A avut loc IFA Berlin, care a adus o serie de premiere şi lansări. Detalii.
Whatsapp testează business accounts cu badge de verified. Detalii.
Youtube şi-a schimbat logoul şi are noi features. Detalii.
Medicul Gheorghe Burnei e reprezentat de More than Pub pe partea de PR, ceea ce a stârnit o controversă uriaşă. Detalii.
A apărut un studiu care estimează cât valorează brandurile româneşti. Detalii.
Alte ştiri pe scurt: UBER are CEO nou, Instagram Stories pe web, Ghidul Ionescian al Localurilor.
Azi începe a XXII-a ediţie a Festivalului Internaţional „George Enescu”, ce va avea loc între 2 şi 24 septembrie la Bucureşti. Aşa cum am mai scris pe aici, festivalul este bienal, adică se organizează la fiecare doi ani, în anii impari, în timp ce în anii pari are loc Concursul Internaţional „George Enescu”. Un scurt istoric aici.
Mi-am făcut un obicei de a merge măcar la câteva concerte din cadrul festivalului la fiecare ediţie. Nu sunt nici pe departe vreun cunoscător, dar cred că e indicat să avem o gamă cât mai largă de experienţe în viaţă. De câţiva ani vânez un anumit concert la care s-au aliniat planetele şi o să merg anul ăsta, e vorba de Concertul pentru vioară şi orchestră în Re major op. 35 al lui Ceaikovski, interpretat anul ăsta de Filarmonica Della Scala din Milano. E bucata din Le Concert pe care mi se întâmplă s-o ascult pe repeat ore în şir. Citeşte tot articolul
Am savurat zilele trecute articolul lui Radu despre cina la restaurantul cu două stele Michelin şi m-am gândit că ar fi interesant să povestesc despre o experienţă similară pe care am avut-o la Copenhaga. În cadrul aniversării a 170 de ani de Carlsberg, am avut parte de o cină cu totul specială, organizată în Carlsberg Museum. Clădirea respectivă a adăpostit colecţia de artă a lui Carl Iacobsen (fiul fondatorului Carlsberg), până când aceasta s-a mutat la NY Glyptotek, despre care v-am povestit puţin aici.
Trivia: J.C. Jacobsen, fondatorul Carlsberg, şi-a deschis berăria în 1847, când fiul lui, Carl, avea 5 ani şi ceva. A ales un deal din Copenhaga, iar puştiului i se părea că urcă un munte de fiecare dată când mergea acolo. Şi cum în germană şi alte limbi nordice „berg” înseamnă munte, şi-a numit berăria Carl’s Berg – Muntele lui Carl 🙂 A urmat o istorie super interesantă despre care vorbim în alt articol.
Până în 2009 a fost parte din turul ghidat prin interiorul fostei fabrici Carlsberg, însă apoi s-a modificat traseul şi muzeul a fost închis publicului. În prezent, Carlsberg Museum e folosit pentru cine festive, recepţii, alte evenimente de gală. Tot în muzeu sunt expuse şi tablouri cu fiecare angajat al Carlsberg care a depăşit 50 de ani în slujba companiei. E modul lor de a le recunoaşte munca de-o viaţă. Sunt 3-4 astfel de camere, pline cu tablouri de sus până jos. Citeşte tot articolul
În urmă cu câteva săptămâni am dat o fugă în apropiere de Bran, unde are loc Tabăra Meseriaşilor din Ţara lui Andrei. N-aveam aşteptări foarte mari, ştiam destul de vag ce se întâmplă acolo, aşa că întâlnirea cu oamenii implicaţi în proiect şi cu copiii care beneficiază direct a fost super impresionantă. E genul de oportunitate pe care generaţia mea n-a avut-o, însă pe care ar trebui să o aibă cât mai mulţi elevi din ziua de azi.
Pe parcursul a 5 săptămâni, 300 de copii din zone defavorizate merg în apropiere de Bran într-o tabără de dezvoltare personală, în care se pune accent şi pe pregătirea practică. Sunt 5 serii a câte 60 de elevi, axate pe domeniile în care vor să activeze fiecare după terminarea liceului. Cele 5 grupe din acest an au fost: Petrolişti, Bucătari&Ospătari, Mecanici, Croitori, Electricieni. Fiecare iese din tabără cu o serie de cunoştinţe practice deprinse direct de la specialişti din domeniu.
Proiectul a pornit de la nevoia Petrom de a-şi instrui noi potenţiali angajaţi care să aibă un interes şi o minimă pregătire atunci când ies de pe băncile şcolii, iar apoi s-a extins şi către alte meserii care sunt la mare căutare în România. Fiecare elev care ajunge în Tabăra Meseriaşilor trebuie să aplice şi să fie selectat. Citeşte tot articolul
Am mai spus-o, bula din fotbal urmează să se spargă la un moment dat. Şi nu numai sumele uriaşe care se plătesc pe fotbalişti sunt problema, ci şi modul de abordare pe care îl au cluburile atunci când vor să transfere pe cineva. Practic, contractele au ajuns să nu mai însemne absolut nimic. Dacă un club îşi doreşte un anumit fotbalist, nu contează că mai are 1 an de contract, sau 2 sau 7, e suficient să plătească o clauză de reziliere şi îl va aduce imediat. 220 de milioane de euro pentru Neymar şi s-a rezolvat problema.
Dacă nu există clauză de reziliere, aplici modelul Barcelona. Mai întâi pui fostele glorii să îl laude pe jucător. Apoi îi laşi pe fotbaliştii actuali să vorbească de bine, scapi câteva declaraţii ale oficialilor şi dorinţa e gata. Oferi o sumă mare de bani şi aştepţi. Dacă nu merge aşa, îl sfătuieşti pe jucător să se dea lovit, să ceară transferul, să intre în grevă. Unde se mai întâmplă ceva similar pe lumea asta? Nicăieri.
Pur şi simplu s-a ajuns în punctul în care marile cluburi (în special Real şi Barcelona, dar vin tare din urmă şi PSG, Chelsea, United şi City) fac ce-şi doresc cu jucătorii oricărei echipe. Situaţia trebuie să se oprească cât mai repede, aşa cum a declarat şi preşedintele Borussiei Dortmund, care a zis că trebuie să ofere un exemplu pentru toate cluburile din Bundesliga. Asta la vreo 2 zile înainte să bend the knee şi să-l vândă pe Dembele la Barcelona. Teoria e bună, practica ne cam omoară.
Fair-play financiar? L-au driblat şi pe ăla, cu împrumutul lui Mbappe pe 1 an. Asta pentru că UEFA te amendează dacă încalci prima oară regula, iar apoi îţi interzice să faci transferuri. Cred că e momentul să scoatem de tot regula cu amenzile. Ai cumpărat cu mult peste ceea ce ai vândut? 1 an nu mai faci transferuri. Sau 2. Sau 5. E singura soluţie.
Fotbalul are nevoie să existe cât mai multe situaţii în care cluburile să reziste tentaţiei de a vinde, altfel totul se va transforma într-o afacere în care minuni precum Porto, Ajax, Borussia Dortmund sau chiar şi Liverpool nu vor mai avea nicio şansă la trofeul Champions League.
Săptămâna trecută am fost la Copenhaga, la un eveniment ce marchează aniversarea a 170 de ani de la înfiinţarea Carlsberg. Printre evenimentele conexe, a avut loc şi un TEDx (acele conferinţe de tip TED organizate independent) pe tema „Trust Uncertainty”. Dacă atunci când am văzut programul nu mi-a zis mare lucru titlul ăsta, după ce am ajuns acolo mi-a picat fisa: incertitudinea e bună, pentru că tot ce e nesigur este probabil. Şi cum sloganul Carlsberg e „Probably the best beer in the world”, lucrurile au sens.
Pe lângă holograma fondatorului Carlsberg, J.C. Jacobsen, a mai vorbit şi Erik H. Müller, un inginer pasionat de… bingo. Tipul se plictisise să mănânce mereu aceleaşi lucruri, aşa că a inventat alături de prietenii lui Pizza Bingo. Iei meniul unei pizzerii şi alegi o cifră la întâmplare. Numeri până când ajungi la pizza respectivă şi pe aia o comanzi. Citeşte tot articolul
Aştept de ani buni reîntâlnirea cu gogoşile Dunkin’ Donuts. În martie mi-am adus aminte de magazinul lor din Liverpool abia după ce mă întorsesem acasă, aşa că de data asta eram hotărât să nu mai ratez ocazia. Am aşteptat să mi se elibereze programul şi, cum am prins prima pauză, am fugit la gara centrală din Copenhaga, unde credeam că există conexiunea directă cu copilăria.
Am mai povestit despre asta, gogoşile astea americane au fost şi pe piaţa românească, cu un magazin la Piaţa Unirii şi altul pe Calea Moşilor. Am mâncat de câteva ori şi mi-au rămas în minte, pentru că erau cele mai bune lucruri gustate vreodată, mai bune şi decât cartofii prăjiţi de la McDonald’s (să ţinem cont că aveam 7-8 ani, da?). Citeşte tot articolul
S-a lansat Samsung Galaxy Note8. Detalii.
Youtube testează o interfaţă nouă de vizionare a clipurilor pe mobil. Detalii.
Reddit şi-a construit un player video propriu. Detalii.
Grupul PRO trece la grila de toamnă şi are parte de un rebranding. Detalii.
Alte ştiri pe scurt: noua versiune de Android se cheamă Oreo, Altex şi Media Galaxy vând maşini SH, secţiune de Breaking News pe Youtube, Amazon are Influencer Program, 10 ani de Hashtag.
Începând cu 28 august Grupul PRO face acea schimbare de brand despre care se tot vorbeşte de ceva timp. Pentru ProTV şi ProCinema e doar o schimbare de logo, în timp ce restul canalelor au parte de o schimbare de nume: Acasă TV devine Pro2, Acasă Gold devine Pro Gold, în timp ce Sport.ro devine ProX. Ideea e să exprime o unitate mai mare a grupului şi să dea greutate extra brandului PRO.
Pe lângă asta, mişcarea e o confirmare a faptului că televiziunile nu se vor vinde la bucată, aşa cum se zvonea la un moment dat. Nu ştiu dacă cei de la CME au făcut rebrandingul special pentru a păstra grupul unit, dar mi se pare oricum util. Sport.ro avea nevoie de aşa ceva, nu mai dau de mult timp competiţii sportive, aşa că numele n-avea niciun sens, din moment ce programul conţine seriale şi emisiuni mai vechi. Practic, singura mişcare de aliniere la grup care nu era neapărat obligatorie e legată de Acasă şi Acasă Gold.
Per total rebrandingul e binevenit şi are foarte mult sens din punct de vedere strategic, PRO-ul are o grămadă de conţinut propriu cu care va putea jongla oricum din 28 august, singurul criteriu de filtrare fiind targetul principal al fiecărui canal. Citeşte tot articolul
Maria Popovici e PR Assistant la Teatrul Naţional „Radu Stanca” din Sibiu, face parte şi din echipa FITS, ocazie cu care am şi cunoscut-o. Maria mi-a povestit că ajunge la Alexandria cu treabă, însă m-a surprins când am auzit că a rămas pe toată perioada festivalului ca voluntar, aşa că i-am luat un interviu, la iniţiativa celor de la Lay’s. Ei au pornit anul acesta platforma CulturaZâmbeşte, ce contribuie la promovarea multor evenimente culturale din România. Scopul acestei platforme este să aducă cultura cât mai aproape de tineri, cam ceea ce face şi Ideo Ideis de 12 ani încoace la Alexandria.
Ce ştiai despre Ideo Ideis înainte să vii la Alexandria?
Am aflat de Ideo Ideis din primul an de facultate, vreme în care tot ce ştiam despre festival era unde are loc, cu ce scop a fost creat şi pentru cine. Ulterior, l-am cunoscut pe Alex Ion în cadrul proiectului „Studenții Sibieni Cuceresc Oraşul – Microstagiunea Şcolii de Teatru Sibiene” organizat de colegii mei şi de mine, unde Alex (Alexandru Ion, co-preşedinte Ideo Ideis) a făcut parte din juriu. Am avut o întâlnire cu colegii şi cu el şi pe lângă sfaturile pe care ni le-a dat cu privire la organizarea unui festival (sfaturi de care am ținut cont, mulțumim), ne-a dat mai multe detalii despre Ideo Ideis şi mi s-a părut mişto. Cum a fost creat festivalul, ce probleme au întâmpinat, ce oameni merg acolo, toate lucrurile astea ne erau povestite cu un vibe super pozitiv şi mă gândeam că e incredibil ce se întâmplă în Alexandria. Citeşte tot articolul
Am revenit la Therme Bucureşti după aproximativ un an, de data asta am vrut să văd cum e plaja Sands of Therme, super lăudată şi prezentată drept o plajă exotică, „o deschidere la mare” a oraşului.
Am fost într-o zi de marţi, am stat la o coadă destul de mică la intrare, iar apoi am făcut prima oprire la plajă. Tot ce pot să spun e că fotografii au fost foarte pricepuţi când au tras unghiurile acelea spectaculoase cu plaja de la Therme. În realitate plaja n-are nimic spectaculos, e doar un strat subţire de nisip, o serie de şezlonguri sau beanbags şi nişte baruri cu piscine şi palmieri. Nu e rău, dar nici wow. Oricum, aici s-au oprit dezamăgirile, odată ce ne-am întors în zona Elysium mi-am adus aminte de ce merită să mergi la Therme.
Saunele sunt extraordinare, cred că ar trebui să fie puse ca ilustraţie la definiţia relaxării. Mi s-au părut la fel de interesante ca prima oară. Iar mixul între ce oferă zona Elysium (saune, în principal) şi zona The Palm (piscine cu apă bogată în minerale, o piscină mare cu ieşire afară etc.) e perfect pentru câteva ore petrecute departe de oraş.
