IN Branded

Anul trecut, înainte de Black Friday, făceam lista de cumpărături şi mă frământam pe ce-aş putea da banii ca să nu rămână nebifată sărbătoarea cumpărăturilor. Până la urmă am cedat la cererile din casă şi am luat un blender de la Tefal pentru că, nu-i aşa, asta îmi lipsea pentru a putea duce un stil de viaţă sănătos bazat pe piureuri, smoothieuri şi shakeuri. Eu aş fi vrut să trăiesc super fresh, să renunţ la shaorma, să mă apuc de yoga, dar cum să faci toate astea dacă n-ai blender?

Câteva sute de lei mai târziu, a venit comanda şi m-am apucat de blendat (sau blenduit?) de parcă nu mai exista nicio altă ustensilă demnă de a fi folosită în bucătărie. Aş mânca un piure? Păi să-l facem la blender. Un mic dejun sănătos? Clar! Ne e poftă de sarmale? Lasă că merge mai bine un smoothie.  Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Am descoperit zilele trecute la Cetin o postare de Facebook legată de refugiaţii din Asia şi am rămas blocat pe ea până am terminat-o. Sunt 8 pagini A4 scrise pe Facebook de un tip care stă prin Austria şi interacţionează prin natura jobului în fiecare zi cu refugiaţi. Sunt multe insighturi interesante acolo, direct de la cineva care a avut timp să-şi formeze o părere pertinentă.

Sunt vreo 750 de shareuri, vreo 1500 de likeuri, probabil că textul a fost citit de câteva mii de oameni, poate zeci de mii, că nu dau toţi like, însă peste câteva zile o să dispară de tot în măruntaiele reţelei lui Zuckerberg. Şi dacă o să întrebe cineva ce părere au locuitorii din Austria despre imigranţi, o să ridicăm cu toţii din umeri, că nimeni nu mai poate să găsească postările astea. 

Din păcate, sunt tot mai multe texte bune care se pierd pe Facebook, pentru că nu le publică nimeni în altă parte. Trăim în epoca storytellingului, textele lungi prind mai bine (ăsta e un păcat în care cad şi eu uneori), plus că e preferăm reacţiile imediate, viralizarea şi punem în plan secund durata de viaţă a acelui conţinut. 

IN Filme

Cezar Mario Popescu a descoperit acum câţiva ani o serie de 8500 de fotografii epocă, realizate în anii ’30-’40 de Costică Acsinte, un fotograf din Slobozia.

Radu Jude (Aferim!, Toată lumea din familia noastră) a văzut fotografiile, a selectat vreo 500 din ele şi le-a transformat într-un film documentar experiment. A adăugat fragmente citite din jurnalul lui Emil Dorian, un medic evreu cunoscut pentru poezia şi proza din perioada inter şi postbelică. Pe lângă fragmentele de jurnal, a adăugat şi diferite discursuri rostite de Carol al II-lea sau Mareşalul Antonescu, precum şi discursuri de propagandă şi cântece legionare din arhivele radiodifuziunii române.

A ieşit o poveste cutremurătoare despre perioada legionară şi cea a războiului din perspectiva evreilor. Practic, o parte din istoria Holocaustului în România. 

În timp ce în fundal Radu Jude citeşte consemnările din jurnalul lui Dorian, pe ecran se succed nişte fotografii care spun o poveste total diferită. Pe de-o parte avem evreii care nu ştiau exact ce-i aşteaptă în ziua următoare, care se luptau să supravieţuiască unui regim ostil, pe de altă parte avem imagini cu nişte oameni care se luptau să supravieţuiască în sărăcie şi mizerie.  Citeşte tot articolul

IN Gânduri de zi cu zi

Dragă scrisoare deschisă,

Din păcate, nu-ţi pot dezvălui conţinutul real al acestei scrisori, pentru că natura mea de scrisoare închisă nu-mi permite asta. Totuşi, trebuie să-ţi spun că nu te apreciez deloc, ba chiar te consider o anomalie a naturii, un accident care se tot produce. Eşti o ciudăţenie, pentru că rolul nostru, al scrisorilor, e să fie închise şi să ajungă la un anumit destinatar, care poate alege să publice conţinutul sau nu. 

Ştiu că ai fost denumită pompos „scrisoare deschisă”, însă tu nu eşti altceva decât o depeşă trimisă către prea mulţi destinatari, un afiş pe care autorii l-ar dori lipit pe toate gardurile.

Draga mea soră vitregă mult prea uzitată de toată lumea, trebuie să-ţi spun că oamenii se folosesc de tine doar pentru a atrage atenţia. Apelează la tine pentru a creşte artificial greutatea vorbelor lor, dorind să pară că au ceva important de spus, vreo idee studiată îndelung. De fapt, nu eşti decât un artificiu de procedură, o scamatorie. 

Sper că îţi vei recăpăta prestanţa într-o bună zi şi că vei reuşi să schimbi lumea cu textele tale.

IN Advertising/PR

Joi seară am ajuns la lansarea studiului InfluenceMe realizat de Starcom România cu sprijinul Global Records. Au fost o serie de prezentări legate de colaborarea dintre influenceri şi branduri. S-a trecut de la agenţie (de media), la client şi apoi la agenţia de influenceri (WeGlobal). La final a fost un fel de dezbatere care s-ar fi putut întinde până dimineaţă.

Pe mine mă intrigă modul în care se insistă pe ideea de a-i pune în aceeaşi oală pe toţi influencerii, fie că sunt vedete sau vloggeri. Studiul împarte influenţatorii în 3 categorii: Profesionişti, Oameni ca noi şi Vedete, însă există diverşi jucători din piaţă care încearcă să ne convingă că toţi sunt la fel de importanţi. Ceea ce nu-i deloc adevărat, după cum arată chiar studiul de faţă.

Pe oamenii de la Global îi înţeleg, că au un interes direct de business, dar sunt destui specialişti din alte agenţii care susţin acelaşi lucru. Din punctul meu de vedere 1 milion de abonaţi pe care-i are Antonia nu sunt acelaşi lucru cu 1 milion de abonaţi pe care îi are un vlogger, din simplul motiv că cel din urmă depinde foarte mult de conţinutul pe care îl produce pe net. Ceea ce face ca legătura să se rupă mult mai uşor (vezi cazul Zmenta, care pur şi simplu a dispărut). Mulţi oameni dau subscribe sau Like unui „influencer” strict pentru a se abona la „ce mai scoate tâmpitul ăsta”.  Citeşte tot articolul

IN Sunday's Media Recap

Starcom România a lansat studiul InfluenceMe, ajuns la ediţia a 4-a. Detalii.

Facebook şi Instagram primesc un redesign mic prin punctele esenţiale. Detalii.

Obama a bifat cele mai multe likeuri din istoria Twitter pentru o idee legată de problemele de rasism din Charlottesville. Detalii.

Facebook a lansat secţiunea de Trending News. Detalii.

Alte ştiri pe scurt: Q&A în Google Maps, Allo merge şi pe web, nu vedem Bundesliga la TV, Telekom renunţă la brandul DolceSport.

IN Casual stuff

IKEA a lansat zilele trecute catalogul cel nou şi e plin de chestii de care nu ştiai că ai nevoie. Mie mi se întâmplă frecvent să arunc un ochi prin el şi să-mi dau seama că mi-ar trebui vreo tavă, masă, pernă sau corp de iluminat. 

Anul ăsta vedeta catalogului este sufrageria, motiv pentru care s-au şi reamenajat câteva sute de metri pătraţi din magazin în ultimele luni. Catalogul e editat în 800.000 de exemplare şi a pornit deja spre destinatari, am înţeles că prin zonele mai centrale deja a ajuns. Ofertele sunt valabile începând cu 1 septembrie, inclusiv o colecţie nouă numită YPPERLIG. Dacă sunteţi super curioşi când vă ajunge catalogul acasă, există o hartă cu perioada de distribuţie, eu ar trebui să-l primesc săptămâna viitoare. Citeşte tot articolul

IN Turism

Acum câteva luni, când am ajuns în Brugge, am nimerit într-un magazin cu decoraţiuni de Crăciun şi era să rămân acolo. Cred că aş fi fost în stare să îmi petrec tot restul zilei acolo şi să plec direct la gară şi tot n-aş fi studiat toate obiectele decorative. Magazinul se cheamă Käthe Wohlfahrt, e un lanţ nemţesc specializat doar pe aşa ceva şi are nişte decoraţiuni superbe, create manual. Lemnul e principala materie primă pe care o folosesc, dar au şi obiecte din sticlă sau metal. Toate arată perfect, nimic din ce-am văzut acolo nu mi s-a părut kitchos. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Am urmărit cu stupoare toată povestea cu referendumul din cadrul USR. Şi nu pentru că e aberant să întrebi tot partidul dacă să te dai cu părerea pe o problemă sau nu, ci pentru că subiectul ăsta a ajuns la un nivel de expunere de-a dreptul impresionant. Cineva a reuşit să tragă diverse sfori şi să pună pe agenda publică drepturile homosexualilor din România într-un moment în care nimănui nu-i păsa de asta.

Serios, hai să ne întoarcem în timp. Acum 3 ani subiectul ăsta nu exista. Exceptând anuala paradă gay care deranja 7 pensionari şi 12 şomeri, nimeni n-ar fi ridicat un deget pentru această minoritate sexuală. Efectiv nu era absolut nicio ameninţare. În eventualitatea puţin probabilă (ca la avioane) în care un parlamentar ar fi depus un proiect de lege pentru drepturile homosexualilor, cine credeţi că ar fi votat în favoarea lui? Senatorii şi deputaţii care pupă cruciuliţe? Sau dacă s-ar fi propus un referendum pentru acordarea acestor drepturi chiar credeţi că s-ar fi deplasat românii să voteze? Pe bune. 10% cel mult şi asta dacă nu era vreme de grătar şi nu jucau nici naţionala, nici Simona Halep în ziua aia. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Am văzut chestia asta zilele trecute la cineva şi mi s-a părut absolut fabuloasă. E o cutie pentru ochelari de vedere care include şi 4 lentile create pentru diferite situaţii însorite (polarizate, pentru condus şi încă două care n-am înţeles exact la ce folosesc dar sunt pe intensităţi diferite de lumină).

Şmecheria e că acele lentile (cu tot cu ramă) se aplică într-o secundă şi se lipesc magnetic de rama ochelarilor. Când vrei să le scoţi pur şi simplu le desprinzi de acolo şi le poţi schimba. Iar în tocul de ochelari ai mereu lentilele pentru orice situaţie.  Citeşte tot articolul

IN Filme

Am văzut primele episoade din serialul creat de Channing Tatum pentru Amazon Prime. Nu e disponibil în România momentan, dar dacă faceţi nişte flic-flacuri, reuşiţi să-l vedeţi de pe cont. 

În primul rând treaba cu dublajul în limba engleză: e foarte dubioasă senzaţia la început, când încerci să le citeşti pe buze actorilor. Pe urmă te prinde acţiunea şi nu mai bagi în seamă detalii de genul ăsta.

Florin Piersic Jr. e super bun şi ar fi la fel de bun şi dacă ar juca într-un film mut. Jos pălăria pentru persoana care a făcut castingul.  Citeşte tot articolul

Meniu