M-am mutat într-un complex rezidențial de la marginea orașului. Ceea ce mi-a deschis noi orizonturi și m-a făcut să înțeleg mai bine că țara asta n-o să se schimbe prea curând, că n-are cum. Să vă explic.

Bloc nou, complex rezidențial, ai putea crede că dai de niște oameni din pătura de sus a societății. O categorie mai răsărită, poate corporatiști, poate mici antreprenori. Și unii chiar așa par.

Numai că asta nu înseamnă că blocul e ferit de gherțoisme, de prostie și de lamentări.

Mașinile variază de la Dacia Logan la Mercedes ML, dar ceea ce nu variază sunt pretențiile. Toți au senzația că au dat bani pentru un apartament într-un rezidențial de lux și se plâng de chestii care de multe ori se dovedesc a fi banale.

De când am văzut că blocul are aproape 400 de apartamente am știut că o să mă distrez, iar la prima ședință, aia la care s-a constituit asociația de proprietari, a fost un deliciu.

S-a făcut și un grup de Whatsapp, pe care mai intru când simt că am nevoie de o caterincă bună.

Vecinul ”De ce ăla?”

Eram la ședință, s-au oferit niște cetățeni să îndeplinească rolul de Președinte, Vice, Cenzor și ce mai trebuie într-o asociație de locatari, au început românii cu opinii să vocifereze. Da de ce să fie dumnealui, de ce nu altcineva? alegem așa, fără să cunoaștem oamenii? E prima ședință, trebuie să alegi un comitet ca să poți constitui asociația, cum să ajungi să-i cunoști pe ăia care s-au oferit? Ieși cu ei la un suc? Le ceri CVurile? Te duci în vizită la părinți?

Vecinul ”la noi pe tarla”

Sunt o grămadă care lasă gunoiul la ușă până la un moment dat, când ies ei să-l arunce. 

Alții lasă papuci, pantofi, după posibilități. Practic, apartamentele au și o zonă virtuală pe hol. În 2-3 ani probabil că o să vedem și mobilă + plante, ca în blocurile comuniste.

Vecinul ”Îi fentez pe dezvoltatori”

Inițial s-a anunțat că vor exista locuri de parcare pentru vizitatori. Până la urmă cică s-a schimbat legea și n-a mai rămas loc pentru vizitatori, totul e la vânzare. Ceea ce a dus la un război între cei care credeau că fentează dezvoltatorul și nu cumpără loc de parcare, că na, din 20-30 de locuri de vizitatori, ce-are dacă pun și eu mașina pe unul din ele? E ca și cum m-aș vizita singur permanent hăhăhă.

Iar acum dezvoltatorul le blochează mașinile (ilegal, din câte știu eu) și e haos seară de seară în curtea interioară.

Vecinii ”Plătim prea mult la întreținere” și ”Nu mai trăim în anii 2000”

S-a pus problema unor paznici, care să stea la barieră și să controleze cât de cât accesul. Mai intră un curier fără cartelă, mai intră un livrator de pizza, chestiile clasice. S-au făcut calcule, ar fi cam 50 de lei pe lună de apartament

Au fost oameni care au spus că ei nu plătesc nimic, că Bucureștiul e un oraș sigur, că nu mai trăim în anii 2000. 

Ăștia s-au luat de mână cu vecinii care se plâng de costul ridicat la întreținere. Au fost niște luni cu fond de rulment, de reparații, se mai adună costuri, dar nu vorbim despre avioane. 2-300 de lei pe lună cel mult, în lunile cu extra fonduri.

Argumentul principal? ”eu, în alte blocuri în care am stat, nu plăteam atât”.

Asta în condițiile în care dezvoltatorul a impus un contract scump de mentenanță, în condițiile în care s-au dat și alte mici țepe, care nu se mai pot remedia decât pe parcurs. Eh, oamenii pur și simplu nu vor să înțeleagă și să accepte.

Vecinul ”S-a” stricat

La fel cum nu pot face legătura între ”au venit meșteri să-mi aducă mobilă și au inghesuit-o în lift” și ”sunt probleme cu liftul”. Efectiv s-a mers la rupere când s-au mutat oamenii, cei mai mulți vara trecută, nu i-a păsat nimănui de cum va arăta liftul la final. Unii cred că aveau senzația că va veni cineva și le va înlocui lifturile alea bușite după ce se termină lucrările.

Pur și simplu oamenii nu înțeleg că trebuie să aibă grijă și de spațiile comune. Totul s-a pus în cârca dezvoltatorului, care nu e ușă de biserică, dar nici mega țepar. De bine, de rău, blocul n-are probleme mari sunt tot felul de lucruri perfectibile. Mai puțin oamenii, care mi se par pierduți. Niște capsomani, majoritatea. 

Pentru mine e mișto, că știu că nu voi locui aici toată viața, așa că privesc situația ca pe un studiu antropologic și-mi pare puțin rău de oamenii rezonabili care vor trebui să rămână cu ei pe cap 20-30 de ani de-acum încolo.

De ce să eviți blocurile neconstruite

Ce-am învățat din asta: nu vă luați apartament într-un bloc neconstruit. Va dura foarte mult până când lucrurile se vor așeza. Poate că dezvoltatorul se va ține de program și va livra la timp, dar povestea nu se termină aici. Abia începe. Apar mici probleme, unele care n-au fost gândite inițial, reparații, alergătura cu transferul contractelor de utilități, ședințe, fonduri de rulment, decizii etc. etc.

Estimez că după ce se dă în folosință blocul mai urmează cel puțin 1-2 ani de frecușuri, în funcție de cât de mare este construcția. Ideal ar fi să nu fie foarte mare, cu cât e mai mare, cu atât cresc și problemele.

Mai bine vă uitați după ceva finalizat de 3-4-5 ani, cu condiția să vă interesați foarte bine de motivele din care pleacă oamenii ăia de-acolo. De preferat sunt cei care se mută din țară și ăia care se mută la curte. Și cred că se eliberează multe apartamente bune în anul ăsta din motive de relocare la curte. Important e să le prindeți pe alea care vă rezolvă nevoile.

Altfel, e mișto să ai căldură, apă caldă și loc de parcare la subteran.