Serios, chiar nu e mare scofală. O ediţie iese cât ai bate din palme, mai ales dacă te ştii cu ceva lume din domeniul respectiv. Mergi pe cateva variante de siguranţă, oameni care vorbesc pe la multe evenimente şi care sigur atrag publicul. Dacă s-au strâns 10-15 care să-ţi accepte invitaţia şi să aibă data respectivă liberă, e chiar floare la ureche.

Cred că şi a doua oară îţi iese la fel de uşor. Are balta specialişti cunoscuţi, mai ales dacă vorbim de comunicare. Lucrurile se complică abia de la a 4-a ediţie în sus, când deja ai invitat multe din numele evidente. La a şasea ediţie deja cred că te dai cu capul de toţi pereţii şi te întrebi pe cine mai poţi chema. Cum să faci să nu devii o conferinţă ca toate alea la care vorbesc mereu şi mereu aceiaşi oameni?

De-asta cred că e impresionant faptul că PRbeta a ajuns la a 7-a ediţie şi tot aduce oameni noi. Dacă am numărat bine, vreo 10 din 15 speakerii aceste ediţii n-au mai călcat prin Timişoara în luna mai până acum. Şi au fost şi în anii trecuţi surprize plăcute, oameni pe care nu m-aş fi gândit să-i chem dacă organizam o conferinţă. 

O să fiu şi eu pe 17 şi 18 mai la Timişoara, pentru a 6-a oară consecutiv. Am ratat prima ediţie, la a doua am fost în public, apoi numai în calitate oficială. Mă simt cam ca Dorinel Munteanu la naţională, ei mă tot cheamă, eu tot răspund convocărilor şi ezit să mă retrag. Şi eu nici măcar n-am vreun Hagi pe care să vreau să-l depăşesc 🙂