Am ajuns şi eu, în sfârşit, la un eveniment Creative Mornings! Aş fi putut s-o trec pe lista cu rezoluţiile îndeplinite pe 2018, dar nu am avut aşa ceva, aşa că nu pot decât să mă bucur că am nimerit fix la evenimentul cu Vlad Ivanov.
Creative Mornings este un eveniment lunar în cadrul căruia sunt invitaţi oameni interesanţi să vorbească pe diverse subiecte. Nu ştiu cum să fac o descriere mai precisă de atât. Citeşte tot articolul
Ieri a avut loc prezentarea grilei de toamnă a PRO TV, un eveniment de presă care a devenit o obişnuinţă în ultimii ani. Voi povesti despre noua grilă pe larg într-un alt articol, până atunci vă las cu un interviu pe care am avut ocazia să i-l iau lui Aleksandras Cesnavicius, CEO-ul PRO TV.
Lituanianul a reuşit nişte rezultate excelente cu grupul PRO de când a venit, în ciuda tuturor previziunilor făcute de diverşi specialişti, care anunţau o inevitabilă cădere a trustului după schimbările din 2014.
Poziţia de lider a PRO TV pare mai solidă ca niciodată, rezultatele financiare sunt bune, cum vedeţi ameninţările concurenţei? (creşterea Kanal D, micul trust de presă format din PrimaTV şi LookTV etc.)
Nu o văd ca pe o ameninţare, ci ca un lucru bun pentru piaţă, e mai multă competiţie. În ceea ce priveşte poziţia noastră, e clar unde vrem să fim, trebuie să fim în poziţia de lider. Abia apoi ne uităm care e distanţa dintre noi şi cel mai apropiat competitor. Nu e o diferenţă atât de mare pentru noi dacă acel challenger este Antena 1 sau Kanal D. Competiţia îi face pe toţi jucătorii din piaţă să investească mai multă energie şi mai mulţi bani în producţia de conţinut, aşa că la finalul zilei telespectatorul e cel care câştigă. Pe lângă asta, trebuie să luăm în calcul fragmentarea tot mai mare a pieţei pe canalele mici, ceea ce nu e o noutate. În momentul în care se va justifica, vom începe să investim mai mult în canalele secundare ale grupului. Momentan suntem bine pe poziţia actuală, nu ne preocupă prea mult bătăliile pentru poziţia a 2-a sau a 3-a, sunt un lucru normal. Citeşte tot articolul
În urmă cu câteva luni i-am luat unui prieten o experienţă cadou la Academia Titi Aur şi am avut ocazia să văd care e tot procesul de la achiziţie până la final, iar recent am vizitat circuitul de lângă Crevedia.
Eu am făcut Şcoala de Conducere Defensivă acum vreo 7 ani la invitaţia Petrom. A fost o experienţă foarte interesantă, care m-a făcut să fiu mult mai responsabil la volan. Din momentul ăla le-am cerut tuturor pasagerilor din spate să-şi pună centura la drumuri lungi (în mod normal ar trebui să insist şi pentru drumurile scurte din oraş, dar nu prea se întâmplă asta, recunosc). Pe atunci Academia Titi Aur era undeva prin spatele complexului Prisma şi avea un soi de circuit destul de mic, cu vreo 4-5 maşini.
În 2015 Academia s-a mutat lângă Crevedia, la vreo 16 km de Bucureşti, pe un teren de 12 hectare. Investiţia e una uriaşă, vreo 13 milioane de euro, din care 70% pe fonduri europene. E un traseu de 1,2 km pe şosea şi 1,2 km pe macadam, un pod, zonă de acvaplanare, plus o clădire în care se ţin cursuri teoretice, simulatoare, e chiar şi un restaurant. O investiţie făcută cu cap, care arată foarte bine. Tot flow-ul e şi el foarte bun, din momentul în care cumperi o experienţă sau un curs până la toată partea post-eveniment.
Acum că am lămurit-o cu biletele, să vedem ce informaţii ar fi de reţinut despre complexul Roland Garros. Cum ajungeţi acolo şi ce faceţi înăuntru, în afară de meciuri.
Cred că cea mai importantă informaţie este că porţile se deschid la 9:30, iar meciurile încep la ora locală 11:00. N-am ajuns acolo mai devreme de 10:30, aşa că am stat vreo 20-25 de minute la coadă pentru acces. Sunt mai multe porţi în funcţie de biletul pe care îl aveţi, la fel ca la meciurile de fotbal. Complexul se închide la 22:00, indiferent când are loc ultimul meci.
Nu vă arăt schemele pentru că e irelevant, complexul trece printr-un proces de transformare în urma căruia Terenul nr. 1 va dispărea pentru a face loc extinderii de arenă pe Phillipe Chatrier, care va susţine acoperişul mult aşteptat. Inclusiv faţă de anul trecut s-au schimbat foarte mult lucrurile, a apărut acel teren 18 pe care a jucat Simona Halep sâmbătă în turul 3 (ăsta fiind norocul pe care l-am avut). Dacă vă uitaţi pe Google Maps o să vedeţi că în august 2017 era un mare şantier acolo. Citeşte tot articolul
M-am întors de câteva zile de la Paris şi am avut timp să-mi pun în ordine gândurile, aşa că pot să fac un sumar al excursiei la Roland Garros de anul ăsta. Aşa cum am mai zis, am trăit mulţi ani cu impresia că e foarte scump să ajungi la un Grand Slam. Roland Garros mi-a demonstrat că poate fi super ieftin. Eu n-am mers pe varianta low-cost, dar poate că o să vă fie de folos experienţa mea.
Se vând online, începând de prin martie. Trebuie urmărită pe net perioada în care e turneul şi data în care se pun în vânzare biletele. În 2019 turneul se va desfăşura între 27 mai şi 9 iunie.
Găsiţi aici detalii despre cum se cumpără biletele. Însă mai important este ce bilete luaţi. În săptămâna a doua sunt meciuri mai tari (optimi, sferturi, semifinale), dar în prima săptămână ai şanse să vezi mai multe meciuri. Eu am ales prima săptămână şi nu mi-a părut rău deloc.
Şansele să vezi un meci slab sunt la fel de mari şi în fazele superioare ale competiţiei, însă în prima săptămână poţi da de surprize. În plus, dacă nu-ţi place meciul pentru care ai bilet, poţi să te duci pe alte terenuri (în limita locurilor disponibile). Citeşte tot articolul
De câteva luni caut soluţii la masa de prânz pentru că m-am cam săturat de opţiunile pe care le am în zonă. O prietenă a descoperit Catering Sănătos şi mi i-a recomandat, ea e foarte încântată de ei.
Când am auzit cum stau lucrurile (şi cât de ieftină e mâncare de aici) mi s-a părut excelent şi am vrut să comand pentru vreo 2 săptămâni. Pe urmă mi-am potolit entuziasmul şi am comandat o zi, de test. Citeşte tot articolul
Recent, am vizitat noul sediu central al Lidl România, o clădire de birouri în care s-au mutat operaţiunile centrale ale companiei. Clădirea a fost inaugurată în urmă cu aproximativ o lună şi e unul dintre cele mai mişto sedii pe care le-am vizitat vreodată, depăşind chiar şi biroul celor de la EA Games din AFI Park. E amplasată în Băneasa, aproape de staţia de pompieri şi de magazinul Elvila.
Înainte să ajungem la produsul finit, vă recomand să citiţi două articole scrise de Radu şi Marius în vară, după o vizită pe şantier. Am făcut şi eu acel tur şi m-a impresionat atenţia la detalii cu care se lucra. Suedezii de la Skanska au construit clădirea şi au făcut-o în aşa fel încât e la cele mai înalte standarde de calitate, fiind şi una dintre cele mai sustenabile clădiri din România. Citeşte tot articolul
Mi se întâmplă destul de des să descopăr chestii super târziu, când deja nu mai sunt de mult o noutate. Cam aşa s-a întâmplat şi cu podcastul Pe bune, produs de DoR, pe care până acum l-am ignorat cu brio. Presupun că am auzit la un moment dat de el, mi-e greu să cred că n-a circulat şi în bula mea, însă nu l-am luat în seamă.
Până ieri, când am văzut un share la Adi Bulboacă şi am intrat pe contul de SoundCloud să arunc o privire. Iar după vreo 3 interviuri ascultate pe sărite şi unul full (cel cu Alex Tocilescu), am hotărât că ăsta e unul dintre podcasturile mele preferate. Excelentă treabă face Andreea Vrabie, de la documentare până la modul în care conduce discuţia cu invitaţii săi.
Vă recomand să le ascultaţi cu atenţie, momentan sunt 19 interviuri de aproximativ o oră. Lista completă e aici.
Cu ocazia Festivalului Enescu din acest an am avut reuşit să-i iau un interviu baritonului Şerban Vasile, ce a urcat pe scenă în cadrul spectacolului „Damnaţiunea lui Faust” sub bagheta renumitului John Nelson, în cadrul Seriei Mari Orchestre Ale Lumii. Maestrul a urcat de-a lungul timpului pe mari scene ale lumii şi a avut amabilitatea să-mi răspundă la câteva întrebări, în cadrul unui proiect iniţiat de BMW, maşina oficială a festivalului.
I: Când v-aţi dat seama că muzica e chemarea dumneavoastră? Aţi considerat că e o chemare?
S.V.: Cred că părinţii mei au considerat că e o chemare, mă auzeau prin casă cântând atunci când eram mic. Tot ei m-au dus la Palatul Copiilor în Bucureşti. Am urmat liceul de muzică, universitatea, masterul, toate aici. Am făcut chitară la Palatul Copiilor, apoi puţin pian la liceu, şi am rămas pe canto în final.
I: Părinţii au vreo legătură cu domeniul muzical sau sunt doar melomani?
S.V.: Unchii mei sunt profesori de muzică, vioară şi pian, însă mama şi tatăl meu n-au absolut nimic de-a face cu domeniul, sunt doar pasionaţi de tot ce înseamnă muzică.
I: A fost o dragoste la prima întâlnire cu muzica?
S.V.: Da, pot să spun că mi-a plăcut. A contat şi faptul că ajungi să călătoreşti destul de mult, întâlneşti o mulţime de oameni, iar eu sunt o fire foarte sociabilă. Citeşte tot articolul
Acum câteva săptămâni o colegă de generală a postat poza asta din 1999 pe Facebook şi a dat tag întregii clase. S-a umplut internetul de like-uri, ne-am adus aminte de tâmpeniile pe care le făceam, am mers mai departe.
A doua zi dimineaţă mă trezesc la birou cu acest mesaj şi cu poza printată într-o cutie de Happy Meal. Moment în care am trecut conversaţia pe grupul privat pe care îl avem cu toată clasa şi au început dezbaterile. McDonald’s Iuliu Maniu sau Virtuţii? 70 de comentarii mai târziu, nu aveam nicio concluzie, deşi s-au adus argumente solide precum screenshoturi din Google Maps şi analiză amănunţită a elementelor de decor. Fiecare îşi amintea altceva. Citeşte tot articolul
