Gânduri de zi cu zi

Top of mind în 2022

question_answer0
IN Gânduri de zi cu zi

Am povestit cum a fost 2022 în materie de muncă, dar vreau să notez aici și idei generale, mai mult ca să îmi aduc aminte peste an și să nu renunț la obiceiul ăsta.

Scriam în 2021 că a fost un an greu, nici bun, nici rău. 2022 a fost bun, dar mult mai greu decât precedentul. Frumos, incitant pe alocuri, dar epuizant. 

Am reușit să începem planificarea nunții, care e un proiect în sine pentru 2023. În căutările noastre am întâlnit tot felul de oameni și am rămas cu niște povești de spus peste ani. Citeşte tot articolul

IN Gânduri de zi cu zi

A fost o jumătate de an foarte plină. Printre cele mai aglomerate din cei 12 ani de Superior Media. Am început cu o serie de proiecte grele și am încheiat prima jumătate a anului cu FITS, o provocare frumoasă și super solicitantă. 14-16 ore lucrate pe zi alături de o echipă mică și veselă.

Înainte de FITS adunasem destul de multă oboseală (am trecut dintr-un proiect în altul fără vreo mare pauză) și mi-am pus tot felul de întrebări: Cum fac să rezist fizic? Ce mâncăruri trebuie să evit? Cât ar trebui să dorm? Cum tratez situațiile de criză care pot apărea în agenție pe perioada festivalului, când tot focusul nostru este acolo?

Mi-am făcut un plan și am reușit să mă țin de el, cu somn cel târziu la 2:00 AM, cu vitamine luate în fiecare zi, cu micul dejun luat la oră fixă și mâncăruri safe, cel mult o bere seara la club plus multă hidratare. Citeşte tot articolul

IN Gânduri de zi cu zi

Apropo de ceea ce s-a întâmplat zilele trecute în Spania, când o bucată de scenă a căzut și a făcut victime din cauza unei furtuni la un festival de lângă Valencia, aveam un articol în minte.

La FITS există și un eveniment conex care se numește Bursa de Spectacole și care include o serie de conversații între specialiști din zona producției de spectacole. Sunt și agenți de booking, sunt și companii de producție, este o întreagă serie de evenimente de networking în care se împărtășesc și diferite experiențe. Citeşte tot articolul

IN Gânduri de zi cu zi

Mi se pare că odată cu pandemia a luat-o lumea razna, inclusiv la nivelul companiilor mari. Până în 2020 se mai luau decizii proaste, însă nu cred că au fost atâtea failuri importante şi schimbări de strategie într-un timp atât de scurt.

Un exemplu care îmi vine în minte cumva pre-pandemie este Quibi (chiar dacă s-a lansat efectiv în martie 2020, Quibi a fost gândit prost mult înainte de asta). 2 miliarde de euro investiţi de un fost preşedinte al Walt Disney şi un fost CEO la HP pentru un proiect care a murit la mai puţin de 1 an de la lansare. Am scris despre asta la vremea respectivă.

Alt fail mare pre-pandemie mi se pare că este vânzarea Yahoo şi tot ce s-a întâmplat după numirea Marissei Mayer la conducere. De atunci Yahoo s-a dus numai în jos. Citeşte tot articolul

IN Gânduri de zi cu zi

Sunt convins că știrea asta cu BMW care oferă abonamente pentru ”serviciul” de încălzire a scaunelor a făcut deja înconjurul lumii. Ideea nu e nouă, am mai auzit niște zvonuri legate de Tesla, care plănuiau ceva similar. Nu știu dacă au implementat între timp, dar presupun că multe companii se gândesc la asta.

Dacă plătim abonament pentru filme, pentru muzică, pentru alte chestii pe care le consumăm, dacă avem tot mai multe companii de Software as a Service, de ce nu s-ar extinde conceptul ăsta și spre alte domenii? S-a mai vorbit despre Life as a Service, nu sunt primul care articulează ideea, dacă dați un search pe Google veți găsi articole despre acest concept care mi-a venit în cap când am văzut știrea cu BMW. Citeşte tot articolul

IN Gânduri de zi cu zi

S-a apucat (încă) un vlogger de OnlyFans. M-am uitat puțin pe cont, am văzut și clipurile care au scăpat pe net, apoi am ridicat din umeri și am mers mai departe. Alții fac zilnic o grămadă de chestii care le aduc un sac de bani, maimuț entertainment. Creatori de conținut total nememorabil, desprins din episoadele de Black Mirror.

Poate că primul impuls ar fi să te oftici, mai ales când auzi de sume absolut obscene care se câștigă din așa ceva. 10-15-20.000 de euro pe lună datorită acestor comunități, cu mențiunea că multe dintre ele sunt la fel de discutabile precum tumbele morale pe care le fac influencerii. Citeşte tot articolul

IN Gânduri de zi cu zi

Pe măsură ce aprofundez povestea cu Vasi Rădulescu și plagiatul celor 1700 de articole, situația mi se pare tot mai nașpa.

Am aproape 6000 de articole publicate pe blogul ăsta din 2007 încoace. 400 pe an. Scrise dimineața, scrise noaptea târziu, când toată casa dormea de mult. Zile de Crăciun sau de Paști, mese de la care m-am ridicat mai devreme ca să aștern pe-aici o idee sau două.

Am făcut-o și pentru beneficii, nu doar pentru că îmi place. Aș fi ipocrit să spun că totul a fost doar pasiune. Însă niciodată nu mi-a trecut prin cap să plătesc pe cineva să scrie articole în locul meu. Citeşte tot articolul

IN Gânduri de zi cu zi

A fost un an greu, super obositor. Am alergat non-stop, cel puţin în ultimele 2 luni n-am avut nicio zi de pauză totală, mereu a fost câte ceva de făcut.

Am ajuns în Lefkada și mi-a ieșit toată povestea cu cererea în căsătorie. Bonus, a zis ”DA”. Visam de mult timp la vacanța asta, am eu o fixație cu insula asta de la greci. A ieșit bine, chiar dacă nu s-au aliniat planetele în iunie și am ajuns abia la început de septembrie. Citeşte tot articolul

IN Gânduri de zi cu zi

Mai țineți minte cum, la începutul anilor 2000, românii se isterizau pe tema cutremurului cel mare? 

Libertatea scria de 3-4 ori pe săptămână că urmează să fie un cutremur mare de tot, iar Dan Diaconescu invita aceiași oameni cu care discuta mereu aceleași lucruri. Și cu toate astea publicul consuma îngrozit informațiile, așteptând inevitabilul ca pe proverbialul drob de sare.

20 de ani mai târziu ne uităm îngroziți cum urmează să vină o pană de curent nasoală și noi n-avem ce să facem. Din 3 surse apropiate am aflat de calamitatea asta iminentă care ne va paraliza, ne va distruge pur și simplu. Citeşte tot articolul

IN Gânduri de zi cu zi

O să mai treacă timpul și o să mergem să mai negociem lucruri pe la Bruxelles și Strasbourg. O să întrebăm ce se mai aude cu zona Schengen, cu zona Euro și o să primim din nou refuzuri.

Iar politicienii noștri vor spune că vrem și noi în Schengen, că suntem și noi europeni, nu suntem cu nimic diferiți față de portughezi, spanioli, nemți sau italieni. Iar oficialii UE ne vor băga tabelul ăsta în față. Citeşte tot articolul

Meniu