Cred că sandvişurile sunt cea mai mare plăcere vinovată pe care o am când vine vorba de mâncare. Nu-mi place să pierd mult timp cu mâncatul efectiv, aşa că sandvişurile sunt cea mai bună variantă. De aici şi pasiunea pentru mezeluri. Care de obicei sunt procesate, sunt pline de conservanţi şi alte E-uri. În ultimii ani cumpăr tot mai rar salamuri, parizer sau orice alt fel de cărnuri din categoria asta. Cel mult un salam de Sibiu şi unul săsesc pe an. În restul timpului cumpăr mezeluri de la nişte sibieni (d-ăia adevăraţi), care au magazin în interiorul pieţei Crângaşi.

I-a descoperit tata acum câţiva ani (5 sau 6?) şi de atunci am tot cumpărat de la ei, ba chiar le-am vândut pontul şi altora. Au mezeluri şi brânzeturi înghesuite în două vitrine frigorifice, fix pe insula din centrul pieţei Crângaşi, la parter. E mereu coadă la ei, singurul loc în care găseşti non-stop câte 4-5 persoane care cumpără, aşa că mereu au cel puţin 4 oameni care vând în paralel. Din câte mi-am dat seama sunt toţi parte din aceeaşi familie, iar în timpul săptămânii o parte din ei merg la Sibiu să se ocupe de produsele în sine. Au chiar de toate, de la parizer până la cârnaţi picanţi şi alte mezeluri, dar eu la astea 3 am rămas: slănină foarte puţin afumată, muşchi de porc şi acest piept de porc dat prin cimbru, care e un fel de kaizer. Tata mai mănâncă şi cârnaţi picanţi, am testat şi eu, sunt ok, dar parcă prea graşi pentru mine.

Citeşte tot articolul