Gânduri de zi cu zi

IN Gânduri de zi cu zi

Zilele trecute s-a împlinit 1 an de când am început să alerg alături de echipa 321sport. Mă rog, s-a făcut un an de când am început să alerg şi atât, nu e ca şi cum aş mai fi făcut vreun sprint pe cont propriu înainte de asta.

Nu vă gândiţi că am devenit vreun maratonist, am strâns şi eu cam de-o alergare pe lună în tot timpul ăsta. Mai cu pauze, mai cu mici accidentări, am reuşit să trag chiulul de multe ori, însă chiar şi aşa am făcut progrese şi am învăţat o mulţime de lucruri. Momentan abia am scăzut sub 7 minute / KM şi sper să ajung să fac o cursă de 10k în toamnă. Citeşte tot articolul

IN Gânduri de zi cu zi

Tocmai m-am întors de la ediţia a 6-a de Electric Castle, festivalul ăla cu mult noroi de la Bonţida. A fost prima oară pentru mine, deşi mi-au zis aproximativ 1 milion de prieteni până acum că ar trebui să merg. N-am poze mişto, n-am prins apusul din roată, nici măcar vreun concert de la înălţime, n-am făcut poză la semnul EC şi nici n-am un unghi fistichiu cu castelul. Dar am experimentat cam tot ce se putea (chiar şi nişte semi-nămol) şi arunc nişte idei sincere despre ce-am văzut, într-o ordine aleatorie (cu menţiunea că n-am fost decât vineri, sâmbătă şi duminică la festival): Citeşte tot articolul

IN Gânduri de zi cu zi

Căutam aseară nişte întregistrări ale emisiunilor „13-14 cu Andrei”, să mă afund puţin în borcanul cu nostalgie. Că aşa se întâmplă, îţi aminteşti de nişte chestii mişto abia în momentul în care ajungi să le simţi lipsa sau când moare vreo persoană direct implicată. N-am găsit mare lucru. E un tip pe Youtube care pare să aibă o arhivă măricică din Midnight Killers, mai sunt câteva înregistrări 13-14 cu Andrei, dar cam atât.

„13-14 cu Andrei” era la sfârşitul anilor ’90 cea mai smart şi îndrăzneaţă emisiune de radio (şi, ulterior, şi TV) din România. Ţin minte că fugeam de la şcoală ca să-l prind pe Gheorghe, deşi nu înţelegeam mare lucru din ce zicea. Era citit, era tupeist, era liber. Una dintre vocile generaţiei „PRO”. Citeşte tot articolul

IN Gânduri de zi cu zi

Citeam zilele trecute un articol despre un magazin din SUA care îşi schimbă politica de retur după ce a pierdut 250 de milioane de dolari în ultimii 5 ani. L.L. Bean avea o politică de retur foarte relaxată, practic puteai să ceri banii înapoi sau înlocuirea produsului oricând, indiferent de starea în care era. Oamenii erau încurajaţi să returneze un produs

any time they felt it didn’t live up to their expectations. The return policy covered the full lifetime of the item.

Cu alte cuvinte, oricând simţeau că nu se ridică la nivelul aşteptărilor lor. Ce-au înţeles americanii din asta? Că pot returna încălţările oricând au ei chef.  Citeşte tot articolul

IN Gânduri de zi cu zi

Aţi urmărit cu sufletul la gură toată povestea cu dezvăluirile #metoo? Da, şi eu. Chiar mă trezeam dimineaţa gândindu-mă ce vedetă a mai ciupit de fund vreo asistentă de la Hollywood acum 10 ani. 

Uitaţi-vă la graficul de mai jos (via). Ce vedeţi? Pot să vă spun eu ce văd: 58 de persoane din 97 care lucrau în Entertainment sau Media. 64, dacă punem şi muzicienii. Două treimi. Dacă vezi listele astea poţi să concluzionezi că e plin de nemernici la Hollywood. S-au adunat toţi profitorii şi violatorii.

Aveţi impresia că politicienii sau oamenii de afaceri sunt uşă de biserică? Nu, evident că nu, doar că ei au cu adevărat o putere asupra oamenilor care ar putea ieşi să reclame ceva. Putere sau bani, în funcţie de categorie. Citeşte tot articolul

Goană.

question_answer5 comentarii
IN Gânduri de zi cu zi

– Haha, ia uite faza asta. E super tare, o ştiai?
– Ce pisici drăguţe, când ne luăm?
– Oameni buni, am publicat un articol nou pe blog, citiţi-l că merită!
– Băi, ce ne fac ăştia, aţi văzut editorialele astea două? Primul mai e cum mai e, dar al doilea o zice la fix, eu cred că ar trebui să facem ceva, că nu se mai poate.
– Intraţi pe linkul ăsta şi votaţi-mă, mai am nevoie doar de 4 likeuri ca să primesc un premiu de consolare.
– Gataaaaa, vlogul e sus, dă-i play cât încă e cald!
– 4 cărţi pe care ar trebui să le citeşti într-o viaţă de om. Sau de câine.
– Ce zici de proiectul meu nou? Intră să-l vezi, îţi dau eu parola, încă nu e lansat.
– Ţi-am dat share pe Pocket la un articol super tare, e mama tuturor articolelor.
– Aţi văzut cum cânta fata aia de la Vocea României?
– Tare de tot CTP la radio, dacă aveţi un aparat prin preajmă daţi pe EuropaFM!
– Îţi recomand seria asta de articole şi podcasturi.
– Tu ce cărţi ai mai citit, eu am terminat vreo 4 în ultima lună.
– Eşti la zi cu Umbre? A apărut ieri episod nou.

Stop. Nimeni nu e la zi cu toate, nici n-ar avea cum. Iar eu încă sufăr de FOMO.

IN Gânduri de zi cu zi, Politics

Tot reflectând asupra situaţiei deplorabile în care se află politica românească am realizat că în viitor am putea renunţa de tot la ideea de Parlament fără să avem vreo problemă din cauza asta. 

Să ne gândim puţin: la origini, parlamentarii erau nişte reprezentanţi ai poporului. Nişte oameni care se presupunea că ştiu mai bine decât noi ce decizii trebuie să ia pentru binele celor pe care îi reprezintă. Şi în acelaşi timp nişte oameni care erau mandataţi să ia decizia pentru că nu se putea face adunare naţională sau referendum pentru fiecare problemă. Un referendum costă mulţi bani durează, e o întreagă procedură. Asta în momentul de faţă. Dar ce se va întâmpla când costurile vor ajunge să fie infime? Când se vor putea strânge astfel de date doar din câteva clickuri? Citeşte tot articolul

IN Gânduri de zi cu zi

Dragă scrisoare deschisă,

Din păcate, nu-ţi pot dezvălui conţinutul real al acestei scrisori, pentru că natura mea de scrisoare închisă nu-mi permite asta. Totuşi, trebuie să-ţi spun că nu te apreciez deloc, ba chiar te consider o anomalie a naturii, un accident care se tot produce. Eşti o ciudăţenie, pentru că rolul nostru, al scrisorilor, e să fie închise şi să ajungă la un anumit destinatar, care poate alege să publice conţinutul sau nu. 

Ştiu că ai fost denumită pompos „scrisoare deschisă”, însă tu nu eşti altceva decât o depeşă trimisă către prea mulţi destinatari, un afiş pe care autorii l-ar dori lipit pe toate gardurile.

Draga mea soră vitregă mult prea uzitată de toată lumea, trebuie să-ţi spun că oamenii se folosesc de tine doar pentru a atrage atenţia. Apelează la tine pentru a creşte artificial greutatea vorbelor lor, dorind să pară că au ceva important de spus, vreo idee studiată îndelung. De fapt, nu eşti decât un artificiu de procedură, o scamatorie. 

Sper că îţi vei recăpăta prestanţa într-o bună zi şi că vei reuşi să schimbi lumea cu textele tale.

IN Gânduri de zi cu zi

Am fost câteva zile în Belgia, prin Bruxelles şi împrejurimi, cu un net prost dar cu roaming decent (trăiască UE). Înainte să plec mai mulţi prieteni mi-au zis că ar fi bine să stau acasă, mai ales după atentatul dejucat săptămâna trecută

Din păcate, cred că asta e lumea în care trăim azi, aşa că fie acceptăm asta şi riscăm, fie renunţăm de tot la călătorii prin Vest. Cu soldaţi dotaţi ca de război patrulând, cu camioane militare parcate în mijlocul bulevardului, cu poliţie analizând din cap până în picioare fiecare trecător mai suspect.

Nu pot să spun că mi-a fost frică, mai ales că era plin de soldaţi în toate zonele centrale din Bruxelles. Am văzut prima oară la Roma soldaţi pe străzi, anul trecut. Atunci n-a fost un sentiment prea plăcut, dar după primele 2 zile m-am obişnuit cu ideea. Am aflat ulterior că am călătorit în Italia fix într-o perioadă cu alertă maximă de atentate. Citeşte tot articolul

Meniu