Deşi FITS nu s-a terminat încă, cred că mi-am ales favoriţii, atât în ceea ce priveşte cel mai bun spectacol văzut, cât şi cea mai mare surpriză.
Trupa Circa nu era deloc pe lista mea de priorităţi, ba chiar pot să spun că nu-i luasem deloc în calcul. Asta până când mi-a recomandat Diana să merg la „Perfecţiunea Imperfecţiunii”, spectacolul pe care australienii l-au susţinut la Sala Thalia miercuri şi joi. Citeşte tot articolul
Nu plănuisem o întâlnire cu Mihail Baryshnikov şi spectacolul său. Am stat puţin pe gânduri dacă să-mi cumpăr bilet atunci când s-au pus în vânzare, însă am decis că e mai bine să nu ţin un loc ocupat aiurea, mai ales că astfel de ocazii sunt atât de rare.
Însă planetele s-au aliniat, aşa că am avut ocazia să particip la o conferinţă de presă, iar apoi chiar să văd spectacolul într-o repetiţie cu circuit închis. Cum zic actorii, „s-a dat un şnur” al spectacolului ieri seară, aşa că am avut din nou noroc. Citeşte tot articolul
Cam aşa a fost şi cu dansul israelian, pe care am început să-l urmăresc abia după ce am intrat prima oară la un spectacol. Nu că aş fi devenit vreun cunoscător între timp, dar a început să-mi placă, acel prim spectacol m-a făcut să caut întâlnirea. Citeşte tot articolul
Am ajuns la Sibiu şi l-am găsit fix aşa cum îl lăsasem la ediţia trecută. Acelaşi entuziasm al voluntarilor, aceleaşi exclamaţii apreciative ale invitaţilor străini, aceleaşi grupuri de turişti veniţi să simtă oraşul în cel mai frumos moment al lui.
De-a lungul anilor am tot mers prin festivaluri şi, de obicei, magia se pierde după câteva ediţii. Chiar dacă lucrurile nu se schimbă, emoţiile ajung să se dilueze şi trăieşti mai mult din amintiri. E oarcum normal, omul se obişnuieşte cu binele. FITS-ul nu intră în tiparul ăsta. Deşi vin aici din 2012, mă bucur la fel de mult de atmosferă, trăiesc cu aceeaşi intensitate ultimii 20 de km de la ieşirea de pe Valea Oltului. Mi-a zis cineva că sunt parcă în transă. N-aş putea să explic de ce.
Echipa de la Teatrul Naţional Radu Stanca devine uşor-uşor compania mea preferată de teatru, după spectacolele foarte bune pe care le-am văzut anul trecut. Şi nu mă refer la highlighturi precum Faust, Metamorfoze sau Călătoriile lui Gulliver, ci şi la spectacole ca Moroi la care am râs cu gura până la urechi anul trecut. Citeşte tot articolul
Pe 15 şi 16 iunie are loc la Grand Cinema and More o nouă ediţie a ICEEfest. Anul trecut a fost o experienţă super interesantă, genul de conferinţă de la care pleci cu o mulţime de idei. Am scris câteva idei din fiecare zi de conferinţă, le găsiţi aici: ziua 1, ziua 2. Din motive de FITS voi rata prezenţa din acest an, însă pun la bătaie aici un badge de acces pentru ambele zile. Intraţi, comentaţi şi poate câştigaţi. Rugămintea mea este să participaţi doar dacă ştiţi sigur că veţi ajunge şi puteţi sta mai mult de 2-3 ore în fiecare zi, e una dintre oportunităţile care merită fructificate din plin, iar biletele mai sunt puţine şi au un preţ pe măsură.
Găsiţi aici agenda completă. Dintre companiile care vor fi prezente: Google, Facebook, Lego, NYT, Yahoo, Shazam, Viber, Tripadvisor, BBH Live. Sunt mai multe scene, mai multe micro-evenimente ce se desfăşoară în paralel, e o concentraţie maximă de oameni din digital-advertising-marketing.
A venit momentul ăla din an în care îmi fac bagajul, setez out-of-office-ul şi pornesc spre Sibiu pentru o săptămână de relaxare. Asta dacă pentru voi relaxarea constă într-o supradoză de teatru cu 3-4 spectacole pe zi, mâncat pe fugă, dormit puţin şi sprinturi de la o sală la alta. Pe scurt, Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, ediţia XXIV.
Pentru mine e a şasea ediţie la care particip. A şasea! Şi când mă gândesc că am acceptat iniţial o invitaţie mai mult din curiozitate. De-atunci am revenit an de an, fie că am venit în calitate oficială sau neoficială. Până la urmă despre asta e vorba: festivalul ăsta te face să-l doreşti atât de tare încât nu prea există alternativă, pur şi simplu îţi alegi nişte zile şi te duci.
Mi-am ales din timp spectacolele pe care vreau să le văd, mi-am calculat traseele, am învăţat din lecţiile anilor trecuţi. Mi-am alocat mai mult timp şi pentru spectacolele de stradă, care sunt o bucurie mereu, dar parcă anul ăsta sunt mai multe decât oricând. Am ales şi câteva spectacole de dans (vin israelienii!), sper să apuc şi să simt Sibiul în tihnă.
Recomandarea mea e să vă urcaţi în maşină şi să vizitaţi Sibiul, măcar în weekendul care vine, dacă nu puteţi din timpul săptămânii. Îl veţi descoperi aşa cum nu l-aţi văzut niciodată. Şi chiar o să fie cu More Love dacă oricum vă place oraşul 🙂
Apple a anunţat Homepod, un model nou de iMac şi iOs 11. Detalii.
Amazon nu mai oferă spaţiu nelimitat în cloud. Detalii.
Vodafone nu se mai promovează în publicaţiile care au ştiri false. Detalii.
Alte ştiri pe scurt: s-a lansat Media Fact Book 2017, investiţie de 250k euro pentru Frisbo, Apple Business Chat, Snap cumpără Placed, Whasapp are filtre, Adela Harnagea pleacă din ProTV.
Au pornit semafoarele de la Veranda. Mă rog, asta n-ar fi mare ştire, chiar dacă au funcţionat 8 luni pe galben intermitent, dar cu ocazia asta mi-am adus aminte cum am râs în gura mare prin Timişoara. Acum vreo lună am ajuns în oraşul de pe Bega şi mă plimbam cu un amic pe la intersecţia aia cu punctele cardinale. Timişoreanul s-a scuzat pentru trafic şi mi-a explicat că încă de când s-au instalat nişte semafoare blocate pe galben intermitent traficul e mai naşpa. Şi că nu mai rezolvă ăştia odată cu semafoarele, că sunt de o grămadă de timp aşa.
Timid, am ridicat două degete şi l-am întrebat ce înseamnă, mai exact, „o grămadă de timp” la Timişoara. „Vreo săptămână” mi-a răspuns. Moment în care am început să râd isteric, ce mai era de făcut? I-am explicat apoi cum stă treaba cu cele 6 luni pentru semaforul de lângă Piaţa Obor şi a făcut nişte ochi mari. Cred că Robu era în lanţuri după 3 luni cu un semafor stricat la ei în oraş.
În ultimele săptămâni am observat că Google dă tot mai multe notificări din diverse domenii de interes pe care le-a identificat pentru mine. De la ceea ce se întâmplă cu Liverpool FC, până la ştiri din politică sau tenis. Alte notificări apar când sunt în anumite zone ale oraşului (Are you at Obor? See bus schedule) sau cer rating pentru restaurante.
Dar azi lucrurile s-au dus la un alt nivel când am primit un reminder legat de o factură la curent. Informaţiile despre factură îmi vin prin email, aşa că Google are acces la ele, că doar folosesc Gmail. De vreo 2 ani sunt automat băgate sub categoria „Finanţe”. Asta înseamnă că Google mi-a citit mailul, a identificat suma de plată şi termenul limită şi a ales să-mi dea un reminder. Nu suntem departe de momentul în care Google va putea să afle şi dacă am plătit sau nu factura respectivă, ca să nu mă mai deranjeze pentru nimicuri.
Unii oameni sunt deranjaţi de abordările astea şi le consideră intruzive, însă mie mi se par foarte utile. Mă scutesc de un efort (nu-mi mai setez reminder în calendar) şi îmi fac viaţa mai bună. Dacă preţul pentru beneficiile astea îl reprezintă datele mele personale, sunt de acord să-l plătesc. Oricum trăim într-o epocă în care noţiunea de informaţii private e tot mai neclară.
De 21 de ani lansează cei de la Initiative Media Fact Book, timp în care au livrat an de an, fără pauză, câte o analiză complexă a pieţei de media din România. E un efort uriaş, mai ales că vorbim de o mulţime de cifre care trebuie adunate, comparate, iar apoi puse în context. Anul ăsta am aflat şi ce resurse presupune redactarea raportului: 9 oameni lucrează din februarie până în mai pentru a publica Media Fact Book.
Ediţia din acest an vine cu o serie de cifre interesante şi cu o analiză pentru piaţa din Europa Centrală şi de Est. Vă recomand să descărcaţi varianta electronică de pe site, eu am notat mai jos câteva idei care mi s-au părut importante: Citeşte tot articolul
Se strâng semnături pentru un referendum local privind demiterea Gabrielei Firea de la Primăria Capitalei. Practic, ăsta e momentul în care vom vedea exact câţi oameni se plâng degeaba în Bucureşti şi câţi sunt dispuşi să facă ceva pentru asta. Dacă la alegeri n-au ieşit pentru că „nu aveau cu cine”, măcar la strângerea asta de semnături să iasă.
Doamna Firea a devenit primar cu 246.553 de voturi. Dacă simplificăm puţin lucrurile putem spune că un sector a stabilit primarul pentru toate cele şase sectoare. Sunt 1,8 milioane de bucureşteni pe listele electorale, e nevoie de 465.000 de semnături. Nu e imposibil.
Momentan puteţi semna la Piaţa Unirii, pe colţul cu magazinul, aproape de H&M. Dar puteţi şi să descărcaţi formularele şi să strângeţi mai multe semnături pe care apoi să le predaţi oamenilor care se ocupă cu asta. Sper din tot sufletul ca la momentul la care se va trage linie să fie măcar o semnătură peste numărul de voturi ale doamnei Pandele.
