IN Casual stuff

Mă bucur că se termină 2017. A fost un an greu, mult mai greu decât mă aşteptam. O să folosesc un clişeu şi o să spun că nimic nu m-a pregătit pentru ceea ce avea să aducă 2017. Au fost multe lucruri bune, dar şi momente pe care încă le am întipărite în cap. Trecerea spre 30 a coincis cu nişte situaţii care m-au făcut să mă apropii mai mult de prieteni şi de familie. Chiar dacă n-am trecut direct prin anumite încercări, am fost aproape de nişte oameni care au trecut, ceea ce mi-a dat un reset al priorităţilor.

La asta s-au adăugat şi nişte mici probleme de sănătate. Nişte schimbări, nu toate pe care le aşteptam, dar unele destul de bune. Am găsit un birou foarte aproape de casă, după vreo 3 luni de căutări. Am pus businessul pe nişte şine pe care sper să meargă mult timp de-acum înainte. 

Am călătorit ceva mai puţin decât îmi doream, dar suficient. Am descoperit Belgia şi m-am îndrăgostit de toate oraşele prin care am fost. Am văzut un nou meci pe Anfield Road şi am vizitat Copenhaga datorită blogului.  Citeşte tot articolul

IN Politics

Zilele astea a circulat pe Facebook un articol care încerca să explice de ce a ieşit PSD-ul la alegerile din 2016 şi cum nemernicii roşii au uneltit împotriva poporului român, care era dornic să voteze şi care n-a avut cum. Articolul e publicat pe platforma Republica, un loc pe care poate să publice aproape oricine are o tastatură şi o conexiune la internet. 

Din păcate, multă lume a dat share entuziasmată. E un articol cu „reţetă”, adică nişte cifre nemestecate pe care s-a dat o interpretare cu un rezultat plăcut auzului: cineva (nu noi!) e de vină pentru ce s-a întâmplat rău. Ba mai mult, acel cineva e din tabăra ălorlalţi, a ticăloşilor neo-comunişti. „Noi am fi vrut, dar nu ne-au lăsat”. Mioriţa la urnele de vot.

6 milioane de oameni care n-au putut vota în 2016. Vă daţi seama? Milioane de români din ţară şi din străinătate care plângeau de se rupea cămaşa de pe ei la uşa ambasadelor. Nu s-au văzut la TV pentru că stăteau ascunşi într-un colţ.

Nu, serios, asta e o prostie şi o minciună pe care o spunem doar ca să hrănim cu ură bula noastră de dreapta.  Citeşte tot articolul

IN All Sports

În câteva zile începe noul sezon competiţional în tenis, aşa că vor reapărea cei care sunt #fanidemici Simona Halep, precum şi haterii de ocazie („nu prea urmăresc eu, dar eram sigur că o să piardă!”). Pentru că sunt câteva zile mai liniştite, să vedem la ce ne putem aştepta în 2018 în tenis, atât de la circuitul WTA, cât şi de la ATP.

WTA

Probabil că discuţia #1 va fi legată de revenirea Serenei Williams în circuit. Serena a născut în septembrie şi vrea să-şi apere titlul cucerit la Australian Open în 2017, când era însărcinată deja în câteva săptămâni. Deja s-a vorbit despre wild-carduri la Brisbane şi Sydney, e posibil s-o vedem pe teren în meciuri oficiale încă din primele zile ale lui 2018. Nu cred că o să avem din nou parte de o Serena invincibilă, însă cred că sunt şanse pentru un nou Grand Slam. Mizele Serenei sunt două: să depăşească recordul lui Margaret Court (24 de Grand Slamuri) şi prin asta să dovedească că e cea mai bună tenismenă a tuturor timpurilor şi să-şi demonstreze că poate face asta chiar şi după ce a născut. Are 36 de ani şi 23 de Slamuri, să vedem dacă mai obţine două. Probabil că va construi sezonul pentru ultimele două turnee majore, Wimbledon şi US Open, unde a câştigat de 6-7 ori şi unde are o şansă bună de reuşită. Bine, ar mai fi şi câştigarea Grand Slamului calendaristic (adică toate cele 4 turnee în acelaşi ani, ceea ce Stefi Graff a reuşit în 1988), dar asta e imposibil de atins din punctul meu de vedere. În 2015 cred că a fost ultima mare şansă a Serenei la acest titlu neoficial.

Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

15 decembrie

– Abia aştept vacanţa, o să am timp să fac absolut tot ce mi-am propus! Scriu la ebook, citesc, seriale, ies cu prietenii, TOT. Sunt atâtea zile libere!!!

23 decembrie

– Ok, nu mai am timp să termin tot ce planificasem, nu-i nimic, vine vacanţa, recuperăm atunci. Scris pe blog, ebook, seriale, citit, prieteni, somn, libere, mâncare.

25 decembrie

– Am atât  de mult chef să fac chestii!!! Gata, e vacanţă. HAI! Ah, stai. E Crăciunul. Ok, vizite, mâncat, băut, cadouri. Mâine.

26 decembrie

– Happy Boxing Day! Toată ziua meciuri de Premier League! Hai că e suficientă vacanţă, n-au intrat zilele în sac.

27 decembrie

– Trebuie să mă odihnesc bine de tot, asta e prioritar acum. Şi parcă nici nu mai am chef.

1 ianuarie

– Încă e timp. Dacă sunt disciplinat, pot să fac multe, nu chiar tot ce mi-am propus, dar oricum exagerasem cu programul ăla.

5 ianuarie

– Important e că m-am odihnit.

Baladesc-orientale 20

question_answer0
IN Baladesc-orientale

Într-o zi neobişnuită de iarnă, într-un cartier cât se poate de banal al Bucureştiului

– Bună ziua, pentru un ITP?
– Nu.
– Nu?
– Nu.

Şi a plecat.

IN Sunday's Media Recap

Săptămâna 18 – 24 decembrie

Facebook lansează oficial butonul de snooze prin care poţi da mute unor prieteni pentru 30 de zile. Detalii.

CNN renunţă la emisiunea de ştiri de pe Snapchat la 4 luni de la lansare. Detalii.

Eric Schmidt s-a retras din funcţia de preşedinte al Alphabet. Detalii.

Amazon a cumpărat startup-ul Blink, care produce camere de supraveghere pentru uz casnic. Detalii.

Alte ştiri pe scurt: Facebook penalizează clickbaitul şi cerşeala de likeuri, Disney are 60% din HuluBitcoin a luat-o iar în jos, Snapchat merge spre augmented reality.

IN Casual stuff

Conform unor studii pe care le desfăşor în fiecare an, durează cam 6 ore până se instalează plictiseala specifică sărbătorilor de iarnă. În timpul ăsta mănânci, bei, dacă exagerezi cu primele două poate şi dormi. Vorbeşti cu rudele, trimiţi mesajele de sezon şi gata. O grămadă de timp liber cu care nu ştii ce să faci. Curăţenie e, mâncare prea multă, iar de muncit nu trebuie să auzi până pe 8 ianuarie. Mă rog, aici depinde de la caz la caz, dar până atunci sigur n-o să fie mare lucru de făcut, că multă lume e în concediu. Noi de-asta am şi închis agenţia 2 săptămâni.

Anyway, dacă vă apucă puţin teama că n-o să aveţi ce face, am o listă de sugestii. Într-o ordine total random:

Filme

Am scris deja despre serialele lunii decembrie, reiau pe scurt: Peaky Blinders (Netflix), Umbre (HBO GO), Gunpowder (HBO GO), The Crown (Netflix), The Knightfall (HBO GO), Vikings (Netflix – doar primele 4 sezoane momentan) + sezon nou din El Chapo (Netflix). Astea sunt doar câteva seriale, însă puteţi vedea şi nişte documentare foarte mişto. Eu îl am şi pe ăsta pe listă, despre dopajul sportivilor ruşi, care i-a dus la suspendarea de la Olimpiada de iarnă.  Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Împodobitul bradului era un chin în fiecare an pentru că mereu însemna o mare bătaie de cap cu cioplitul de dinainte. Ajungeam să împodobim fără niciun chef, cel puţin eu şi taică-miu, după vreo oră de luptat cu copacul veşnic verde. Bine, nici suportul nu prea ajută, că e unul făcut probabil pe vremea lui Dej. Dar ştiţi cum e: tradiţii, amintiri, hai să-l păstrăm.

Până anul ăsta, când m-am lovit de un suport precum cel din imagine la un Carrefour. Am intrat pe funnel-ul de vânzare cu un interes sporit şi am mers mai departe. Am citit câteva chestii pe net, apoi l-am întrebat pe Marius cum e suportul lui. Bloggerii livrează, aşa că am fost convins să cumpăr şi eu. L-am luat de la Carrefour Mega Mall, redus la 70 de lei (de la 80). A doua zi am ajuns iar la Carrefour şi era 60 de lei. Ieri, pe 23 decembrie, am luat şi pentru ai mei acelaşi suport de brad cu 25 de lei. Probabil că azi primeşti 10 lei din partea lor ca să-l iei. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Când vine vorba de voinţa populară nu-ţi permiţi să te joci. Poporul e suveran. Din păcate, la poporul român chestia asta se aplică doar la chestiile absolut tembele. 

„De ce să ne pună să plătim domeniile .ro? E dreptul meu, am dat bani să-l am pe viaţă!”
„De ce să nu depăşesc coloana? O depăşesc pentru că aşa vreau eu! Sunt şmecher, da?”
„De ce să n-am voie să trec pe aici? Eu pe aici vreau să trec, chiar dacă nu e trecere, chiar dacă încurc circulaţia!”

În episodul de azi vă prezint strada Ziduri Moşi, aşa cum arăta ea în vara lui 2011 conform Google Maps

Era un coşmar să treci pe aici cu maşina. Pietonii considerau că e o mare trecere toată bucata asta de 200 de metri. Maşinile veneau din toate direcţiile. Microbuzele staţionau pe unde apucau, iar ca bonus, şoseaua era plină de gropi.

S-a deschis Veranda şi a început un proces amplu de curăţare a zonei. S-au mişcat autorităţile mai greu, dar până la urmă s-a făcut ceva. Garduri la trotuar ca să nu mai treacă toată lumea pe unde are chef. Trotuar mai lat, refugii pentru staţiile de tramvai, şi, cel mai important, un gard de 1,70 metri fix între cele două linii de tramvai. Gardul începe din dreptul pieţei Obor şi continuă până în capătul străzii, la intersecţia cu Şoseaua Colentina. 

Totul a fost excelent vreme de 2 săptămâni, până când poporul român şi-a dat seama că nu are loc să traverseze sau să treacă cu maşina, ba chiar e obligat să ocolească în unele cazuri! Aşa că a fost ruptă o bucată din gardul abia montat. Cine a rupt-o? Nu se ştie. S-a rupt.  Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Zilele trecute s-a stabilit că UBER e companie de transport de persoane, şi nu serviciu digital sau ce mai susţineau ei. Reprezentaţii firmei au declarat deja că urmează să se reglementeze statutul companiei în cele mai multe ţări. 

Chestia asta grăbeşte procesul de reglementare, iar cei de la UBER vor avea şi ei un interes să intre în legalitate cât mai rapid, altfel riscând să fie interzişi în tot mai multe ţări. 

Până acum a fost destul de convenabil în zona asta gri, dar cu o hotărâre de la un organism UE se pot închide multe uşi, aşa că soluţia e doar calea legală.

E clar că UBER e un serviciu total diferit de ceea ce aveam până acum pe piaţă şi că reglementări de un anumit tip sunt necesare. Dar nu neapărat ca la taxi. Principalele probleme ridicate de taximetrişti sunt ITP-ul care trebuie făcut la 6 luni de un taxi şi doar la 2 ani de un autoturism obişnuit, asigurarea RCA şi licenţa de transport. 

Primele două probleme se rezolvă cu nişte plafoane mixte. Să zicem 1 an pentru cei care mai fac din când în când şi transport de persoane şi o taxă suplimentară de 20-30% pentru RCA.

Cu licenţa de transport e mai complicat, că practic aia nu-i decât o taxă de şmecher aplicată de autorităţi.

Cert e că după toată nebunia cu reglementarea, UBER se va scumpi, ceea ce iar e un lucru bun. M-am îngrozit când am văzut câţi oameni din lista mea de Facebook au peste 300 de curse înregistrate în aplicaţie. 

Meniu