IN Casual stuff

De 21 de ani lansează cei de la Initiative Media Fact Book, timp în care au livrat an de an, fără pauză, câte o analiză complexă a pieţei de media din România. E un efort uriaş, mai ales că vorbim de o mulţime de cifre care trebuie adunate, comparate, iar apoi puse în context. Anul ăsta am aflat şi ce resurse presupune redactarea raportului: 9 oameni lucrează din februarie până în mai pentru a publica Media Fact Book. 

Ediţia din acest an vine cu o serie de cifre interesante şi cu o analiză pentru piaţa din Europa Centrală şi de Est. Vă recomand să descărcaţi varianta electronică de pe site, eu am notat mai jos câteva idei care mi s-au părut importante: Citeşte tot articolul

Ăsta e momentul

question_answer0
IN Politics

Se strâng semnături pentru un referendum local privind demiterea Gabrielei Firea de la Primăria Capitalei. Practic, ăsta e momentul în care vom vedea exact câţi oameni se plâng degeaba în Bucureşti şi câţi sunt dispuşi să facă ceva pentru asta. Dacă la alegeri n-au ieşit pentru că „nu aveau cu cine”, măcar la strângerea asta de semnături să iasă.

Doamna Firea a devenit primar cu 246.553 de voturi. Dacă simplificăm puţin lucrurile putem spune că un sector a stabilit primarul pentru toate cele şase sectoare. Sunt 1,8 milioane de bucureşteni pe listele electorale, e nevoie de 465.000 de semnături. Nu e imposibil. 

Momentan puteţi semna la Piaţa Unirii, pe colţul cu magazinul, aproape de H&M. Dar puteţi şi să descărcaţi formularele şi să strângeţi mai multe semnături pe care apoi să le predaţi oamenilor care se ocupă cu asta. Sper din tot sufletul ca la momentul la care se va trage linie să fie măcar o semnătură peste numărul de voturi ale doamnei Pandele.

IN Advertising/PR

Chestia asta e mult prea cool! Vă daţi seama ce vânzări s-ar face pe DN1 duminică seară? Sau la intrarea de pe Autostrada Soarelui. Sau pe Kiseleff.

IN Casual stuff

Treceam zilele trecute pe Bulevardul Elisabeta şi am văzut dezastrul lăsat de un dud pe trotuarul de lângă Parcul Cişmigiu. Arată absolut oribil, dă o senzaţie de murdar, de îmbâcsit. Şi nu e singurul exemplu de copac plantat să ne ajute, dar care ajunge să ne încurce mai mult. În Militari trăiam sub teroarea plopilor care lăsau puful ăla oribil, atât de mult încât părea că a nins pe jos în unele momente. N-am alergie la aşa ceva, din fericire, dar tot mă deranja mizeria lăsată în urmă. Mai ales după ce ploaia ajungea să ude tot puful ăla.

În Tei situaţia e ceva mai bună, parcă sunt mai puţini arbori dăunători, însă am văzut pe ici, pe colo, câte un dud. Înţeleg că avem puţini copaci în oraş, că e nevoie de ei ca de aer, dar chiar ne-ar folosi puţină planificare. Mai exact, să tăiem copacii ăştia care mai mult ne încurcă şi să-i înlocuim cu alte specii care fac mai puţină mizerie. 

În Toronto, de exemplu, nu sunt permişi pomii fructiferi, coniferi şi plantele ornamentale. Ba chiar au şi un ghid cu speciile de plante acceptate, astfel încât să nu mai fie discuţii. Însă noi abia suntem la nivelul la care îi tăiem pe cei care stau să ne cadă în cap.

IN Educatie&Literatura

Cred că prin 2012 am auzit prima oară despre romanul lui Adrian Mihălţianu, însă la vremea aia nu aveam Kindle, aşa că îmi era destul de greu să ajung să-l citesc. L-au lăudat atunci nişte prieteni, m-am gândit să-l trec pe lista mea de lecturi pentru când n-o să mai fiu #sărac şi cam aia a fost.

Combinaţia SF şi limba engleză nu mă motiva suficient de mult, iar bariera tehnologică era de netrecut. 

Până acum câteva luni când romanul a apărut la editura Nemira, în colecţia Nautilus. În limba română şi cu multe adăugiri, după cum aveam să aflu ulterior din câteva interviuri apărute pe net. Bine că s-a gândit cineva să-l publice pe hârtie, că eu tot #sărac fără Kindle sunt şi acum. Şi fără s-o dau în chestii lacrimogene, aş fi fost şi mai sărac dacă nu citeam cartea asta.

Cum să vă spun într-un mod mai simpatic (adică fără să mă fac de râs)? De la Harry Potter încoace (volumul 4, clasa a 7-a) n-am mai devorat în still ăsta o carte. Sau nu-mi aduc aminte. Tot ce ştiu e că n-am lăsat din mână HP până când n-am terminat-o, am citit vreo 300 de pagini într-o după-amiază, se făcuse ora 1 şi eu tot citeam.

Cu asta a fost cam la fel. Am preferat să citesc decât să mă uit la House of Cards, ca să înţelegeţi cât de interesant e acest volum. 

Acţiunea se petrece în viitorul apropiat, unul acaparat de drone, inteligenţă artificială, maşini autonome şi multe alte chestii care nu sunt încă disponibile publicului larg, dar foarte probabil vor deveni. 

Din punct de vedere tehnologic romanul e construit extrem de meticulos, aşa că s-ar putea să vă placă chiar dacă nu sunteţi pasionaţi de domeniu. E mişto să poţi arunca o privire în ceea ce e foarte posibil să se întâmple în următorii 30-40 de ani.

Şi apropo de asta, miercuri, 7 iunie, are loc şi o discuţie la Cărtureşti Verona, cu autorul romanului şi Vlad Petreanu. N-ar strica să daţi o fugă. Eu sper să aflu când apare următorul volum 😀

Romanul e disponibil la eMAG şi are transport gratuit în perioada asta.

IN Casual stuff

Pentru că întregul sector 2 este un mare şantier, am avut ocazia să urmăresc cum merge reabilitarea şi am putut compara eficienţa fiecărui tip de schelă, plus alte aspecte.

N-ai zice că e aşa mare chestie, dar când tipul de schelă îţi poate lungi calvarul cu 6 sau 8 luni, parcă e mai bine să fii pregătit psihic.

Există 3 tipuri de schele folosite la reabilitările de prin Bucureşti: cea clasică, precum în imaginea de mai sus, cea pe scripete, şi cea de tip „lift”. Eu am avut ghinionul să o nimeresc pe ultima, aşa că lucrurile s-au mişcat extrem, extrem de greu. Citeşte tot articolul

IN Filme

Povestea Slujitoarei sau The Handmaid’s Tale era pe lista mea de la începutul anului, însă pe măsură ce au apărut informaţii noi mi-am cam pierdut interesul. Apoi am primit câteva recomandări şi i-am dat o şansă. Pe modelul Game of Thrones, primele episoade sunt greu de digerat, însă pe măsură ce avansezi în poveste lucrurile devin din ce în ce mai interesante. Este absolut mindfuck serialul ăsta, iniţial nu poţi accepta că oamenii pot ajunge în astfel de situaţii.

Pe scurt, acţiunea are loc într-un viitor apropiat, când o grupare religioasă extremistă organizează nişte atacuri teroriste în SUA, intră în vigoare Legea Marţială şi în felul ăsta nebunii din Coaliţia pentru Familie Fiii lui Iacob pun mâna pe putere, stabilesc noi graniţe, dau tot felul de legi aberante şi încep să persecute pe toată lumea. Citeşte tot articolul

IN All Sports, Televiziune

Anul trecut am decis să mă abonez şi la Telekom TV pentru că urma Euro 2016, iar Dolce Sport are deja o mulţime de competiţii sportive interesante, de la Champions League şi Europa League, până la diferite turnee WTA. Un an mai târziu consider că a fost o investiţie bună, uneori urmăresc mai mult programele Telekom TV decât cele disponibile pe RDS. Ba chiar mă gândesc să renunţ de tot la televiziunea de la Digi.

Însă cea mai mişto parte e legată de Eurosport, care are 8 canale digitale numite Eurosport 360. În timpul turneelor de Grand Slam poţi vedea în HD 8 meciuri în paralel, aşa că sigur dai de vreun meci interesant care nu e transmis pe Eurosport 1 şi 2. Practic, ai acces la streamurile de pe platforma Eurosport Player fără să plăteşti extra, ceea ce mi se pare bestial. De-a lungul timpului am văzut că mai dau acolo şi meciuri de snooker la competiţiile importante. Din păcate, nu e valabil şi pentru meciurile din Premier League, care nu sunt disponibile decât pe Player. 

Singurul dezavantaj e că nu există comentariu pe aceste canale, dar prefer să urmăresc HD meciurile româncelor.

IN Casual stuff

eMAG a anunţat azi preluarea unui pachet de 80% din acţiunile Sameday Courier. Modul în care a fost tratat subiectul m-a amuzat, mai ales că mulţi au considerat că e o mare surpriză.

De fapt, e mişcarea logică, pe care eMAG a sugerat-o de-a lungul timpului. La întâlnirile din ultimii ani cu Iulian Stanciu, CEO-ul eMAG, s-a exclus din start varianta construirii de la zero a unui business de curierat. În 2015 spuneau că e alt domeniu şi că ei fac comerţ, nu livrări, în 2016 spuneau că se vor axa mult pe livrările prin intermediul Poştei Române. Citeşte tot articolul

IN Caterinci

Mergeam spre casă şi am dat de expresia poporului român în simplitatea lui. Las la o parte faptul că acest Cielo stă pe loc 364 de zile din an, că e spălat cu sticla din când în când de proprietarul lui sexagenar. Dar pentru o protecţie deplină i-a pus nişte huse de catifea! Mă rog, mult spus huse, sunt aproape nişte cuverturi trântite peste tapiţeria foarte solidă a unui automobil.

Nu contează că acel material pentru tapiţerii e gândit să reziste ani la rând, românul simte nevoia să sfideze logica. Nu contează că tapiţeria aia se spală, că e peste catifeaua aia de 2 lei pusă acolo, el şi-a îmbrăcat bancheta şi scaunele! Ştie el cum trebuie făcut!

Meniu