IN Romanica noastra

Ne plac vinurile frantzuzesti. Ne plac pastele si pizza, ne plac masinile nemtesti si telefoanele suedeze si adoram sa ardem gazul rusilor. Ne uitam la meciuri din campionatul Angliei la LCDurile noastre japoneze cu o bere nemteasca langa noi, imbracati in haine aduse de la Milano. Ne facem vacantele in Spania sau Grecia si visam sa ajungem in State.

Din 4 in 4 ani urla romanismul din noi la realizarile sportivilor care aduc medalii. Doar atunci ne bucuram ca suntem romani, doar atunci apartinem unui teritoriu, pe care in restul timpului il detestam cu aceeasi intensitate cu care tipam imnul la decernarea medaliilor. Daca esueaza, sau daca ne plictisim de ei, ii trimitem inapoi in anonimat asteptand ca, peste 4 ani sa revina mai puternici in competitie pentru ca ne da ocazia sa le savuram victoriile ca si cum ar fi ale noastre.

IN All Sports, Casual stuff

de putin fotbal, am hotarat ca nu trebuie sa-mi aglomerez blogul cu tot felu de chestii football-related care le plictisesc pe fete si ii contrariaza pe baieti. Asa ca am pus un template dragutz, am facut un subdomeniu si un favicon si a iesit Un blog pe un teren de fotbal, blog de analiza tactica si prostii de genu asta. Adica nu e pentru doamne 😛 Cine vrea sa-si dea o parere cat de cat avizata in legatura cu fotbalul in general este invitat sa ma contacteze. Momentan o sa scriu eu si Cata

Fotbal

IN Casual stuff, Caterinci

S-au lansat punctele alea ecologice de unde iti poti inchiria o bicicleta. Old stuff, stiu. Eram foarte curios sa vad cum functioneaza o chestie de genu asta. Am cautat centrul de inchiriere de pe strada Edgar Quinet si l-am gasit.

Biciclete Biciclete

E in curtea Universitatii si merge foarte bine dupa cum se poate observa.

IN Caterinci

Parcare

… categoria avansati. Nu multi ar reusi o asa parcare de maestru. Nota de plecare foarte mare :))

Ciudat e ca e o masina de barbat (un Ford Mondeo) si o parcare de femeie 😛

IN Casual stuff

Momentan e foarte ok prin Bucuresti. Traficu lejer si locuri de parcare cat de cat. Totusi e ceva politie si se sta cat de cat la stop. Destul timp cat sa scrii o jumatate de post pe blog, sa vizitezi un gsp si sa verifici mailu 😛

In advertisingul romanesc se petrec niste chestii. Tot felu de miscari de rotatie. Am observat ca a devenit un trend pentru oamenii de valoare sa plece fiecare pe drumul lui. Sa luam un trecut mai recent. Intai a plecat Naumovici si si-a facut shop de creatie. Pe urma a plecat Craita Coman. Pe urma a plecat Catalin Rusu. Acum, Matasel.

Probabil imi scapa nume. Probabil sunt mai multi. Acum ceva timp, Bogdana Butnar povestea despre o tentativa esuata de antreprenoriat (din cate imi amintesc nu era ad-related).

De ce sunt oamenii atat de disperati sa devina proprii lor sefi? De ce sa te lansezi intr-un business pe care nu esti sigur ca il poti duce la capat? Nu sunt adeptul metodei „play it safe”  dar nu pricep motivele. Refuz sa cred ca oamenii de mai sus au plecat pentru bani mai multi. Si daca nu pentru bani, pentru ce?  De ce sa iti faci o agentie in care sa nu contezi in festivaluri cand poti foarte bine sa ramai intr-o agentie mare? Si sa zicem ca nu mai conteaza premiile… dar restul? Din nou.. refuz sa cred ca la 30 de ani iti deschizi un business pentru ca vrei sa dictezi regulile jocului. Din contra, ca antreprenor esti tot mai legat de propriul tau business. Timpul liber e mai limitat.

Spunea Craita Coman intr-un interviu ca nu trebuie sa ne facem toti directori de creatie. Merg pe aceeasi idee si spun ca nu trebuie ca toti marii oameni din agentii sa devina Ogilvy sau Leo Burnett.  Poate vor lucruri mai bune. Ok, nu le place publicitatea de la ora actuala. Dar in conditiile unei noi agentii oamenii sunt aceeasi. Nu vor rasari din pamant minti stralucite care sa faca reclame geniale. Si daca nu poate fi vorba despre faima, libertate, pozitie ne intoarcem la bani. Parca nu-i vad in rolul Avarului pe niciunul din cei mai sus amintiti asa ca ma intreb… de ce sa incepi un business mic cand poti lucra intr-o agentie mare fara atributii de manager?

Iar partea cu „am simtit ca pot mai mult, am vrut sa vad daca ma descurc si pe drumul asta” n-o iau de buna. Pentru ca in primul rand e un adevarat trend, nu o dorinta ascunsa a unei personalitati indraznete, si in al doilea rand pentru ca acel „mai mult” nu ma duce decat la bani. Mi-as dori sa ma insel.

IN All Sports, Caterinci

Dupa ce la fotbal am vazut ca e foarte simplu sa antrenezi un campion aici si aici, se pare ca in gimnastica lucrurile stau la fel.

Nicolae Forminte ne povesteste cam cum a stat treaba cu Nadia :

– Pe Nadia el (Bela Karoly) a antrenat-o.
– Ştiţi ceva? Am eu o vorbă: pe Nadia o antrena şi nea Ion de la poartă. Nadia e genul rar de gimnastă căreia îi spuneai rău şi ea făcea bine. Hai să fim serioşi!

Sa fim seriosi deci. Urmeaza sa aflam ca Steaua castiga Cupa Campionilor si daca era antrenata de stra-stra-stra-bunicu lu Ioanitoaia si Generatia de Aur era de Aur si daca era antrenata de Hagi 😛

IN Casual stuff, Web

Urmand exemplul ziarelor, bloggerii cu nume si trafic incep tot mai des sa ceara feedback sau sa porneasca debate-uri. E foarte ok pana la momentul in care incepi sa pui intrebari gen „si.. voua ce fel de masline va plac?” sau.. „si… voi cand mancati cascaval pane?”.

Ah, ai o chestie interesanta care starneste singura un debate.. e ok (de exemplu aici ) dar nu mai scrie posturi care isi aveau locu pe twitter cu o intrebare la sfarsit ca n-are niciun sens. In plus, daca am ceva de zis n-o sa-mi fie rusine sa tastez..

Nevoia asta de interactiune imi suna a socializare fortata… Voi ce parere aveti? 😛

IN All Sports, Liverpool

Premier League

De mic urmaream meciurile din Premier League. Daca imi amintesc bine, Eurosport a transmis la un moment dat cateva sezoane. Era vremea cand meciurile din Romania se jucau in mijlocu zilei (nu multi aveau nocturna).Campionatul englez are o stralucire aparte. De la suporteri, la stadioane, gazon si echipe. Sunt 8-9 echipe care imi plac iar cele 4 mari forte (Arsenal, Chelsea, LFC si MANU) au fost mereu preferatele mele ca stil de joc.

Ieri a inceput un nou campionat, in direct pe Eurosport 2. Singurul campionat pe care il urmaresc aproape in intregime. E anul in care Liverpool incearca sa ia titlul dupa 18 ani, iar Chelsea o sa traga tare ca sa faca uitat sezonul trecut in care a pierdut tot.

Sursa foto: Prosport.ro

IN Contraste, De soi, Web

E foarte trendy sa-ti faci blog. Si dupa ce l-ai facut ori il abandonezi ori evoluezi la nivelul urmator. Incepi sa cauti pe net chestii de genu „cum sa faci bani” din el si alte d’astea. Doar sunt atatia mari bloggeri care scot bani frumosi. Si au inceput sa apara si prin presa „noutatile”. Daca n-ai trafic de Boom sau Arbomedia pui „macar un adsense acolo”, sa fie. Si te bucuri din 100 in 100 de $. Mai faci niste SEO, pe urma niste spam si pac-pac ai mai scos 100 de unici pe zi, da’ tot nu esti ca zoso. Si mai bagi niste adsense.

N-am inteles niciodata care e scopul. Sunt mai multe categorii: (oameni cu blog si bloggeri – mai multe la Ligia, ii dau dreptate in unele chestii)

  • cei care isi fac blog fix ca sa faca bani din el
  • cei care si-au facut blog de mult si sunt prin top 100-200-300
  • cei care sunt vedete/persoane publice/oameni cat de cat cunoscuti si mai scriu una alta

Prima categorie o eliminam pentru ca oricum sunt din start sortiti esecului si ajungem la urmatoarele doua categorii cu oameni in mare parte angajati (pe salarii ok as adauga) care scriu (teoretic) din placere, pasiune si convingere. SI atunci de ce se apuca sa vanda publicitate pe blog? Ok, Cabral am inteles.. doneaza, da’ restu? Am fost mereu impotriva publicitatii, bannerelor, widgeturilor cu ‘sustin’ , ceasurilor si in general tuturor kkturilor care nu tin de content. Daca tot scrii pe blogul tau personal, de placere, de ce sa fii platit?

Cei care au pregatita sub taste replica: „pai normal, daca el n-are cum sa scoata bani, sa nu scoata nici ceilalti?” ii invit sa observe ca n-am bannere la niciunu din proiectele mele. Because blogs are about your content and that alone.

Meniu