani ai competiţiei. Mi se pare fascinant că cineva semnează astfel de contracte, gândind pe termen atât de lung. Citeşte tot articolul
Later Edit: Articolul e programat de câteva zile, aseară s-a anunţat că Telekom şi DigiSport vor transmite meciurile din Italia şi Spania în următorii 3 ani. Ce-am scris mai jos rămâne în picioare, doar că de data asta n-au mai tras de timp până în etapa a 2-a, ci au bătut palma la începutul sezonului. Oricum, s-ar fi agitat lumea vreo 2 săptămâni, pe urmă uitau că există campionatele alea două.
Până la ora la care scriu acest articol, nicio televiziune n-a semnat pentru difuzarea meciurilor de fotbal din Italia şi Spania. Şi asta pentru că spaniolii de la MediaPro (nicio legătură cu MediaPro-ul de la noi) cer 35 de milioane de euro pentru următoarele 3 sezoane din ambele campionate. Iar principalele televiziuni de la noi nu vor să dea atâţia bani. De ce? Pentru că sunt conştienţi şi ei că fotbalul din Spania nu valorează atât. Italia s-a mai ridicat în ultimii 2 ani, AC Milan şi Inter dau semne că şi-ar putea reveni, Fiorentina s-a întors în primele 6, sunt premise pentru un campionat interesant. Paradoxal, fix venirea lui Ronaldo ar putea să dăuneze, pentru că un parcurs impecabil al lui Juventus ar ucide iar campionatul şi ar diminua interesul. Citeşte tot articolul
Gata, începe un nou sezon din Premier League. Parcă de data asta aşteptarea a fost mai uşoară, dată fiind luna în care am stat cu ochii pe Cupa Mondială.
Liverpool intră în noul sezon cu aşteptări mari, un sezon de transferuri bun şi un lot destul de echilibrat. Dar să nu ne entuziasmăm aşa tare. Da, sunt printre favoriţii la titlu, însă rămâne de văzut cum vor juca adversarele (Chelsea, City şi Arsenal). De United nu mă tem atât de tare, mi se pare că Mourinho este în acest moment un antrenor cu o atitudine toxică. Ar mai fi Spurs, care n-au cumpărat niciun jucător în vara asta (e prima echipă din istoria Premier League care nu cumpără nimic în pauza de vară), însă mi se pare că Tottenham se transformă într-un Arsenal de acum câteva sezoane: acea echipă care e mereu aproape, care se bate la primele locuri, dar care nu reuşeşte să aducă acel plus de inspiraţie de care e nevoie pentru trofee.
Revenind la Liverpool, nu sunt atât de entuziasmat de transferuri, în sensul în care nu aplaud plin de admiraţie. Ok, 4 transferuri bune (+contractul juniorului Brewster la profesionişti), dar dacă le iei la ban mărunţi, sunt doar doi jucători în plus, ceilalţi doi fiind înlocuitori. Keita vine, practic, şi acoperă golul lăsat de accidentarea lui Ox Chamberlain. Nu era ăsta planul, dar cel puţin sezonul ăsta l-am pierdut pe Ox, îl avem acolo pe Keita. Iar Fabinho e pe postul pe care îl ocupa Emre Can.
