IN Revolte

oi fi băiat simpatic în timpu liber dar acu scuză-mă, amice, eşti idiot!

De parcă n-ar fi fost de ajuns că Antena 3 a publicat necrologul acu o săptămână, de parcă n-ar fi fost de ajuns că s-a făcut scandal pe tema asta atunci, de parcă n-ar fi fost de ajuns că toţi au dat ieri publish la stirile gata făcute şi nedatate, de parcă n-ar fi fost de ajuns că am asistat cu silă la juma de oră de materiale la ştiri făcute în 6 ore (yeah, right! – oare cum o fi frate să faci materiale cu Gheorghe Dinică în timp ce el se zbătea pe patul de spital? ia zi jurnalistule, cum te-ai simţit?), de parcă n-ar fi fost de ajuns toate astea, un pozar s-a apucat să facă scandal că nu s-a menţionat sursa!

În fond e o problemă reală în care în mod normal l-aş susţine pe specimen (că ştiu cum e să-ţi fure lumea pozele) da’ tocmai acum ţi-ai găsit dobitocu dracului să faci gât? Nu puteai să aştepţi măcar până îl înmormântau pe Dinică, este? Îţi stătea pe limbă să te revolţi, nu? ‘tu-vă-n gură de artişti închipuiţi.

Dacă era prima şi singura ocazie cu care ţi s-a furat o poză înţeleg, dar în condiţiile în care se fură constant poze, puteai să comentezi cu altă ocazie.

Dacă vă interesează detalii, citiţi aici.

excursie_main

Atenţie: post lung fără conţinut licenţios şi cu multe inside jokes.

După cum n-am anunţat pe blog, în weekend am fost într-o nouă excursie cu facultatea. Mai întâi am fost la Mediaş (excursie despre care puteţi citi aici, aici, aici şi aici. hai şi aici) şi pe urmă în Bulgaria (aici). Primele două excursii au fost de povestit nepoţilor. Acum mă aşteptam să fie okish mai ales că ştiam ce ne aşteaptă (Reţeta familiei Bogdan cu 99% planificare, 100% suflet plus 1% ingrediente secrete).

Toţi cei care au auzit că plec în excursie cu facultatea mă întrebau dacă mergem de mânuţă şi cântăm „doi câte doi, mergem la război”. Ei bine, nu-i aşa. Surprizător, nu sunt genul de excursii lame în care abia aştepţi să mergi acasă, ci genul ăla de întâmplări pe care le povesteşti peste ani. Aşa că vă mulţumesc pentru nişte amintiri frumoase 🙂

Te trezeşti la 5 şi ceva pentru că plecarea e la 6. N-aveţi idee cum e să te trezeşti la 5. Asta vineri seară, în condiţiile în care de obicei te culci la ora aia după o ieşire în club. E inuman. Dar o faci pentru că merita 😀

E o regulă ca cineva să nu se trezească. De 3 ori am fost în excursie şi de 3 ori a fost cineva care a uitat să se trezească. Aşa că după întârzierea planificată se pleacă. Ca să întelegeţi pefect despre ce e vorba: o mână de studenţi de la facultatea de Litere – secţia de Comunicare şi Relaţii Publice – jumate anu 2, jumate anu 3, o profă şi un prof de milioane, plus bonus pentru excursia de faţă încă una bucată profă super tare. Şi bineînţeles, nea Viorel, fără de care n-am fi ajuns nicăieri (la propriu, că el e şoferul cu care am fost peste tot).

Eh şi sâmbătă am ajuns iar la Sibiu. Mai făcusem o tură de Sibiu anul trecut. De data asta am vizitat două muzee, am mâncat lasagna şi ne-am plimbat prin oraş. Parcă abia plecasem de acolo acu o săptămână. Am găsit Sibiul la fel de frumos şi liniştit (prea liniştit if u ask me). Eh şi cum ziceam şi data trecută, ratasem Brukenthal-ul. De data asta l-am văzut cu o tanti ghid pe care a apucat-o plânsu (chiar i-au dat lacrimile, pe bune) când a auzit că avem doar o oră şi ceva la dispoziţie. Ne-a plimbat prin muzeu vorbind non-stop vreo 2 ore despre picturi de barcoc, roccoco, baroc târziu (nu mi-aş fi imaginat că există aşa mult baroc târziu :)) ). Citeşte tot articolul

A fost EPIC! Poate cele mai 2 zile dintre toate excursiile familiei Bogdan. Da, am fost în excursie cu facultatea; da, a fost foarte mişto; da, sunt super obosit; da, urmează un post luuuuuung în care vă povestesc. Revin şi cu poze. Dacă mă ajută colegii o să am şi filmuleţe (nu uitaţi pe flickr tagul: „ighiu” – dacă nu vă place flickr, vă aştept pe messenger – hoinaruvv, pe mail alex@hoinaru.ro, pe twitter – @hoinaru).

Şi nu uitaţi: Vizitaţi magazinul: Casa produselor tradiţionale româneşti (nu ştiu daca numele e fix ăsta dar magazinul e vis-a-vis de mall Vitan). 😀

Şi vizitaţi ÎnConcert.ro şi blogul meu :))

În curând varianta extended 😀

IN Parnasiene

„Dacă aş fi fost fericit, probabil că n-aş fi fost la fel de creativ.”

Eugen Barbu

„- What’s up?
– Munsoon.
– What can we do?
– Nothing. Just watch.”

Brăduţ Florescu – de aici.

IN Contraste

A făcut GMP frumuseţe de campanie pe tema asta. Şi mult mai celebra colegă de la ADif {da, mai există ADif, don’t get me started… we’re just a couple of cool people who don’t have enough time to deal with all their ideas and projects 😛 [paranteză ca să înţeleagă şi mama ce zic: adică e de bine, mamă], [da, A., ştiu că ar trebui să mă obişnuiesc să nu mai folosesc paranteze (şi ştiu că aia dreaptă de lângă e folosită aiurea, trebuia rodundă)]}, Ligia,  şi-a marcat debutul literar prin volumul scos de giempi şi Apa Nova.

Ce-a scris ea e drăguţ, ce-au scris ceilalţi povestitori, la fel. Numai că eu n-am înţeles niciodată de ce trebuie să aibă oraşul ăsta tratament special. Am dat peste un filmuleţ acum câteva zile. E un promo pentru festivalul SoNoRo, la care aproape că vă oblig să mergeţi. Încă aveţi timp.

Filmuleţul de mai sus m-a exasperat. N-am rezistat să-l văd pe tot odată. Un Bucureşti muzical, oraşul va fi mai frumos, Bucureştiul va fi oraşul SoNoRo, Bucureştiul nu e un loc care trebuie căutat.. bla bla bla….

Să scoatem din contextul actual. SoNoRo is good, the video… uhm.. not so good. Dar oraşul…. oh, Doamne! oraşul! Sau mai bine zis, atitudinea oamenilor din oraş. Sunt mulţi cei care adoră să-l ridice în slăvi. Sunt o grămadă care îl blamează (de cele mai multe ori, în mare parte provincialii se ocupă de aceste două activităţi). Şi ştiţi de ce? Pentru că nouă, bucureştenilor…. nu ne pasă! Noi ştim că nu-l facem mai frumos dacă îl ridicăm în slăvi şi tot noi ştim că n-o să se schimbe nimic dacă ne plângem.

Micul Paris. Yeah, right… un oraş de care se tot vorbeşte dar pe care nimeni nu l-a prins. Pentru noi ăsta e „micul paris”

De ce avem nevoia asta de a inventa argumente  „dar iată ce frumoase şi întortocheate sunt străzile astea misterioase”. Nu, sunt doar înguste şi apărute la nimereală.

Hai să nu mai inventăm calităţi. Hai să nu mai spunem că suntem ăi mai tari din S-E-S-V-N-Estul Europei pentru că seamănă cu „eu am participat la olimpiada pe clasă”.

Bucureştiul e un oraş, pentru că dacă n-ar fi fost oraş noi am fi fost Nişte ţărani, dar aşa suntem nişte orăşeni care îşi supraapreciază urbea. Să nu mai căutăm romanţe şi poezie. Să-l acceptăm aşa cum e, imperfect, mai degrabă nasol decât mişto, dar al nostru.

IN All Sports

Cât ghinion poate avea o singură echipă? Cât? CÂT? Să pierzi campionatul la 4 puncte, să piezi 4 puncte în 2 meciuri în minutul 92, acelaşi minut 92, să iei 2 roşii într-un meci, să ai 10 accidentaţi săptămâni întregi, să ai ghinion când joci prost, să ai ghinion când joci bine, să, să, să… dar CÂT FRATE?

IN Baladesc-orientale

– Băi, scrie şi tu despre chestia asta pe blogu’ tău că pe tine te citeşte lumea.
– Ok, scriu.
————
– Băi ajută-mă şi pe mine, bagă şi tu la tine pe blog astea, ca să vadă lumea. Hai că ştiu că ai trafic.
– Bine, dar…
– Hai mă, nu fi naşpa…
– Ok, ok… scriu
————
– Moşule, dacă te rog ceva, mă ajuţi şi pe mine?
– Ia zi…
– Scrii şi tu pe blogu tău despre asta?
– Băi, nu ştiu ce să zic…numai d-astea am pus în ultima vreme..
– Hai mă, un post acolo, nu-mi faci şi mie favoarea asta?
– Bine, hai.
————-
– Şi… unde mai promovăm asta?
– Pe bloguri, hai că vorbesc cu amicul X.
– Ah… nu.. n-are rost… numai prostii scrie în ultima vreme pe blog. S-a stricat. Cred că nici nu mai are trafic.

Parnasiene

question_answer1 comentariu
IN Parnasiene

Întrebarea nu e „Pe cine votezi şi contra cui pui ştampila?”, întrebarea e: tu, copac fiind, în afişele cui n-ai dori să te transformi?

IN Casual stuff, InConcert.ro

versiunea20

Dragă buni, află despre noi că suntem bine…

Luna octombrie a fost… intensă. Work & fun. Mai o aniversare, mai o noapte nedormită. Ah da, am început şi facultatea. E frumos că avem lunea şi miercurea libere (interesant, nu? – aşa am zis şi eu).

Punctual:

Am dat drumul (ÎN SFÂRŞIT)  la versiunea 2.0 a ÎnConcert.ro

În poza de mai sus vedeţi cam în ce hal arată.

Am fost la Kumm în clubul Ţăranului şi mi-am amintit de un concert Luna Amară de acum un an şi ceva la care am fost cu toată gaşca Netjunkie.

Am fost la Veritasaga în Fabrica, am cântat cu băieţii şi am intrat în depresie :)) majoritatea celor prezenţi aveau peste 20 de ani şi în momentul de faţă nu mai ascultă hip-hop. Dar amintirea a rămas 🙂

Am fost la Britpop Express tot în Fabrica şi am descoperit Vive la Noiz. Grimus vor continua şi ei să urce. Chiar cântă bine.

În aceeaşi seară am fost la concert Grasu XXL în noul club Malibu. Tot de dragul vremurilor bune.

Am ajuns şi la conferinţa de lansare a albumului KUMM –  Far From Telescopes şi am avut ocazia să ascult albumul mult înainte de publicul larg 😀

Am prestat şi un maraton de concerte cu Alina Manole la Clubul Ţăranului, urmat de Lansare Rain District, urmat de concert Maximilian.  A doua zi mă simţeam de parcă aş fi băut toată noaptea.  Nu recomand.

Am fost şi la conferinţa de presă Natalie Cole, urmată de un concert Mike Godoroja şi Analia Selis. În ziua următoare am fost la concert Natalie Cole, că doar nu ţinuse degeaba conferinţa aia de presă.

Şi ca să închei luna ciclic, ca într-o nuvelă de Slavici, am fost la lansarea Kumm în Silver Church.

Nu sunt decât 10 concerte. Într-o lună. Şi da, am ajuns şi pe la facultate, nimic interesant din păcate.

În afară de asta n-am făcut mare lucru. Nici nu cred că aş fi avut când.

Ermetice 4

question_answer0
IN Contraste, Ermetice

Eşti frumoasă ca o zi de joi, 17 iulie, în care pleci la ora 2 de la serviciu şi alergi grăbit să-ţi faci bagajul. În timp ce astepţi tramvaiul care te duce acasă, bei o cola la 0,25 la sticlă de sticlă, la tejgheaua dughenei de vis-a-vis de refugiul staţiei în care astepţi. Până diseară trebuie să-ţi faci bagajele şi mâine dimineaţă, la 5, trebuie să pleci la gară ca să prinzi trenul de 6 şi 5, pentru ca la 12 şi ceva să fii pe plajă, aşa de frumoasă eşti.

Mi-am luat un weekend liber ca să te privesc. Am vrut să stau şi să nu fac altceva decât să mă uit la tine cum zâmbeşti, cum stai la rându-ţi privind cine ştie ce, cum tai ceapă şi plângi. Am vrut să-ţi privesc gambele, şi pulpele, şi fundul şi palmele şi nasul, şi şorţul de bucătărie care te face să pari mai grasă, şi gaura de cercel din urechea dreaptă, şi să-mi pară toate demne de studiat la şcoală.

IN Casual stuff

Avem Internetics. Avem RoNewMedia. Avem Webstock. Avem Webclub, Netcamp, Digital Marketing Forum, Wordcamp, DigiCafe, GPeC, Global Forum, IMTO, OpenCoffee, ReSeminar, PowerCamp, Social Geek Meet, NetStartUp, studii Brat, SATI, CTR, ROI, CPM, Social Media, Trafic.ro, Zelist, campanii speciale, widgeturi, RSS, Twitter, Facebook şi jumătate din calculatoarele din România au 256 Mb Ram şi Windows Millenium XP SP1. Nu-i de mirare că internetul merge aşa prost. Wake up people! Ne pierdem zeci de ore prin conferinţe chinuindu-ne să-i facem pe nişte oameni să cumpere produsele pe care le marketăm într-un fel sau altul în timp ce lor le ia 10 minute să intre în Windows! Şi alte 10 minute să deschidă IE 6 şi să intre pe google. Ne-am închis singuri în lumea laptopurilor cu touch screen, a biroului cu 3 monitoare conectate la acelaşi PC şi cu ultimul model de Macbook Air. Când de fapt monitoarele TFT şi hardurile de 20 de gb fac legea.

UPDATE: nu e vorba de niciun studiu. E pur şi simplu o observaţie participativă dar sunt convins că am dreptate. Ideea de bază e că noi încercăm să lucrăm cu nişte oameni care folosesc expresii de genul „lasă-l că gândeşte mai greu” atunci când se referă la pc.

Meniu