romania

IN All Sports

S-a calificat România la baraj, avem biletele pentru şansa de a mai juca două meciuri în urma cărora să se stabilească dacă merităm să ne facem de râs la Cupa Mondială sau la vară va trebui să plângem în pumni vizionând reluări ale meciurilor Generaţiei de Aur.

Ca să scăpăm pe viitor de emoţiile calificării, cred că am o soluţie foarte bună pe care nu ne rămâne decât s-o punem în practică: în loc să ne batem pe 14 locuri (sau câte or fi) cu super puteri europene, ce-ar fi să ne înscriem noi în AFC? Adică Federaţia Asiatică de Fotbal. În felul ăsta ne-am putea bate pe 4 locuri de calificare cu Australia, Japonia, Coreea de Sud şi Iran, plus Uzbekistan şi alte naţii din partea aia a locului. Sau, dacă nu sunt suficienţi asiaticii din Dragonul Roşu ca să putem face parte din AFC, măcar Oceania să ne primească. Mai ales că australienii s-au mutat la vecinii asiatici ca să aibă o competiţie mai aprigă.

N-ar face naţionala lui Piţurcă cele mai mari scoruri cu Tahiti? N-ar marca Bogdan Stancu din toate poziţiile cu Insulele Solomon? Dacă pe ospătarii din Andorra i-am bătut mai greu, pescarii din New Caledonia sigur nu ne scapă! Sigur, n-am avea locul asigurat, ci doar un baraj cu echipe din America de Sud, anul ăsta Uruguay. Dar Cavani, Suarez şi Forlan nu ne mai sperie, am făcut un egal cu ei anul trecut, deci sigur putem face şi la baraj o figură frumoasă.

Singura problemă ar putea fi distanţa geografică, dar până la urmă mutăm ţara cu totul şi lăsăm ungurilor în grijă spaţiul carpato-danubiano-pontic. Şi noi ne putem muta în Australia, că şi aşa e nelocuit continentul ăla în mare parte. Aş zice să începem chiar de acum mutarea asta şi să trimitem întâi etniile minoritare. Şi dacă se acomodează mergem şi noi. Ce nu face românul pentru un loc la Mondial?

Să tot faci business

question_answer0
IN Casual stuff

„Clienţii achită de circa patru luni integral dobânzile datorate pentru că în luna decembrie a fost sistată plata subvenţiilor. Este necesară o regândire a programului”. (…) Agenţia guvernamentală care gestiona acest program s-a desfiinţat luna trecută, fără ca obligaţiile sale să fie transferate altei instituţii.

De aici.

Citind aceste ştiri parcă îţi vine să faci nişte afaceri ştiind că eşti protejat de Statul Român. Sunt curios câte din cele 800 de IMMuri vor reuşi să ducă la capăt împrumuturile.

IN Casual stuff

Cu siguranţă România are nevoie de domenii în care afacerile să meargă bine. Un bun indicator al modului în care evoluează lucrurile e comunicarea. Preocuparea românilor pentru turism e tot mai vizibilă în ultimii ani. Asta s-a reflectat şi în lupta pentru vizibilitate pe care o duc principalii jucători din domeniu. De la agenţii de turism, hoteluri până la restaurante şi transportatori, toată lumea a comunicat din ce în ce mai mult.

Pasul următor, absolut firesc, a constat în apariţia evenimentelor dedicate acestei nişe, ba chiar şi agenţiilor de comunicare specializate. Teoretic, rezultatul acestor evoluţii ar trebui să fie vizibil în abordarea pe care o vor avea de-acum încolo părţile implicate în proces. Pe măsură ce interesul publicului larg va creşte şi companiile implicate vor comunica mai bine, această ramură a economiei va creşte.

Nu ne mai rămâne decât să aplicăm reţeta asta în 5-6 alte domenii şi o să fie excelent.

IN Politics

Dinu „să-ţi fie ruşine!” Patriciu a vândut Adevărul Holding. Fix înainte de alegeri şi imediat după ce-a fost achitat în justiţie. Se mai îndoieşte cineva că cele două evenimente au legătură între ele? Cine e tâmpit să vândă un trust de presă în prag de alegeri, când se mai pot ciuguli nişte sume frumuşele de la diverşi pretendenţi ai locurilor moi din Parlament?

Un băiat de pe la Adevărul şi-a suflecat mâinile şi a început să arunce cu pietre în patronul abia plecat, proclamându-şi retroactiv independenţa faţă de mogulii pătaţi. El, care până acum a acceptat să stea pe un salariu micşorat şi primit din când în când, s-a trezit din reverie şi înjură cu nesaţ şeful plecat. O românească trecere pe nesimţite de la „Săru’ mâna, şefule, când primim şi noi salariile?” la „Şi să ştii că nici nu ne-ai fost simpatic, băi Patriciule!”.

IN Politics

O să trecem şi de referendumul ăsta, o să se încheie o nouă campanie şi vom trage linie. Poate acum, poate la începutul anului viitor, după încă una sau chiar două campanii electorale.

Concluzia mea, cel puţin după ce-am văzut până acum în România post-decembristă şi, mai ales după ce-am văzut în ultimele şase luni e că poporul nostru e unul de stânga. Cum s-ar zice, comuniştii nu sunt doar ei, ăia care au dat note informative la Securitate sau au fost trăit în cercurile apropiate Tovarăşului, ci suntem şi noi, prin fiecare murmur care aduce aminte de „perioadele mai bune”. Cu fiecare pensionar care cugetă că pe vremea lui Ceauşescu era mai bine, cu fiecare salariat care nu verbalizează gândul, dar se rezumă să declare că înainte era stabilitate în ţară şi „te descurcai”. Citeşte tot articolul

Avem în spate

question_answer0
IN Casual stuff

Anii trec şi neamului nostru nu-i dispar vechile metehne. Deunăzi intru într-un magazin şi caut câteva minute produsele de care aveam nevoie, un anumit model, o anumită mărime. Vânzătoarea vine, află despre ce e vorba, zâmbeşte complice şi zice: „Mă duc să mă uit în spate, avem nişte modele mai frumoase acolo„. Moment în care era să mă bufnească râsul. 

Deci modelele frumoase nu stau expuse în vitrină, ca să le cumpere lumea, ci sunt undeva în spate, puse bine? Şi dacă atitudinea e una comunistă, oare se cade să-i şi dai doamnei respective o mică „atenţie” dacă faci achiziţia? Că doar ţi-a adus din spate, din produsele alea mai bune.

IN Revolte

Un hypermarket din Bucureşti, weekend, aproape de ora închiderii. În difuzoare se aud anunţurile repetate ale unei dudui care ne pofteşte afară. Magazinul se va închide, vă rugăm să vă îndreptaţi către casele de marcat. Cum ar veni, marcă banu’ şi cară-te, băi cumpărătorule. Foarte corect, oamenii lucrează după un program.

E 21:15, mă grăbesc să iau ce-mi trebuie şi să merg spre casă, convins că deja am depăşit cu 15 minute ora închiderii. Îmi amintesc de articolul lui Bobby, dar în acelaşi timp mă gândesc şi la angajaţii care au familii şi care probabil că nu sunt plătiţi dacă stau peste program.  Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Sunt fan al restaurantelor fast-food şi mănânc de câte ori am ocazia (poate mai des decât ar trebui). M-am bucurat când am auzit că intră lanţul Subway pe piaţa românească, deşi nu cred că vor deschide prea curând un drive-through. Sandvişurile lor sunt mai sănătoase, sunt preparate în faţa consumatorilor şi sunt ceva nou (de celelalte m-am cam săturat).

Ieri s-a deschis primul Subway din Bucureşti, pe Bulevardul Titulescu (lângă pasajul Victoriei – vis-a-vis de McDonald’s şi mai jos de Spring Time). 8 lei cel mai ieftin sandviş (de 15 cm), 9 lei cel mai scump. Varianta de 30 de cm e disponibila pentru încă 5 lei. N-au cartofi prăjiţi (de fapt, n-au niciun fel de prăjeli) în schimb la meniuri au pungi de chipsuri. Iar ca desert puteţi alege un fursec. Au 5 feluri de pâine (printre care pâine din făină integrală, pâine cu miere şi ovăz, pâine albă cu parmezan şi oregano).

Programul e 7-22 de luni până duminică iar restaurantul e destul de micuţ, astfel încât va fi, probabil, destul de aglomerat. Sunt tot felul de variante de carne: piept de pui, friptură de vită, şuncă, ton, pepperoni. La legume variantele sunt clasicele roşii, salată, ardei, castraveţi, ceapă sau măsline.

Iar combinaţiile sunt foarte bune şi mult mai sănătoase decât la concurenţă. Dacă nu vă e foarte foame nu vă băgaţi la un sandviş de 30 de cm, ajunge unul de 15. Mai multe poze găsiţi la Nwradu.

Dar ăla?

question_answer10 comentarii
IN Contraste

Ăla de ce nu face? De ce fură? De ce face evaziune fiscală? De ce aruncă gunoaie pe jos? De ce nu dă zăpada din faţa blocului? Ce, eu sunt mai fraier?

De ce nu e la puşcărie Adrian Năstase? Dar lui SOV de ce nu i se iau banii? Dar Patriciu? Dar toţi ăia care au furat?

„O să-mi arunc gunoiul la coş când o să văd că justiţia îşi face treaba!” Citeşte tot articolul

IN Televiziune

Discutam zilele trecute cu cineva despre TVR şi despre singurele două emisiuni interesante pe care le au: Garantat 100% şi Profesioniştii. Inevitabil s-a ajuns la abonamentul Radio-TV, la oamenii care s-au dus în TVR şi care n-au făcut mare lucru (Cristi Tabără de exemplu), la birocraţie, la comparaţia de bugete între TVR şi o televiziune comercială.

Mereu vorbim despre aceleaşi probleme, însă nu luăm în calcul rolulurile pe care televiziunea publică le are în mass-media româneşti (apropo, asta e forma corectă, şi nu mass-media românească): Citeşte tot articolul

Meniu