Presupun că aţi văzut scandalul cu United Airlines, dacă nu l-aţi văzut, urmăriţi clipul de mai jos.

Problemele mai adânci pe care le văd eu sunt fix două:

1. Peste 2 săptămâni n-o să-şi mai amintească nimeni de United Airlines şi acest incident. Am ajuns într-un punct în care consumăm doar informaţia momentului, fără să mai acumulăm mare lucru. În plus, când vine vorba să alegem un produs nu ţinem cont de astfel de scandaluri. Câţi îşi mai aduc aminte de gherla aia dată de SECOM cu „urăşte” acum câţiva ani? Sau de ce-a făcut Pepsi zilele trecute?

2. Este extrem de ieftin să tratezi nasol clienţii. Tragi de profituri cât mai mult chiar dacă enervezi câţiva oameni, îi înghesui, bagi cât mai multe scaune într-un avion, tai tot felul de baneficii, taxezi tot ce poţi şi oricum o duci bine. Pe unii îi plăteşti cu 5-600 de dolari în bonusuri ca să tacă din gură, iar în cel mai rău caz trebuie să-i dai nişte milioane unui tip mai încăpăţânat plus alte milioane în campanii de CSR şi management de criză. La un profit de 2,3 miliarde de dolari nici nu e o sumă prea mare, parcă merită să rişti. Oricum n-o să te boicoteze nimeni pentru că astfel de lucruri „nu ni se pot întâmpla nouă; poate a zis şi ăla ceva urât, poate i-a înjurat”.

Airlines routinely sell tickets to more people than the plane can seat, counting on several people not to arrive. When there are not enough no-shows, airlines first try to offer rewards to customers willing to reschedule their plans, usually in the form of travel vouchers, gift cards or cash. The arrangement — which is usually negotiated before passengers board the plane — can be lucrative to flexible travelers and is crucial for airlines to maximize profit. (de aici)

În rest da, e oribil ce i-au făcut acelui om, ia uite ce promoţie drăguţă au la zborul de la LA la NY, să luăm repede până nu se termină.