În ultima vreme mi-au sărit în ochi câteva probleme care afectează extrem de mult dezvoltarea ţării în care trăim, şi care par să fie ignorate de popor. Asta apropo de pasiunea colegului Vali pentru ştirile inutile pe care le considerăm a fi devastatoare şi care de fapt nu contează. Iată ce ne ţine pe loc de fapt: Citeşte tot articolul
Pentru că a trecut ceva timp de când a fost eliberat condiţionat, Adrian Năstase a început să prindă glas şi îl atacă pe Radu Banciu pe blogul lui, făcându-l în toate felurile, practic, cu un tupeu pe care n-ar trebui să-l aibă nici urmaşii urmaşilor lui în vecii vecilor.
Ce îl deranjează pe fostul premier e că oameni ca Banciu îşi mai amintesc de el din când în când şi îl pisează amintindu-i că a fost condamnat de mai multe instanţe, că i s-au contopit mai multe pedepse din diverse dosare şi că trebuia să facă 4 ani şi jumătate din închisoare din care a executat cam o treime.
Iar problema reală e că Adrian Năstase şi alţii ca el încă mai au un loc bine privit în societatea românească. A trecut suficient timp, omul a reînceput să fie salutat politicos la magazin, probabil că unii nostalgici l-au şi solicitat de câteva ori pentru poze, a fost tratat cu ospitalitate peste tot pe unde a mers, aşa că trăieşte cu impresia că totul s-a uitat, s-a trecut cu vederea şi el şi-a plătit greşelile. Citeşte tot articolul
eMAG a organizat luni o conferinţă de presă specială pentru Black Friday, în care au mai dezvăluit nişte detalii legate de această sărbătoare a shoppingului în care toţi cumpără ca disperaţii şi mulţi comentează pe la colţuri că nu le-a plăcut reducerea, nu le-a venit comanda repede etc. Am închis acum câţiva ani discuţia despre cât de reale sunt reducerile acestea, n-are sens să mai insistaţi.
Zilele trecute am reuşit să prind una dintre ultimele proiecţii ale filmului mother! înainte să iasă din cinematografe şi mi-am dat seama cât de învechit e sistemul ăsta al difuzării de filme. Am recomandat filmul mai multor oameni, care s-au arătat interesaţi, au citit mai multe despre film, iar apoi au realizat că mai trebuie să treacă vreo 6 luni până când vor putea vedea filmul (în cel mai bun caz). Practic, sistemul vechi era următorul:
cinema –> dvd –> VOD –> pay TV –> free TV
Însă trecerea de la cinema la DVD durează extrem de mult, iar linia dintre VOD şi pay TV (televiziuni gen HBO) e foarte blurată acum. Aşa că normal ar fi ca în 2-3-5 ani să vedem pasul logic din partea studiourilor, care să urmărească ieşirea din cinema a filmelor şi apoi să le bage pe streaming după câteva săptămâni. Pur şi simplu nu are sens altfel. Investești milioane de euro în promovarea unui film, materiale, clipuri, apariţii în media, creezi dorinţa, apoi obţii nişte rezultate. Filmul iese din cinema, trec 6 luni, apare DVD-ul, îl cumpără 5 ameţiţi şi după alte 6 luni poate te înduri să dai filmul tău către Netflix sau HBO. Cine îşi mai doreşte să-l vadă atunci? A trecut hype-ul, a trecut promovarea de mult, lumea a uitat.
300 de milioane de euro în Ethereum s-au pierdut din cauza unor erori de programare. Detalii.
Facebook a lansat aplicaţia Local, un concurent serios pentru Yelp şi Foursquare. Detalii.
Explore Feed şi Marketplace sunt acum disponibile pe Facebook în România.
Twitter a trecut oficial la 280 de caractere. Detalii.
Snap a pierdut 40 de milioane de dolari pe ochelari Spectacles care nu s-au vândut. Detalii.
Alte ştiri pe scurt: creatorii Pokemon GO pregătesc un joc cu tematica Harry Potter, câţi utilizatori are Waze în Bucureşti, Chia – moneda virtuală eco-friendly, Promote Mode pe Twitter, Facebook testează un tag de Breaking News pentru postări, Coca-Cola a lansat platforma WOAH, dedicată puştanilor.
Zilele trecute am fost la conferinţa pre-Black Friday organizată de Fashion Days (fiţi pe fază, urmează cea de la eMAG azi). Joi are loc sărbătoarea shoppingului românesc, a 13-a lună din an, după cum e numită de retaileri. Spre deosebire de anul trecut, Fashion Days are un nou General Manager, Robert Berza, transferat de la Zoot şi o integrare cu eMAG.
Cred că cea mai interesantă chestie pe care am auzit-o a fost că în acest moment nu mai există o diferenţă între magazinele „offline” şi cele online, din moment ce toate brandurile mari de haine şi-au dezvoltat aplicaţii şi siteuri pe care lumea s-a obişnuit să stea. Citeşte tot articolul
Aşa cum probabil că ştiţi, la Bucur Obor a fost mulţi ani un McDonald’s. Probabil că al 2-lea sau al 3-lea restaurant din Bucureşti, tradiţie, punct de întâlnire etc. Anul trecut s-a deschis Veranda Mall, cam la 500 de metri distanţă de Bucur Obor, aşa că McDonald’s s-a mutat acolo. Umblă zvonuri că n-ar fi fost ăsta planul de la început, însă patronul de la Bucur Obor s-a tot nesimţit cu creşterea chiriei, chiar şi când era aproape gata mall-ul la 2 paşi de el. Apoi a ţinut la preţ şi s-a bătut cu pumnul în piept că el poate să găsească în 2 zile chiriaş pe cele 2 etaje, că toată lumea vânează spaţiul ăla. Corporaţia a ridicat din umeri şi şi-a văzut de drum.
A trecut fix 1 an de atunci şi spaţiul ăla e tot gol. Nu pare să se amenajeze ceva acolo. Ăsta este fix exemplul de antreprenor român încăpăţânat, care ştie el că are dreptate şi nu vrea să lase la preţ. Habar n-am ce suprafaţă are spaţiul ăla, dar să presupunem că sunt vreo 400 de metri pătraţi. Dacă spaţiul ăsta e 6000 de euro pe lună şi are cam jumătate din suprafaţă, probabil că cel puţin 5000 de euro valorează şi spaţiul despre care vorbim noi. Ca să nu zic 10.000.
12 luni pe gol înseamnă o gaură de cel puţin 60k euro. Dacă e mai mult chiria, poţi să ajungi la 100k. Şi asta doar pentru că n-ai vrut să faci un discount de 10-15%.
Au trecut aproape 3 ani de la lansarea primului sezon „Umbre”, unul dintre cele mai bune seriale româneşti din ultimii 10-15 ani (nu că ar fi fost prea multe în timpul ăsta). Dacă nu l-aţi văzut încă, e momentul să o faceţi, sunt 8 episoade a câte 45-50 de minute. Pe mine nu m-a prins de la început, însă după vreo 2-3 episoade am devenit fan.
Dacă vreţi, e un fel de Clanul Sopranos de Dâmboviţa, sau un fel de Băieţi Buni produs la un alt nivel, mult peste ce se făcea în anii 2000. Tot cu mafioţi. Citeşte tot articolul
Acum vreo 2 săptămâni mi-am dat seama că ar fi cazul să pun benzină fix când mă întorceam spre casă, cândva după miezul nopţii. Eram aproape de Universitate, aşa că am oprit la Petrom-ul din spatele TNB. Numai că, ghinion, era închis. M-am gândit că e schimb de tură şi am plecat mai departe la cel de pe Mântuleasa, însă era pustiu şi pe acolo. Până la urmă am alimentat în altă parte şi am uitat de problemă până azi. Când s-a nimerit iar să fie noapte, să merg spre casă şi să n-am benzină. Aceeaşi treabă: TNB – închis, Mântuleasa – închis.
Însă de data asta am observat o chestie care mi-a atras atenţia: orarul de funcţionare 06:00 – 22:00. Habar n-aveam că s-a introdus un astfel de program, credeam că toate benzinăriile din Bucureşti sunt non-stop. Am verificat pe siteul Petrom şi nu e singurul caz. Acelaşi program e şi pentru staţia de pe Splai, de la Izvor, pentru cea de la Drumul Sării colţ cu Drumul Taberei, 11 iunie şi altele.
Mi se pare un mic semn de civilizaţie. E clar că programul a fost redus pentru că nu veneau suficienţi oameni cât să se justifice costurile, însă uşor-uşor cred că se vor îndrepta lucrurile spre ceea ce se întâmplă în Vest. Adică fără 150 de magazine deschise non-stop în acelaşi cartier. Sigur, mi-ar fi plăcut ca magazinul proaspăt deschis lângă blocul meu să fie un Mega Image mare, non-stop, însă în acelaşi timp sunt conştient că asta e doar o dorinţă super egoistă şi neproductivă. Cât de des ţi se întâmplă să ai nevoie de ingrediente de mâncare după 12 noaptea? Exact, o dată pe an probabil.
Sunt conştient că mai avem foarte mult până la modelul din Italia sau Belgia, unde toate magazinele se închid la 18:00 sau 19:00 şi mai rămân doar câteva disponibile, însă cred că e un pas bun reducerea serviciilor non-stop. Mai ales în contextul în care nimeni nu e dispus să plătească extra pentru că un om face tură de noapte într-o plictiseală şi o oboseală maxime.
În ultimele săptămâni mi s-a întâmplat de mai multe ori să primesc ceva feedback/modificări pentru un site şi să-mi pice următoarea fisă fix în mijlocul conversaţiei: „staţi aşa, voi vă uitaţi pe desktop şi daţi feedbackul ăsta?”.
Evident, răspunsul a fost „da” de fiecare dată. Moment în care am oprit tot ce făceam şi am intrat pe Analytics să văd statistici. Şi am dat peste siteuri cu 65% trafic de pe mobil, siteuri cu 75% trafic de pe mobil şi altele cu peste 80%.
Şi de obicei oamenii înţeleg, iau telefonul în mână şi încep să dea feedback aşa, însă mai dai şi de capsomani care vor ei să aibă alinierile perfecte pe laptopul lor. Pe urmă te uiţi pe Analytics şi vezi că în ultimul an doar 0,5% din oameni au intrat de pe rezoluţia aia, deci nu e relevant să-l faci să se vadă bine dacă asta înseamnă să strici imaginea de ansamblu. Aşa că până la urmă te conformezi, iei banul şi ridici din umeri când ţi se spune că vânzările au scăzut.
Era şi cazul ăla celebru cu CEO-ul companiei care era supărat că nu prea vede reclame outdoor cu campania pe care o aveau în derulare până când s-au enervat oamenii de la marketing, au aflat care era traseul zilnic al şefului şi au pus bannere pe toate panourile disponibile şi în felul ăsta au rezolvat problema.
Cred că e momentul să realizăm că mobilul nu e doar o prioritate, e singura prioritate. Până şi eMAG a sărit de 70% (cu tot cu aplicaţiile). În ritmul ăsta de cel puţin 10% pe an creştere probabil că în câţiva ani o să ne amintim foarte vag de perioada în care foloseam laptopuri şi desktopuri în afara programului.
Acum câteva săptămâni o colegă de generală a postat poza asta din 1999 pe Facebook şi a dat tag întregii clase. S-a umplut internetul de like-uri, ne-am adus aminte de tâmpeniile pe care le făceam, am mers mai departe.
A doua zi dimineaţă mă trezesc la birou cu acest mesaj şi cu poza printată într-o cutie de Happy Meal. Moment în care am trecut conversaţia pe grupul privat pe care îl avem cu toată clasa şi au început dezbaterile. McDonald’s Iuliu Maniu sau Virtuţii? 70 de comentarii mai târziu, nu aveam nicio concluzie, deşi s-au adus argumente solide precum screenshoturi din Google Maps şi analiză amănunţită a elementelor de decor. Fiecare îşi amintea altceva. Citeşte tot articolul
