carti

Numai la noi

question_answer0
IN Educatie&Literatura

Apropo de văicărelile de tipul „numai în România zilelor noastre se întâmplă aşa ceva” şi „ca la noi la nimenea”, am mai găsit un citat care vorbeşte despre asemănările dintre ce-i acum şi ce a fost în trecut. De data asta e vorba de defrişări, pe care le tot criticăm şi le considerăm cele mai nasoale din istorie. Nu că n-ar fi ceva cumplit, dar după câte se pare era o practică curentă şi acum 150 de ani:

Nişte fiinţi care jucau un rol însemnat în viaţa de la Pralea erau urşii. Din pricina defrişării unor întinse întinderi de păduri, samanate pe urmă cu păpuşoi, unele de tata şi altele de ţarani, şi a tăierii altor înrinderi pe care crescuse acuma nişte ţihle impenetrabile, aceste dihănii găsiau acolo, cu începere de la sfârşitul lui iulie, o cămară bine aprovizionată pe lângă culcuşuri ce le putea crede tefere.

Fragment din cartea „Din copilărie – Amintiri” scrisă de Radu Rosetti, volum publicat la 1925. Se face referire la anul 1857, în zona Moldovei (scriitorul s-a născut la Iaşi).

Alte similitudini simpatice aici, aici, aici şi aici.

IN Educatie&Literatura

A revenit moda cititului şi, teoretic, ăsta e un lucru bun. Dacă nu citim din convingere, măcar să citim pentru că e cool. Următorul pas ar fi să selectăm cu atenţie cărţile care ne trec prin mâini, să nu mai lecturăm la kilogram.

Eu, trebuie să recunosc, niciodată n-am citit repede. Am încercat de câteva ori ghiduri de „citit în viteză” dar m-am lăsat păgubaş până la urmă. Prefer să lecturez în tihnă, să mă opresc de câte ori îmi vine vreo idee, să caut pe net informaţii extra legate de subiect, să mă gândesc puţin la ce-am citit. Ajung să citesc mult mai puţin decât mi-aş dori, iar asta mă face să aleg cu grijă cărţile. E o variantă mai bună decât să citeşti extrem de mult şi să dai peste cărţi de duzină.

Câteva recomandări din ce-am citit în ultimul an: Citeşte tot articolul

IN Educatie&Literatura

Am plecat de la ediţia 2012 a Târgului Gaudeamus cu două volume: De ce este România altfel? – un eseu al lui Lucian Boia şi Misterul telegramei de la Stockholm din 23 august 1944 de Neagu Djuvara. Prima alegere mi s-a părut a fi aproape obligatorie, în timp ce a doua e doar un mic moft menit să-mi hrănească pasiunea pentru istorie.

Cartea lui Lucian Boia a vândut nu mai puţin de 2000 de exemplare la Gaudeamus, semn că românii sunt preocupaţi de evoluţia neamului lor. Încă nu e suficient pentru a construi o masă activă, dar momentan e foarte bine că există oameni care caută să-şi răspundă la nişte întrebări.

Cea mai importantă idee (pe care o ştiam şi care era atât de simplă) – care n-a fost atât de evidentă până când nu am citit-o – e legată de caracterul eterogen al României, în ciuda obsesiei statului naţional unitar din ultimii 150 de ani.

Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Poate că unii s-au mirat când au văzut Borsec în topul celor mai puternice branduri româneşti pentru a 3-a sau a 4-a oară consecutiv. „Ce media coverage au ăştia?”, „Nici măcar nu sunt pe Facebook” şi alte asemenea afirmaţii am auzit.

Citind „Călătorie în România” – o carte excelentă scrisă în 1938 de Sir Sacheverell Sitwell – asupra căreia voi reveni, am dat peste următorul citat:

Trebuie să mai adaug şi că românii par să aibă o mare deficienţă de ape minerale, Borsecul fiind invariabilul răspuns la toate cererile. Sunt convins că ori n-au fost exploatate, ori românii preferă să bea vinul îndoit cu apa locală. E posibil ca vinul lor să nu capete atenţia pe care o merită până când nu vor renunţa la acest obicei.

Şi povestea continuă cu aprecieri legate de soiurile româneşti de vin, calitatea lor, gastronomie şi multe alte amănunte legate de civilizaţia românească. Dar e mai uşor de explicat cât de important e brandul Borsec pentru români, dacă la un moment dat deţinea monopolul în ceea ce priveşte apele minerale.

IN Educatie&Literatura

În ultimele luni am citit câteva biografii (Andre Agassi, Jack Nicholson, şi acum Steve Jobs). Vorbind cu diverşi prieteni pe tema asta, am întâlnit o grămadă de oameni care strâmbau din nas când auzeam că am citit traducerile în română ale respectivelor cărţi. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Ieri s-a deschis oficial Biblioteca Naţională. Se vrea a fi cel mai mare mall cultural din estul Europei. Din fericire, vor fi şi ceva cafenele pe acolo, expoziţii, spaţii pentru tot felul de acţiuni culturale. Zic „din fericire”, pentru că altfel biblioteca ar fi fost pustie. Sigur, toată lumea şi-a propus să facă o vizită pe acolo, dar prea puţini vor ajunge.

Ţin minte că  la Noaptea Bibliotecilor am primit un abonament gratuit pentru Biblioteca Academiei. Era începutul lui octombrie şi puteam să jur că o să ajung acolo de câteva ori. N-am reuşit. Am preferat să citesc ce aveam prin casă.

Sunt convins că la fel se va întâmpla şi cu noua Bibliotecă Naţională. Foarte puţini vor ajunge (mai ales că programul cică ar fi 9 – 17). Dar măcar acum, în săptămâna de deschidere, poate ajungeţi să aruncaţi o privire. Programul detaliat e aici, câteva poze găsiţi la NwRadu. Eu sper să ajung vineri.

IN Educatie&Literatura

În această dimineaţă am ajuns la un articol care făcea referire la cartea lui Ruth Benedict – Cultura şi comportamentul la români.

Lucrarea este un studiu antropologic datând din 1943 şi realizat în contextul celui de-al doilea Război Mondial. A pus bazele noţiunii de antropologie la distanţă şi, mai important, e despre români. Şi pentru că citind literatura interbelică am ajuns la concluzia că românii nu s-au schimbat prea mult ca popor, sunt convins că lucrarea e la fel de actuală.

Problema e că nu am găsit-o pe nicăieri. Mi-aş dori să-mi daţi de veste dacă o găsiţi pe undeva (fie pe net, fie că o aveţi prin bibliotecă). Traducerea în română e apărută în 2002 la editura Criterion Publishing. Merge şi o variantă în engleză (poate un ebook? 😀 ).

IN Educatie&Literatura

Sunt un nostalgic fără ”obiectul nostalgiat”. Comunismul pe care l-am trăit eu, sau mai exact, neo-comunismul, se manifesta tot prin cozi la lapte, lipsuri și un trai sărac, însă ceva mai lejer decât cel dinainte de ’89.

Totuși, sunt fascinat de poveștile din perioada Ceaușistă și asta pentru că nu le-am trăit. Dacă le trăiam, probabil că n-aș mai fi fost atât de interesat să-mi amintesc lucruri demult uitate. Nu-mi rămâne decât să-mi imaginez cum erau momentele frumoase și simple de atunci sau să citesc amintirile altora.

Vineri seară am participat la lansarea cărții ”Copil în Epoca de Aur”, un volum de Dan Cârlea, cunoscut pe net drept camionagiu.ro, un tip despre care știam că pune clipuri pe Trafictube și comentează la Zoso și RăzvanBB. Și atât. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Carti

Am facut putina ordine azi si am adunat cartile pe care vreau sa le citesc in urmatoarea perioada. De obicei cartile interesante stau prin casa prafuindu-se o perioada, dupa care se intorc in biblioteca (de multe ori fara sa fie citite).

De data asta nu ma las pana nu termin teancul asta de 15 bucati. Sunt carti una si una si ca sa nu le termin cand ies la pensie, o sa ma bag la citit intensiv. Sau cel putin asta imi doresc. Reviewuri pe masura ce le termin.

IN Casual stuff

Carte Humanitas

Pentru ca orice tine de perioada interbelica si de Bucurestiul acelor vremuri ma atrage ca un magnet, n-am putut rata o carte care mi-a sarit in ochi azi cand cautam de-ale gurii. Si cum orice vizita la Cora are un pit-stop obligatoriu la carti, am pus mana pe „Intoarcere in Bucurestiul interbelic” o carte de Ioana Parvulescu aparuta la Humanitas, editia a 2a.

Am citit doar cateva randuri si deja ma simt ca un copil cu o jucarie noua. Recenziile cartii sunt disponibile aici si aici. Eu ma apuc de citit si va povestesc pe urma.

Foto: ZiaruldeIasi.ro

Meniu