IN IT

Vineri seară a avut loc (deja) tradiţionala întâlnire dintre conducerea eMAG şi presă + bloggeri, eveniment la care am ajuns şi eu, fix când au început discuţiile. Din cauza asta n-am mai prins loc la masa bogaţilor, aşa că n-am reuşit să pozez decent toate slideurile.

Înainte de toate aş vrea să punctez că eMAG e singura companie care an de an dă acces presei în spatele uşilor închise la un asemenea nivel, care pune cifre pe masă şi răspunde la întrebări deschis. Ok, poate că nu e mereu răspunsul pe care vor să-l audă oamenii, poate că uneori au o abordare piaristică, însă în cele mai multe cazuri sunt dornici să explice lucruri şi să culeagă feedback de la power users.

Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Cred că sandvişurile sunt cea mai mare plăcere vinovată pe care o am când vine vorba de mâncare. Nu-mi place să pierd mult timp cu mâncatul efectiv, aşa că sandvişurile sunt cea mai bună variantă. De aici şi pasiunea pentru mezeluri. Care de obicei sunt procesate, sunt pline de conservanţi şi alte E-uri. În ultimii ani cumpăr tot mai rar salamuri, parizer sau orice alt fel de cărnuri din categoria asta. Cel mult un salam de Sibiu şi unul săsesc pe an. În restul timpului cumpăr mezeluri de la nişte sibieni (d-ăia adevăraţi), care au magazin în interiorul pieţei Crângaşi.

I-a descoperit tata acum câţiva ani (5 sau 6?) şi de atunci am tot cumpărat de la ei, ba chiar le-am vândut pontul şi altora. Au mezeluri şi brânzeturi înghesuite în două vitrine frigorifice, fix pe insula din centrul pieţei Crângaşi, la parter. E mereu coadă la ei, singurul loc în care găseşti non-stop câte 4-5 persoane care cumpără, aşa că mereu au cel puţin 4 oameni care vând în paralel. Din câte mi-am dat seama sunt toţi parte din aceeaşi familie, iar în timpul săptămânii o parte din ei merg la Sibiu să se ocupe de produsele în sine. Au chiar de toate, de la parizer până la cârnaţi picanţi şi alte mezeluri, dar eu la astea 3 am rămas: slănină foarte puţin afumată, muşchi de porc şi acest piept de porc dat prin cimbru, care e un fel de kaizer. Tata mai mănâncă şi cârnaţi picanţi, am testat şi eu, sunt ok, dar parcă prea graşi pentru mine.

Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Weekendul ăsta am 2 recomandări culinare beton pentru bucureşteni.

La Selgros Băneasa se întâmplă Sandviş Fest, o iniţiativă pornită de Hochland pentru a celebra sandvişurile bune. Sunt câteva camionete cu mâncare la care puteţi încerca burgeri, sandvişuri şi alte chestii de street food: Cubano, Urban Burger, Gourmet Street Food şi Baghete pe roţi. Există şi un site pe care găsiţi diferite reţete de sandvişuri mai speciale.

La Kaufland Barbu Văcărescu are loc un nou Street Food Festival, cu 20 de truckuri de mâncare, printre care Bătrânu’ Sas (cei din Sibiu, despre care v-am mai povestit, care fac acest bestial hot-dog bavarez XXL), Smokin Pig, Burger Van, SteakAway sau CatWok. Vor fi şi ceva concerte cu Firma, Otherside şi alţii. Programul e de pe la 12:00 până seara târziu din câte mi-am dat seama.

Ambele evenimente ţin tot weekendul (3-5 noiembrie). 

IN All Sports

Se pare că rugile ne-au fost ascultate! Lipsa unei identităţi de brand, singurul motiv din cauza căruia naţionala de fotbal nu s-a mai calificat la Mondiale, s-a rezolvat în sfârşit!

De acum, băieţii vor începe să joace pe bune, vor fi motivaţi să se ridice la nivelul brandingului şi ne vor aduce calificare după calificare. Sau, mă rog, măcar o să pierdem cu ceva mai mult stil.

Lăsând gluma la o parte, cei de la Brandient au creat acest blazon al naţionalei, inspirat din stema României. Dacă în stema noastră e o ciorbă, şi blazonul ăsta e tot aşa, cu elementele unei naţiuni formate din mai multe regiuni mai mici. Bine că nu suntem englezi, că era şi mai complicat.

Cele 5 elemente reprezintă provinciile istorice: Muntenia, Moldova, Ardealul, Oltenia şi Dobrogea, stilizate într-un fel ce se vrea a fi modern. În centru e o minge de fotbal pentru că „fotbalul ne uneşte”. Nu arată deloc rău, iar ideea din spate e bună, o să explic mai jos de ce. Citeşte tot articolul

IN Filme

În perioada 3 – 9 noiembrie, la Cinemateca Eforie, au loc Zilele Filmului German, organizate de Institutul Goethe. Sunt 15 filme şi documentare programate pe parcursul celor 7 zile, cu câte 3 proiecţii în weekend şi câte una sau două în timpul săptămânii.

Cred că e una dintre puţinele ocazii să vedeţi astfel de filme, în condiţiile în care Hollywoodul e la putere, iar publicul care caută altceva merge la filmele româneşti. Aşa că e o super provocare să duci în cinematografe film european, trebuie să ai vreun gimmick de PR sau vreo propunere la Oscar ca să contezi pentru publicul de aici. Ceea ce face ca multe filme bune să se piardă, evident.

Mai multe detalii aici.

IN Branded

Zilele trecute, cei de la Telekom România au lansat una dintre cele mai interesante oferte de servicii de pe piaţă de mult timp. Genul ăla de ofertă care setează un nou standard la care mai apoi se aliniază şi concurenţa. Tot ei au făcut asta acum mai bine de 12 ani când s-au lansat cartelele Cosmote cu 2000 de minute, dacă le mai ţineţi minte.

Cam în faţa unui astfel de moment ne aflăm şi azi, când s-au lansat nişte pachete ce pornesc de la 5 euro pe lună pentru diferite servicii şi care au în comun ideea de „nelimitat”. Pe partea de B2C (adică persoane fizice) sunt câteva abonamente de 5 euro pe lună foarte avantajoase, însă cred că progresul uriaş este în zona de B2B.  Citeşte tot articolul

IN Televiziune, Web

ProTV a lansat săptămâna trecută o emisiune de analiză ce va fi disponibilă doar online, pe ŞtirileProTV.ro. Cei doi protagonişti: Andreea Esca şi Cristian Tudor Popescu.

Emisiunea o să apară în fiecare joi, la 19:30, însă a fost lansată vinerea, n-aş putea să înţeleg de ce. Bine, sincer să fiu nu înţeleg care e toată ideea cu ora de publicare. E ca şi cum aş anunţa eu undeva mare, într-un colţ, că public zilnic un articol la 7:10 dimineaţa (chiar se întâmplă asta de câteva luni încoace, apropo). Pe internet nimănui nu-i pasă la ce oră e publicat un anumit tip de conţinut, până la urmă astea sunt avantajele de a accesa ceva online. 

Nu cred că îşi va forma nimeni un obicei din a intra pe site la oră fixă ca să vadă această mini-emisiune. Mai ales că e ora la care oamenii din target fie sunt în trafic, fie sunt deja la un birt. Ceilalţi se uită la TV, tot la ştiri. Citeşte tot articolul

IN Contraste

Am văzut ieri o scenă care surprinde chintesenţa Bucureştiului, cu toate contrastele lui, toate disfuncţionalităţile, toate problemele care îl fac să fie atât de urât de o mare parte dintre locuitori. Iniţial am vrut să pozez doar căruţa, pentru că fenomenul colectării de fier vechi în felul ăsta a reapărut, însă când m-am uitat la fotografie mi-am dat seama că ĂSTA e oraşul în care am ajuns să trăim.

Căruţa avansează încet spre un capăt de bloc. În dreapta, un punct termic care nu numai că e degradat de vreme, dar a fost şi vandalizat de nişte puşti cretini. Probabil copiii ălora care au aruncat acel morman de gunoaie care se sprijină pe peretele mâzgălit. În stânga, tomberoanele aşteaptă, gunoierii n-au ajuns încă. E trecut de miezul zilei, femeia de serviciu vine dimineaţa şi lasă tomberoanele în mijlocul străzii, pentru când o veni maşina. La un moment dat, nu se ştie când.

Citeşte tot articolul

IN All Sports

Steve Simon, CEO-ul circuitului feminin de tenis (WTA), vorbeşte de ceva timp despre nişte schimbări pe care ar dori să le facă în structura meciurilor. E vorba de lucruri complet noi, precum durate fixe ale unui meci sau alte elemente care sunt deja implementate la dublu, precum super tie-break-ul (acel game care se joacă punct cu punct până la 10).

Problema vine, de fapt, de la televiziuni, nu de la Steve Simon, pentru că omul nu e un super inovator doar de dragul jocului. Însă pe măsură ce sportivii au început să-şi petreacă tot mai multe ore în sala de forţă şi au început să-şi injecteze diverse chestii mai mult sau mai puţin detectabile, corpurile lor au devenit tot mai rezistente la efort, ceea ce a dus la multe meciuri maraton. La băieţi avem frecvent meciuri între 3 şi 5 ore, în timp ce la fete un meci cu adevărat „disputat” şi „bun” începe de pe la 2 ore şi jumătate şi poate ajunge şi la 4 ore. Citeşte tot articolul

IN Branded

Zilele trecute, la o conferinţă, se făcea mişto de toate promisiunile astea care sună bine pe hârtie, dar care vin la pachet cu o mulţime de steluţe. Le ştiţi şi voi, alea cu „îţi dăm un pupic dacă găseşti un preţ mai mic în altă parte”.

Eu am ajuns să dezvolt un fel de adblocker neuronal, în sensul că de fiecare dată când văd o campanie de genul ăsta îmi zic în cap că n-are cum să fie adevărată şi trec imediat peste subiect. Attention span-ul meu în cazurile astea e minim. Pentru că realitatea din teren e că niciodată nu-ţi va oferi cineva un serviciu “fără obligaţii” sau “fără taxe”. 

Iar când eşti antreprenor, te obişnuieşti cu ideea că orice interacţiune cu furnizorii merge super anevoios. Cu cât e mai mare furnizorul, cu atât sunt mai multe restricţii. Şi acel „eşti liber să alegi” din reclamă devine absolut imposibil, descoperi că ţi-e interzis să schimbi când vrei un abonament, exceptând cazul în care îl schimbi cu unul mai scump etc. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Zilele trecute s-a împlinit 1 an de la deschiderea Veranda Mall, iar brandurile de acolo s-au întrecut în promoţii şi oferte speciale. Pentru mine a devenit principalul loc de cumpărături alimentare şi o soluţie de avarie în ceea ce priveşte prânzul sau cina.

Per total, zona s-a civilizat foarte mult de când a apărut Veranda, însă mai ales după ce Primăria a catadicsit să încheie lucrările la staţiile de tramvai. N-a durat decât 6 luni. Încă aşteptăm acea legătură dintre Şoseaua Electronicii şi str. Ziduri Moşi, acolo ar trebui să fie la un moment dat un sens giratoriu care să permită accesul şi în mall şi care să aducă mult mai uşor traficul din zona Baicului / Pantelimon. Probabil că prin 2047 o să fie gata, vorbim, totuşi, de vreo 200 de metri de asfaltat, nu se rezolvă chiar aşa simplu.

Revenind la Veranda, din câte mi-am dat seama e mai mult un centru comercial, în care hipermarketul aduce cea mai mare parte a traficului, urmat de food-court. N-am intrat decât o dată sau de 2 ori să iau ceva de îmbrăcat de acolo şi doar când aveam ceva punctual de cumpărat de la H&M. Lipsa brandurilor din portofoliul Inditex (Zara, Pull&Bear, MassimoDutti etc.) mă cam scoate din target.

Citeşte tot articolul

Meniu