Vineri a avut loc conferința Influencer Marketing and Ethics in Advertising organizată de PRIAevents, în parteneriat cu Romanian Advertising Council (RAC). A fost genul acela de conferinţă super nişată, la care au participat în special membrii RAC (despre care auzisem destul de vag până acum, recunosc) + ceva presă. În acest moment sunt 74 de membri RAC, companii mari, agenţii importante de publicitate etc. Nu-mi dau seama exact ce caută România TV în acea listă, dar nici n-am cercetat foarte mult, doar mi-a sărit în ochi sigla lor.

Structura a fost simplă: câteva prezentări şi un debate pe tema eticii în marketingul cu influenceri, motiv pentru care au fost invitaţi şi câţiva influenceri. Eu am reprezentat bloggerii, ca reprezentant al noului val de influenceri de pe Instagram a fost Alex Damian, iar Andrei Roşu a fost prezent în calitate de vedetă/om cunoscut de la TV.

Topicul principal: cum reglementăm campaniile cu influenceri? Toţi vorbitorii au militat pentru auto-reglementare, deoarece autorităţile oricum reglementează prost de fiecare dată când se implică. RAC a introdus deja termenul “influencer” în Codul de practică în publicitate:

Influencer (de ex. blogger/vlogger/iniţiator de recomandări): persoană care face public punctul său de vedere şi/sau sfatul asupra unor produse şi/sau servicii ale unui anunţător în temeiul unui raport contractual, într-o manieră şi cu un stil care îi sunt proprii. Un influencer poate interveni într-un context editorial sau în colaborare cu un brand în scopul de a publica un conţinut comercial specific.

E cam de lemn limbajul, dar fiind mulţi corporatişti acolo, cam asta e norma.

Altă chestie interesantă despre care s-a vorbit:

Anunțătorii sunt responabili pentru comunicarea făcută de influenceri, raportul contractual trebuie divulgat clar în cadrul comunicărilor, în cadrul fiecărui articol, postare, videoclip, tweet etc., în partea de la început, afirmațiile influencerilor trebuie să fie veridice, neînșelătoare și verificabile și pentru postările privind utilizarea produsului influencerii trebuie să facă afirmații care reprezintă părerile lor oneste și experiența lor personală cu produsul, bazată pe dovezile pe care le dețin, oferind, dacă este cazul, mărturiile corespunzătoare.

Ceea ce pe hârtie sună perfect. Întrebarea ce rezultă de aici este: cum se pun în aplicare aceste reguli? Reprezentanţii RAC, prin intermediul Oanei Cociaşu, preşedintele organizaţiei, au spus că deschid uşa larg tuturor influencerilor, pe care îi invită să se alăture RAC.

O idee foarte bună în principiu. Mi-aş dori ca influencerii să respecte un cod etic, iar pentru asta aş fi dispus să mă alătur unei organizaţii care să impună anumite reguli ale jocului, însă sunt curios care sunt metodele de coerciţie pe care le poate aplica un astfel de organism.

Pentru că ne confruntăm cu o grămadă de probleme în ceea ce priveşte marketingul cu influencerii: oameni care azi promovează un brand şi mâine promovează un brand concurent; influenceri care promovează produse dubioase (de slăbit, de exemplu); influenceri care mint atunci când spun că folosesc un anumit produs; influenceri care îşi cumpără likeuri sau trafic; influenceri care nu livrează ceea ce promit şi pot continua. Toţi strică piaţa, toţi scad încrederea brandurilor în colaborările cu creatorii de conţinut.

Ok, şi sunt sancţionaţi în vreun fel? Nu.

Din punctul meu de vedere, cheia este la branduri şi la agenţii. Atunci când vezi că un influencer trece de la un brand la altul instant, el ar trebui sărit din circuitul campaniilor. Sau când avem cazuri de influenceri care produc conţinut ce încalcă orice reguli de etică.

Mi-e greu să cred că întreaga industrie, adunată într-o asociaţie, poate să seteze regulile unui joc în care se plimbă atât de mulţi bani. Pur şi simplu vor fi mereu unii care nu respectă regulile.

Să fim serioşi, câţi oameni refuză campanii de la un brand X pentru că au fost recent într-o campanie cu un brand concurent? Extrem de puţini.

Singurele reguli care pot fi auto-reglementate sunt cele legate de marcarea publicităţii. În cadrul conferinţei a ţinut o prezentare şi Stephane Martin, Președintele EASA și Directorul ARPP Franța. În Franţa există deja un cod etic pentru influencer marketing în care se menţionează exact cum ar trebui marcată publicitatea (la începutul postărilor – fie că vorbim de articole pe un blog, clipuri, tweeturi sau statusuri de Facebook, poze pe Instagram etc.).

Aici nu stau aşa bine, am doar o categorie în care includ toate articolele plătite + un tag la final. Conform unui mic studiu făcut de un alt vorbitor din cadrul conferinţei, publicul nu reacţionează mai prost atunci când contentul este marcat ca publicitar. Problema de cele mai multe ori este că ajungem să producem un conţinut prost pentru campaniile publicitare, în loc să fie ceva de 2 ori mai muncit şi mai interesant.

Concluzii? Ar fi mişto să jucăm cu toţii după aceleaşi reguli. Să nu mai promovăm ţigări dacă noi nu fumăm, să nu mai încercăm să dăm un tun vreme de 2-3 ani şi apoi să găsim altă sursă de făcut bani. Însă câţi ar fi dispuşi să adere la un astfel de set de reguli? Mult prea puţin, cu siguranţă.

Însă sunt curios şi de părerea cititorilor obişnuiţi. Cum vedeţi campaniile cu influenceri (bloggeri, vloggeri, instagrammeri sau cum vreţi să le spuneţi acelor oameni pe care îi urmăriţi şi care au interacţiuni comerciale cu nişte branduri)?

Promit să urmăresc subiectul şi sper să nu rămână lucrurile la nivel de plan.