Când eram mic, mergeam la Piaţa Veteranilor şi mă înghesuiam cu sute de oameni pe trotuarul îngust din fața complexului ca să aleg cele mai frumoase mărţişoare pentru pentru femeile din familie, colegele de clasă, și pentru profesoare. Ţin minte că erau zeci de modele diferite. Veneau mulţi artizani care făceau mărţişoare frumoase din tot felul de materiale. Şi în Militari erau chiar puţine variante, diversitatea reală era în centru. Pe la Piaţa Romană, la coloane, sau la Piaţa Amzei se găseau meşteri şi mai dibaci care îşi așezau taraba şi vindeau câteva zile ceea ce munciseră luni la rând.

Mie îmi plăceau foarte mult cele cu flori naturale presate, acoperite cu răşină epoxidică. Găseai atâtea variante şi se păstra ideea asta de mărţişor tradiţional. Deja apăruseră chinezăriile, aveam colegi care veneau cu punga de mărţişoare la 1 leu, toate de plastic sau cauciuc, cu tot felul de personaje din desene animate. Împărţeau tuturor colegelor, să fie.

Eu n-aveam bani să cumpăr pentru toate, că era 3-5 lei un mărţişor de tipul ăsta cu răşină. De unde să iei 30 de bucăţi? Citeşte tot articolul