Am stabilit deja că suntem în continuare în proces de organizare cu blogosfera. Nu avem foarte multe modele, nu avem poveşti de succes în adevăratul sens al cuvântului şi avem destul de puţini specialişti. Ne mai lipseşte şi un „câine de pază” al bunului simţ. Un om cu greutate, căruia să nu-i poţi reproşa prea multe, care să aibă un CV impecabil, să aibă ceva realizări notabile şi care să mai dea peste ceafă din când în când impostorilor care se mai ridică din mulţime. Eventual fără injurii, cum obişnuia Zoso (deşi, în lipsă de altceva, era bun şi el).

Doar că oamenii care ar fi potriviţi pentru aşa ceva au lucruri mai bune de făcut decât să-şi piardă vremea cu prostii. Iar în timpul ăsta se nasc tot felul de specialişti închipuiţi care decredibilizează întregul mediu online. Şi astfel apar articole de genul ăsta. Problema e că articolul nu prea poate fi combătut. Cam aşa e. Limbajul lasă de dorit, exemplele nu sunt cele mai potrivite, dar în esenţă cam aşa stau lucrurile. Ăsta e portretul robot al pseudo-specialistului din online.

Iar timpul trece şi internetul are o memorie mai scurtă decât am vrea să credem. Cei care până mai ieri erau doar nişte pseudo-specialişti astăzi trec drept specialişti veritabili.

Dar să vă spun câteva poveşti. De pildă, Titus Căpilnean e un băiat care prin 2008 – 2009 îşi făcea de lucru pe la diferite conferinţe studenţeşti. După câteva luni şi-a făcut blog şi mai apoi s-a angajat la Standout. Prin 2010 era deja Specialist Online. Astăzi e văzut drept o voce de luat în seamă. Am încercat să-i explic de câteva ori că nivelul lui de expertiză tinde spre zero, iar simţul ridicolului e total inexistent. N-a prea înţeles, crede că am ceva cu el.

Ca o paranteză, Elena Cîrîc e Online Comm. Executive, după 2 ani la Standout. Nu expert, nu specialist, ci Executive. Până la urmă ţine de bunul simţ pe care îl afişezi. Nici Elena nu are o grămadă de ani de agenţie în spate, dar niciodată n-a afişat un aer superior, niciodată nu şi-a susţinut expertiza. Ţin minte că ne-am întâlnit prin 2009 la Olimpiadele Comunicării, în public. Mi-a zis că-mi citeşte blogul iar eu m-am bucurat să-l cunosc şi pe cel de-al treilea cititor, după mama şi vecina de vis-a-vis.

De Bogdan Dăscălescu se făcea mişto grav de tot acum vreo 2 ani. Începuse să se dea cu părerea despre subiecte care îl depăşeau. Întâmplător, şi el s-a angajat tot la Standout. A învăţat câte ceva, a devenit mai modest, a dus la capăt două proiecte independente foarte mişto – Cu Pluta şi #London4. Dar e abia la început. Am constatat cu stupoare că fix oamenii care făceau mişto de abordările lui îl dau drept specialist în comunicarea online.

Pe Anca Duma o ştiu din facultate, am participat împreună la Olimpiadele Comunicării, în 2008. E o tipă inteligentă şi cu o voce foarte mişto. S-a angajat pe la MB Drăgan acum un an şi a devenit activă în online. Foarte frumos, toţi începătorii trebuie sprijiniţi. Doar că acum câteva săptămâni am primit o invitaţie la un training de social media. Pe bani. În prezentarea cursului Anca e Specialist în marketing digital, social media şi blogger. Eu ştiu că traininguri ţin Doru Panaitescu şi, mai recent, Alex Negrea. Şi mai ştiu că atunci când n-ai nici măcar 1 an de experienţă în agenţie, nu te poţi numi expert. Nici măcar tu, în oglindă, când te scoli dimineaţa, nu te poţi numi expert. E ridicol.

Îmi doresc să se dea credit tinerei generaţii, dar de cele mai multe ori mi se pare că alegerile sunt total nepotrivite. Iar consecinţele acestor alegeri greşite se vor răsfrânge tot asupra noastră. Ca într-un silogism trist, se va decreta că toţi tinerii trăiesc în impostură şi tuturor le lipseşte simţul ridicolului.

Închei tot cu o mică istorisire: în 2009, când Titus abia descoperea bloggingul, Ligia Adam pleca de la Standout şi se angaja la Borţun Olteanu. Acum e Global Social Media Coordinator la BitDefender, iar campania pe care a realizat-o pentru Unicef România acum 2 ani este studiu de caz la biroul internaţional de comunicare al Unicef. Ligia nu e nici specialistă, nici nu ţine traininguri.

33 de comentarii. Leave new

  • Iti inteleg perfect punctul de vedere. Ma tot uitam pe listele de speakeri de la conferinte si realizez ca putini dintre ei sunt do-ers. E drept ca intr-un domeniu e nevoie si de thinkers, dar pana sa ajungi acolo trebuie sa muncesti, sa experimentezi si sa mai muncesti o bucata ca sa intelegi cum stau lucrurile.

    Eu simt insuficienta expertizei mele in fiecare si tot atat de des incerc sa fac lucruri mai inchegate, mai bine analizate, invatand din experienta mea si a celor din jur. Si eu o admir tare mult pe Ligia si cred ca ar avea foarte multe de povestit, dar e prea ocupata sa faca lucruri. 🙂 Iar asta o spun in sensul cel mai bun.

    Răspunde
  • De cateva luni, citesc si urmaresc tot ce tine de online-ul romanesc: blog-uri, articole, comentarii etc.

    Nu-mi place ce vad. Prea mult hating, prea multi pseudo-experti. Chiar am dat de unii Social Media Guru’s care spuneau tampenii mai mari decat ei, desi eu unul sunt inca la inceput in domeniu.

    Concluzia: Online-ul romanesc are o crestere fulminanta, dar e inca imatura si instabila.

    Răspunde
  • Pfiu, ce bine ca tot „Executive” scrie in semnatura mea oficiala. Nu de alta, dar mai (avem) am de invatat si muncit. As fi vrut sa scriu eu articolul asta, dar eram ocupat cu niste rapoarte 🙂

    Răspunde
  • Înainte să scrii articole de genul ăsta, mai bine uită-te în topul Facebrands, de exemplu, pe prima pagină. N-am nimic cu tine, așa că mă aștept ca și tu să te porți cel puțin civilizat cu mine. Atât. Ah, și mai întreabă prin piață de mine, tot așa, înainte să scrii. Mersi!

    Răspunde
    • Titus, te rog sa ma ierti. Daca imi prezinti si bugetul pe care l-ai avut pe mana, promit sa adaug si aceasta realizare. Sau macar spune-ne cat a costat Orasul Minier. Oricum, traiesti in negare 🙂

  • Nu pot sa nu iti dau dreptate. Un articol in care se pune punctul pe i. Sunt curios cati dintre cei la care ai facut referire vor recunoaste adevarul din articol 🙂

    Răspunde
  • Dude, Ligia ar putea tine trainiguri cred ca pentru 90% din online, in orice, pornind de la copy-uri si terminand cu strategii. Doar ca detine prea mult bun simt.

    Răspunde
  • rusine! titus susţine că a făcut peste 100 de campanii, la fel cum şi nea fane, care face şaiba 22 care ţine şurubul 8 din cutia de viteze a bmwului a făcut peste 10.000 de bmwuri.

    oamenii n-au simţul măsurii sau al penibilului.

    Răspunde
  • Nu stiu cine zice de mine ca sunt specialist in comunicare. Intr-un fel ma bucur, dar nu e adevarat.
    Am invatat multe in ultimul an, dar eu nu ma consider specialist. Mai am inca multe de invatat. Experienta vine intradevar din practica. De aia am vrut sa vin la Bucuresti si sa ma angajez in domeniu.

    Răspunde
  • Comunitatea asta a oamenilor din online, fie ca e vorba de specialisti social media, bloggeri sau conturi de twitter, este atat de mica si neinsemnata incat faptul ca avem 2-3 exemple bune si altele 2-3 negative spune totul despre cat timp mai trebuie sa treaca.

    In rest, specialistii social media sunt la fel de mari si puternici pe cat este si domeniul in care lucreaza cu drag si spor. Iar asta nu e nici rau, nici bine, e doar direct proportional. 😀

    Răspunde
  • Bogdan, „intr-adevar” ( #cudrag). Ca viitor specialist, poate e bine sa stii asta.

    Răspunde
  • începi articolul cu o infertilă pseudo-apologie a autorității, sau cu o profeție, o schiță a felului în care ai prefera să vezi TU internetul. pe scurt, ca și ție, internetului îi lipsește o figură paternă puternică, un jandarm al bunului simț, cu barbă albă și privire înțeleaptă. dumnezeule, asta ne lipsește din totdeauna! băieții ăia cu prohodul și tămîia s-au prins de șmecherie acum vreo două milenii. give it a rest already! sigur, realizezi că nu prea ai cum să îți legitimezi vocea așa că faci ceea ce face tot parlamentarul de duzină și îți așezi discursul la persoana 1, PLURAL. ;))

    totul bun și verde-crud pînă aici. de o oarecare igenuitate. merge. tonul profetic nu slăbește pînă în final, oferindu-ne sclipiri de luciditate elocventă, diagnostice tragice, adevăruri cumplite ce reverberează în cele mai mărunte detalii ale vieților noastre (see how I did that? went with ”our”, not ”my”. wonder why I did that. hmmm, maybe I am over thinking this.), cum ar fi: „timpul trece şi internetul are o memorie mai scurtă decât am vrea să credem. Cei care până mai ieri erau doar nişte pseudo-specialişti astăzi trec drept specialişti veritabili.” sau „consecinţele acestor alegeri greşite se vor răsfrânge tot asupra noastră. Ca într-un silogism trist, se va decreta că toţi tinerii trăiesc în impostură şi tuturor le lipseşte simţul ridicolului.”. dar nu-i bai, nu e capăt de lume. hoinaru nu e primul ce cade pradă imposturii de a parlamenta pe marginea imposturii.

    apoi vin grăitoarele exemple care – împreună cu asumpția perfect greșită că toți indivizii evoluează la fel în același răstimp și cea că adevărul și dreptatea sînt un dat natural, de care ne bucurăm toți în aceeași măsură – împrăștie cu „in your face”-uri, mizerii insinuante în mutrele exemplificaților, fără să demonstreze însă nimic, discursul fiind fondat pe afirmații și înșiruiri irelevante de evenimente (irelevante în sensul că oferă unghiuri arbitrare de judecată). hoinaru comite aici o serie de imprudențe care se pot justifica fie printr-un iluzoriu simț al dreptății, fie printr-un munte de frustrare ce îi dinamitează și cea mai vagă urmă de inteligență.

    cough cough așa pedant, ca să clamez supremația neamului hoinăresc peste blogosferă, cîrnaților, așa nu e bine. nu e de bun simț… cam asta le spui colegilor tăi de breaslă, numindu-i impostori, încercînd să îi discreditezi, hoinarule.

    BTW, faptul că ai încercat să-i explici de câteva ori lui căpilnean „că nivelul lui de expertiză tinde spre zero, iar simţul (său al?) ridicolului e total inexistent” nu dovedește că nivelul de expertiză al lui titus căpilnean tinde spre zero, nici că simțul ridicolului îi lipsește cu desăvîrșire. AFIRMI multe în acest articol, fără să poți întări cu dovezi. îți mai etalezi și frustrările într-atît chiar încît un ochi antrenat ți-ar putea scrie direct rețeta.

    problema nu e aceasta, totuși. răbdare. problema e că nu vezi cu ochi buni toată situația. colegii tăi de breaslă fac tot ce pot pentru a pune o pîine cinstită pe masă, hoinarule (îți aud mintea înfiripînd o metaforă pentru prostituție… ntz ntz ntz, bad boy)! așa că nu puteam să trec pe lîngă mojicia asta mocirloasă fără să spun cîte ceva, chit că o să pui reacția asta pe seama relației pe care o am cu anca duma. paradoxal, probabil că nu ți-aș fi citit în veci blogul dacă nu o cunoșteam. cred că ți-a adus mai mulți cititori, monsieur ingrato, decît atitudinea asta de puști năucit care te tot sabotează, în loc să își servească menirea… (aceea de a compensa pentru cine știe ce frustrări, firește).

    ca să eliberez elefantul din cameră, anca duma are calități de formator într-ale social media: e răbdătoare și binevoitoare, pregătită în ceea ce privește domeniul relațiilor publice și un comunicator cu suflet (nu vreun roboțel neinspirat pompat cu 10 milioane pe lună) pe netul românesc. mai are o calitate prețioasă (ce decurge din faptul că are o voce frumoasă): are experiența scenei și își poate controla foarte bine emoțiile atunci cînd vorbește în public. dat fiind că te-am văzut vorbind în public, hoinarule, pot să te asigur că ține un curs mult peste capacitățile tale de a livra un discurs. rămîne problema informațiilor livrate. dacă aveai obiecții privitor la acestea, ți-ar fi trebuit însă ceva mai multă documentare.

    în fine… nu mai am timp acum. trebuie să ies. hoinarule, mie articolul ăsta îmi dă cu virgulă și cu heităreală și de-astea… ca să o scurtez dramatic, mai bine ai căuta să arăți ce poți decît să umbli pe net cu cartonașul galben. 😉

    PS: oh yeah, and the more I hear about her, ligia adam seems more and more awesome. good for her!

    Răspunde
  • fac eu sumarul comentariului de mai sus, pentru cine n-are chef să citească ditai textul: hoinaru e prost pentru că autorul e prieten cu anca duma.

    Răspunde
  • Sorin: Simpatica pledoarie. M-am rezumat la cateva lucruri (care mi se par) evidente, si n-am adaugat tot felul de detalii nasoale. Sigur, unii oameni se pot dezvolta mai rapid. Dar din toata polologhia ta nu reiese ca ceea ce am spus nu este adevarat. Ai combatut argumentele dar n-ai demonstrat in niciun fel ca n-as avea dreptate. Inteleg ca ti-e draga, dar poate ca ar fi trebuit sa-i spui ca nu e cazul sa dea lectii despre Social Media 🙂

    Te rog, sa nu intram in povestea lacrimogena cu painea cinstita pe masa. Nu e cinstit sa iei bani pentru a transmite informatii pe care nu le stapanesti. Si nu, nu ai cum sa le stapanesti cand ai un CV atat de subtire.

    Cat despre Titus, numai de bine. Tot „The Online Communication Specialist” scrie pe Twitter, tot in 2009 a intrat in online, tot prostiile alea le-a facut.

    Răspunde
  • Inteleg din articol ca trainerii la care te referi nu sunt totusi paraleli cu domeniul, nici incompetenti, nici lipsiti de experienta. Nu au vandut morcovi la taraba si dintr-o data, se dau experti in online. Din ceea ce spui, reiese doar ca nu ating performantele sau reputatia celor catorva „guru” intr-ale online-ului de pe piata (sau cel putin pe care tu ii consideri astfel).
    Asta ce inseamna, ca numai doi oameni au „autoritatea” sa tina cursuri in Romania pe tema asta? Hmm. Permite-mi sa nu subscriu la acest instinct mioritic de a lovi in oricine incearca ceva, chiar daca nu e ireprosabil.
    Stiu ca suntem un popor de genii cu vocatia criticii distructive. Sincer, fratilor, nu v-ati saturat de chestia asta?

    Răspunde
    • Simona, tocmai asta e problema: sunt lipsiti de experienta. Dupa 1 an de experienta nu poti da sfaturi, inca inveti. Sau daca te hazardezi sa dai sfaturi, in niciun caz nu poti sa ceri bani pentru asta 🙂

      Sa zicem ca vrei sa inveti o limba straina. Ti-ar conveni sa-ti predea un incepator care trece drept avansat?

  • OK, inteleg punctul tau de vedere a propos de nivelul de experienta. Cred insa ca nu putem pune alaturi oricare doua domenii. Anumite profesii iti cer sa incepi sa inveti de la varsta de 5 ani :), dar nu este cazul tuturor.
    Lasand poate la o parte discutia centrata pe bloggeri sau specialisti in social media, am o problema cu aceasta obsesie a experientei (desi nu ma afecteaza direct, eu facand parte dintr-o generatie mai „senior”). Eu (si nu cred ca sunt singura) cunosc oameni cu multi ani de experienta, daca ne legam de asta, care fac lucrurile mai prost decat incepatorii (poate mai motivati si mai energici).
    Criteriul rezultatelor, dupa mine, ar trebui sa prevaleze fata de cel al numarului de ani in care ai „prestat” (uneori fara sa inveti sau sa realizezi ceva cu adevarat relevant). In ultimul rand, am convingerea ca cei interesati de cursuri pe acest subiect sunt capabili sa evalueze expertiza unui trainer si sa decida in consecinta daca merita banii lor sau nu. Faptul ca respectivii cer bani in schimbul timpului lor si al cunostintelor pe care le ofera nu mi se pare anormal. Nimeni nu este obligat (nici macar moral) sa faca asta pro bono.

    Răspunde
  • vali, analfabetismul în RO a depășit 40%, iar „cifra” asta nu include și analfabetismul funcțional (oamenii care știu să scrie, să citească, dar nu să cuprindă înțelesul comunicărilor, incapabili de abstractizare). așadar, cel puțin un om din doi, în țara asta, nu are habar ce spui. pur și simplu. simțeam nevoia să îți împărtășesc datele astea înainte de a-ți aminti că, întîmplător, un sumar nu presupune opinare, iar hoinaru e prost nu pentru că o cunosc eu pe anca duma, ci pentru că și el o cunoaște și tot degeaba… 😀

    hoinaru, eu am încurajat-o să țină cursul ăla. nu „dă lecții”, nu inovează, (stop being presumptuous) tu te aștepți ca acolo, la cursul ei, să vină scrupuloși ca hoinaru sau despot… care, tociți, plictisiți de online (sau de prea multă liniște), să caute iluminarea într-ale social media? ți-o imaginezi perorînd peripatetic, prolix, pe tema comunicării mediate? wtf? învață niște oameni, mai mult sau mai puțin paraleli cu online-ul, cum să își creeze și gestioneze un profil, o pagină, un cont de… toate astea, îmbinate cu cîteva elemente de teorie a comunicării, relații publice, ajută real cursanții. oamenii pleacă mulțumiți și cu informațiile bine structurate, pe pași, ușor de înțeles.

    sigur, dacă pe cursant îl cheamă hoinaru, e mai nimerit să caute un training al lui doru panaitescu. dar asta nu înseamnă că nu există oameni care preferă un curs de-al lui hoinaru sau de-al ancăi duma… chiar te-aș aplauda în situația de formator. îți trebuie nervi de fier pentru a explica de ce lumea simte satisfacție proporțională cu numărul de comentarii sau like-uri din subsolul vreunui post sau update… ;))

    ce spun, practic, e că pui prea mult preț pe etichete. de asemenea, la vîrsta asta, ar fi mai folositor pentru tine să te arăți indignat în fața argumentului experienței, așa cum o făceai acum ceva vreme, nu să te folosești de el pentru a cotonogi pe cei ce, în aparență, îl scurt-circuitează.

    înțelegi de ce cred eu că ți-o tragi singur?

    Răspunde
  • Si cu „si”-ul ce faci? B-)

    Răspunde
  • […] m-a facut sa scriu pe tema asta, dupa ce i-am citit review-ul pe tema dinamicii resurselor umane in Social Media. Sa se bucure si altii: 4572 […]

    Răspunde
  • @hoinaru: cand m-ai auzit tu pe mine dand sfaturi de specialist?

    (luand in considerare perioada de cand m-am mutat la Bucuresti)

    Răspunde
    • Bogdan, reciteste articolul. Oricum, ca principiu, normal e sa ne referim la totalitatea evenimentelor, nu la perioade. Cum am zis, de-atunci ai facut o serie de lucruri notabile.

  • mi-am adus aminte de o explicatie a cuiva, vizavi de „specialist”. nimeni nu vine la conferinţe dacă oamenii s-ar prezenta cu titlurile şi competenţele lor reale. de aia toţi sunt specialişti, experţi, manageri şi executivi.

    Răspunde
  • […] pornită de Alex despre cei care sunt sau nu sunt specialiști în social media la noi a luat-o pe o altă cale pe […]

    Răspunde
  • […] şi o s-o mai repet: neexistând o reglementare (regularizare), Bădău, Petcu, Manafu, Chinezu, Hoinaru sau oricare alt priceput din online este maximum specialist social […]

    Răspunde
  • Hoinaru zice bine ce zice. Credeam ca numai eu am sarit in sus de uimire cand am vazut ca unii copii s-au apucat sa predea cursuri de social media pe bani.

    Draga Sorin DespoT cu T mare, de cand e moda asta sa fii purtator de cuvant pentru femeie? Nu esti primul gagiu care intra sa-i ia apararea gagicii dupa ce numele ei a fost „manjit” pe un blog. Mai e un exemplu aici http://www.carmenalbisteanu.ro/2012/02/28/dupa-7-luni-de-campaniile-saptamanii/.
    Dar nu relatia ta cu Anca Duma conteaza, ci indarjirea ta. De ce nu a venit ea sa zica ce are de zis? Si eu, si cred ca si altii, suntem curiosi sa aflam – de unde ideea asta ca sunt specialist social media over night?
    Apoi, lasa dictionarul de sinonime si neologisme, nimeni nu o sa aiba o impresie mai buna despre tine daca scrii un text in care inlocuiesti apoi cuvintele cu unele pompoase.

    Si da, eu sunt doar un anonim care comenteaza pe un blog, bla-bla-bla.
    Ce ar trebui sa se inteleaga din postul asta e ca multi au cam dat-o in penibil in online. Si se vede, se simte, chiar daca nu se vorbeste.

    Răspunde
  • Cristi, dacă tot semnezi și o dai anonimă, uite un cuvînt pentru tine: POLTRON. hai fuguța pe dexonline! ;))

    Răspunde
  • Ca sa nu va mai obositi:

    POLTRÓN, -Ă, poltroni, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) (Om) lipsit de curaj și de sentimentul onoarei; (om) laș, fricos. – Din fr. poltron.

    @Sorin nu m-am aratat niciodata indignat in fata argumentului experientei. In continuare mi se pare stupid sa judeci un om in functie de varsta, asta da. Vezi tu, varsta si experienta nu sunt acelasi lucru.

    Totusi, imi place ideea cu „cei care dau bine pe scena sunt indreptatiti sa tina cursuri”. Zic s-o inscriem in politica, pe acelasi principiu.

    In continuare astept un raspuns concret, nu vorbe. „Anca Duma este indreptatita sa tina un training pe social media pentru ca realizarile ei sunt:”. Si aici pot intra diverse variante: are un blog de succes pe tema asta, are mai multe proiecte de succes, are X premii in domeniu, a lucrat cu clientii X si Y si a ajuns la urmatoarele rezultate a, b, c.

    Pana atunci, cea mai lunga colaborare tine de o trupa pentru care face PR de 2 ani. In timpul asta s-au strans 668 de fani pe pagina de Facebook a trupei. Asta asa, ca idee. Macar Titus a venit cu un raspuns logic. Insuficient, dar logic.

    Răspunde
  • @hoinaru Fir-ar! Am cautat „poltron” pe dexonline inainte sa ajung la comentariul tau.

    Răspunde
  • Eee… stati linistiti baieti pentru ca cei care sunt blogeri, experti etc. fara sa aiba continut de calitate sau cu adevarat experienta, in proportie de 90% vor disparea si din asa zisul online romanesc de calitate de la ora actuala se va naste o noua generatie mult mai bine pregatita si mult mai buna.

    Răspunde
  • aşa sperăm încă din 2007

    Răspunde
  • in ultimul paragraf, vorbesti cumva de titus steel? nu stiam ca are blog …

    Răspunde
  • cine e titus capilnean?

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Meniu