tenis

IN Filme

Am fost în weekend la King Richard, filmul care spune povestea lui Richard Williams, tatăl surorilor Williams. Filmul e produs și jucat de Will Smith și urmărește o anumită bucată din viața familiei Williams, cea în care stăteau în cartierul rău famat Compton și se chinuiau să găsească antrenori pentru cele 2 surori.

Richard a fost mereu văzut în circuitul WTA drept un personaj controversat, un om care a depășit de multe ori limitele în dorința de a le vedea campioane pe fetele lui. S-au spus multe povești despre cum omul era extrem de dur, s-a băgat constant peste antrenorii lor, le-a crescut într-un program milităresc și uneori chiar le-a abuzat psihic în timp ce tot el încerca să le motiveze să devină cele mai bune din istorie. Au devenit, asta e clar, dar cu ce preț? Citeşte tot articolul

IN All Sports

Roland Garros are loc anul acesta în perioada obişnuită (aproximativ, e decalat cu o săptămână de fapt) şi va primi un număr limitat de spectatori.

2021 ar fi trebuit să fie debutul pentru sesiunile de seară ale Roland Garros, după ce organizatorii turneului au introdus nocturnă şi au schimbat sistemul de ticketing. Însă restricţiile din Franţa (care interzic circulaţia pe străzi după ora 21:00 până pe 8 iunie inclusiv) fac ca aceste sesiuni de noapte să se desfăşoare fără spectatori.  Citeşte tot articolul

IN All Sports

Poate că aţi auzit, în Australia numărul cazurilor de Covid a ajuns să fie extrem de mic. Vorbim de 10-15 cazuri pe zi, pe tot continentul. 

E extraordinar, fără îndoială. Orice ţară şi-ar dori să poată ajunge la cifrele astea. Problema e că australienii se încăpăţânează să organizeze Australian Open, primul turneu de Grand Slam al anului, în condiţii „normale”. Adică cu public, tribune pline, oameni în complex şi aşa mai departe. Sigur, cu nişte măsuri stricte de igienă, dar foarte aproape de ceea ce înţelegeam ca fiind „normalitate” acum 1 an. Citeşte tot articolul

IN All Sports

Toate turneele de tenis sunt întrerupte în perioada asta, aşa cum sunt şi celelalte sporturi, aşa că lumea se cam plictiseşte. Singurii care au fost inspiraţi şi s-au asigurat împotriva pandemiilor au fost cei de la Wimbledon, care au plătit câte 2 milioane de dolari pe an începând cu 2002, când a izbucnit pandemia SARS. Acum au de încasat cam 141 de milioane de dolari, sumă care acoperă în jur de jumătate din veniturile pe care le aveau dintr-o ediţie a turneului.

În rest, toată lumea resimte din plin problemele astea, iar tenisul o să fie probabil cel mai grav afectat sport, alături de Formula 1. Şi asta pentru că tenisul şi F1 sunt sporturile care presupun cel mai mare număr de călătorii anuale, pentru a putea participa la competiţii, pe tot globul. Citeşte tot articolul

IN All Sports

Weekendul ăsta începe BRD Bucharest Open, singurul turneu important de tenis care se mai desfăşoară la Bucureşti. Va avea loc tot la Arenele BNR, probabil în aceeaşi dispunere improvizată a terenurilor pentru că arena centrală nu a fost recondiţionată şi nici nu sunt perspective în acest sens. Citeşte tot articolul

IN All Sports

România a pierdut turneul WTA de la Bucureşti, care urmează să se desfăşoare începând cu acest an la Budapesta.

Vestea asta nu e o noutate, de vreo 2 ani tot se vorbeşte despre asta. Şi cum condiţiile logistice de la Bucureşti nu s-au schimbat deloc, e normal că turneul chiar a fost mutat.

Şi, vai, ce rău ne pare! O să ne dăm cu fundul de pământ, o să ne revoltăm, o să plângă oamenii de-o să sară cămaşa de pe ei. Sau nu.

Citeşte tot articolul

IN All Sports

Tocmai s-a încheiat a doua semifinală a turneului WTA de la Auckland. E un turneu pregătitor pentru primul Grand Slam al anului, un prilej bun pentru jucătoare să-şi intre în ritm după pauza dintre sezoane.

Surpriza acestui turneu se numeşte Bianca Andreescu şi a învins-o în două seturi pe Su-Wei Hsieh (taiwaneza care a scos-o pe Simona Halep de la Wimbledon anul trecut). Până în semifinală Andreescu a mai trecut de Venus Williams în sferturi şi Caroline Wozniacki în optimi. Le-am mai învins şi pe Timeea Babos şi Laura Siegemund, jucând şi 3 tururi de calificări.

Cu o victorie în finală, împotriva Juliei Goerges, tânăra tenismenă poate ajunge pe locul 90 WTA, însă chiar dacă nu câştigă, va fi foarte aproape de top 100, unde va intra cu siguranţă în 2019. Jocul ei arată excelent şi pare să găsească răspunsuri pentru cele mai dificile provocări ale unor adversare cu experienţă. Citeşte tot articolul

IN All Sports

Zilele trecute s-a votat noul format al Cupei Davis, o competiţie pe care se aşternuse praful de mulţi ani şi care rămăsese în urmă faţă de turneele individuale de tenis.

E durere mare în lumea tenisului, multă lume s-a arătat nemulţumită de această schimbare, însă din punctul meu de vedere e un lucru bun. În primul rând, Cupa Davis devenise o competiţie urmărită doar de cunoscători. În fiecare an erau nişte echipe naţionale care jucau între ele pentru diverse faze ale competiţiei, însă niciodată nu era foarte clar cine pentru ce joacă. Primul tur era prin februarie, apoi mai era un tur în aprilie (când unele echipe jucau pentru sferturi, altele jucau baraj), apoi alt tur pentru semifinale. 

Unii jucători profitau de aceste pauze de Cupa Davis pentru a se odihni între turneele ATP, alţii veneau cam fără chef la echipele naţionale. Despre fenomenul ăsta am mai discutat şi în ceea ce priveşte fotbalul, sportivii pur şi simplu nu mai preţuiesc la fel de mult competiţiile în care îşi reprezintă ţara.

Revenind la Cupa Davis, unul dintre cei care au susţinut noul format este Gerard Pique, de la Barcelona. Ce legătură are un fotbalist cu tenisul? Păi fondul lui de investiţii s-a angajat să plătească 3 miliarde de euro pentru următorii 25 de ani ai competiţiei. Mi se pare fascinant că cineva semnează astfel de contracte, gândind pe termen atât de lung. Citeşte tot articolul

IN All Sports

În urmă cu 2 luni eram la Paris, la Roland Garros şi mă minunam de complexul acela impecabil şi de atmosfera fantastică de la turneu. Habar n-aveam că voi prinde ultima ediţie cu vechea arenă Philippe Chatrier, construită în 1928. După cum vedeţi în poza de mai sus, arena a fost demolată în mare parte şi urmează să fie reconstruită până în mai anul viitor. Mi se pare incredibil ritmul în care se mişcă francezii cu lucrările în complex, totul se rezolvă în mai puţin de 1 an, fie că e vorba de arene mici sau de structuri uriaşe. Nu-mi dau seama exact cât de mult vor demola în final, e posibil să fie doar tribunele, urmând ca zonele de „peluză” să rămână în picioare. 

Iată şi un video mai vechi, din 2015. Planurile au fost puţin modificate între timp. Citeşte tot articolul

Meniu