Cu toţii avem nişte articole nescrise. Genul ăla de postare care ne-ar face nouă rău, dar care ar face bine industriei. Pentru că uneori e nevoie ca nişte lucruri să fie spuse, dar dacă le spunem noi ar însemna să ne săpăm o groapă pe care nimeni nu-şi asumă să o sape. Articole ca ăsta sau ăsta sunt împotriva curentului. Dar într-o piaţă în care toată lumea depinde de cineva, e complicat să verbalizezi toate opiniile pe care le ai.
Din păcate, toate articolele astea nescrise fac mult rău. Dacă ele nu există, înseamnă că, automat, nu există nici opinii contrare, sau cel puţin aşa consideră lumea. Şi dacă nimeni nu zice nimic de rău, înseamnă că e bine, nu-i aşa?
Legat de articolele astea nescrise, câteva observaţii: toată lumea strigă că trebuie să găsim mereu bloggerii cei mai relevanţi pe un subiect. Pandutzu are momentele lui de spike, se simţea relevant pe subiectul Robbie Williams, deci trebuia să fie găsit, nu? 🙂
Iar din greşelile bloggerilor în social media comentate de Răzvan înţeleg că agenţiile n-ar mai trebui să lucreze cu bloggerii mai deloc. Ceea ce pe hârtie e foarte obiectiv, însă Răzvan uită că businessurile pe care le-a clădit se datorează şi comunităţii pe care şi-a format-o cu ajutorul blogului. Iar comunitatea a venit după ce s-a apucat de video prin campanii cu… bloggeri! Mi se pare util să avem oameni care să funcţioneze independent de zona asta de online dar care să fie conectaţi şi să-şi poată permite să ardă nişte poduri, chiar dacă nu au mereu dreptate.
În acelaşi timp îi înţeleg pe cei care preferă să fie prietenoşi cu toată lumea şi să nu se izoleze aruncând cu acuze în stânga şi în dreapta. Nu e treaba noastră să cheltuim banii altora, dar uneori e treaba noastră să taxăm derapaje, cu acelaşi aplomb cu care aplaudăm ideile bune. Dacă nu o facem, riscăm să ne trezim într-o piaţă cu malformaţii, în care toţi clienţii invită câte 100 de agenţii la pitch, toţi bloggerii dau cu pumnul în masă şi au senzaţia că li se permite orice şi toate agenţiile fac campanii slabe pe care le plătesc greu.
10 comentarii. Leave new
Nu, nu am zis ca sa nu mai lucreze deloc cu bloggerii. Sa nu mai lucreze deloc cu bloggerii care se manifesta in halul ala descris acolo.
Descrierea bloggerilor asa cum a fost listata initial este absolut horror. Si nu, nu toti sunt asa. Nu toti nu livreaza. Nu toti le stiu pe toate. Nu toti sunt prosti.
„nu mai lucrati cu ei” se refera la nu mai lucrati cu aia care fac asa.
Ai inteles total gresit!
În lista aia se încadrează total sau parţial destui bloggeri de la noi 🙂 Problemele sunt exagerate acolo, dar poţi să atingi mulţi din ei. De unde rezultă că ajungi să nu mai ai cu cine lucra.
Da, ai inteles total pe dos. Eu promovez foarte bine business-ul meu prin comunitatea mea. Am muncit pentru comunitatea mea si ma dezvolt alaturi de comunitatea mea. Ma inteleg bine cu agentiile cu care lucrez, livrez la timp, livrez calitate si clientii sunt multumiti. Mizeria aia de lista initiala cum ca bloggerii toti bloggerii sunt vazuti atat de naspa, aia te face sa nu mai lucrezi cu bloggerii. Eu am luat apararea partii bune a blogosferei. Am zis sa nu mai lucreze cu aia care nu livreaza, sunt obraznici, nu inteleg clientul si nu stiu sa se exprime.
Ai inteles total gresit mesajul meu.
Dar total gresit!
Păi da, şi tu ai trollat în loc să zici punctual în fiecare caz „sunt şi mulţi bloggeri serioşi”, ai preferat să scrii „nu mai lucraţi cu ei (dacă sunt aşa)”. Şi agenţia citeşte şi zice OK, nu mai lucrez cu ei 🙂
Sunt multe adevaruri intre „gandurile” oamenilor din tabara Biz. Si cred ca exercitiul a fost unul bun. Ne arata niste perceptii. Unele nu sunt intocmai si ne fac sa „protestam”, dar ar trebui sa ne gandim ca poate nu le cunoastem noi astfel.
Eu aud mereu tot felul de chestii si zic: No way! Dar se pare ca e „All the way!”.
Razvan, am vazut ca in unele opinii ai intarit mai degraba ideea postului Martei. Cu altele e cam cum a spus Alex in post.
E mult de lucru in blogosfera si am mai zis asta. Ne trebuie o anumita maturitate in „marketare” si o eticheta de business.
Cum ar fi sa inlocuim numele lui Pandutzu cu o companie in postul lui. Cum ar suna? Sau cu o agentie? Ar suna matur si business oriented? Ar trebui sa renuntam la practica „imi iau jucariile, plec si strig la ceilalti copii de pe trotuarul de vizavi”.
Sunt de acord că derapajele trebuiesc sancționate, spre exemplu eu consider că articolul lui Pandutzu este un derapaj. Este din categoria „Hei! Sunt și eu aici, băgați-mă în seamă!” Dacă era relevant cu adevărat pentru campanie ar fi fost invitat. Dar ar trebui să luăm în calcul și ce își dorea clientul și probabil că el vrea cifre. Aici începem altă discuție, cerem doar cifre sau cerem un pic mai mult? To each its own.
Despre articolul Martei vs articolul lui Răzvan, sunt doua puncte de vedere cu care eu sunt de acord. Și multe dintre cele spuse de Marta sunt adevărate și abordarea lui Răzvan este corectă. Am trecut totuși de momentul în care mai trebuie să facem educație.
Blogosfera românească are deja 10 ani și în acest timp ar fi trebuit să se autoeduce, să se autoreguleze, dar iată că încă avem discuții despre ce ar trebui să facă un blogger, cum trebuie să comunice, cum să se comporte.
Pai nu se spune la toate conferintele de social media ca bloggerii ar trebui sa se bage in seama cu agentiile? Ca ar trebui sa se faca vizibili?
Eu am incercat intai pe mail, am vazut ca sunt ignorat si am zis sa scriu un articol.
La cate felicitari am primit pe privat pentru articol, „sanctionarile” primite public conteaza mai putin.
Curios ca nimeni n-a vazut partea cand „taxam” implicare blogurilor de tehnologie la un concert si toata lumea s-a axat pe ideea de trafic 🙂
@idaho asta cu „am trecut de momentul în care mai trebuie să facem educaţie” este wishful thinking, nu? 😀 Eu cred că prin dinamica pe care o are mediul ăsta, cu oameni noi care apar mereu, e nevoie constant să facem educaţie. Pentru că se schimbă rândurile mai ales la baza piramidei, chiar dacă nouă ni se pare că suntem noi, aceiaşi de 7-8-10 ani.
Mi-ar plăcea şi mie o blogosferă care să se autoeduce, dar e complicat. La intrarea în zona asta nu ai o listă de lucruri pe care ar trebui să le ştii din capul locului, astfel încât să poţi pleca la drum cu un bagaj minim de cunoştinţe.
Ai zice, dar de fapt este vorba de fix bunul simț și educația pe care le primești în cei șapte ani de acasă. Nu le ai? Nu este treaba mea să te educ la 18 – 20 ani.
Discuțiile astea cu educatia bloggerilor devin o obositoare.