IN Filme

Men in Black III – de obicei partea a treia dintr-un film e foarte proastă (vezi Singur Acasă, de exemplu). Men in Black e o excepţie. Cei care au văzut serialul de desene animate vor regăsi câteva personaje în partea a 3-a. Chiar dacă e cam aceeaşi poveste, e spusă într-un mod mişto. Mai puţine faze scârboase (apropo de gândacii striviţi în partea 1), mai puţini extratereştri omorâţi. Nu vă speriaţi, filmul începe prost rău de tot. Cam ca toate filmele de anul ăsta: într-o închisoare super-securizată de pe lună se întâmplă ceva şi un tip rău evadează. Partea bună e că fix începutul are câteva faze 3D foarte mişto.

Intouchables – o poveste emoţionantă cu un bogătaş paralizat în urma unui accident de parapantă şi un golănaş care ajunge să-i fie îngrijitor total întâmplător. Un ritm puţin ciudat (ritm pe care l-am mai întâlnit la filmele franţuzeşti) şi câteva scene de umplutură. Merită văzut, dar nu m-a lăsat cu gura căscată. Pe Francois Cluzet (bogătaşul din film) poate că l-aţi văzut în Dolce far niente – mie mi-a plăcut în ambele roluri.

IN Casual stuff

– Îmi iau ceva de mâncare. Vrei?
– Nu, merci. Poate o să iau doi cartofi de la tine.
– Păi hai să comandăm o porţie şi pentru tine.
– Nu, lasă, o să iau de la tine vreo doi.

Nu cred că e pedeapsă culinară mai mare pe lumea asta decât să-ţi imparţi cartofii prăjiţi cu altcineva. Şi cu toate astea, sunt femei care aleg să ne pedepsească constant, la fiecare masă.

IN Politics

Prigoană şi-a luat sediu pe bulevardul Nicolae Bălcescu, în buricul târgului. Chiliman ne explică cum ar trebui să nu mai plătim pentru parcare după ora 16:00. Becali îi dă cu Dumnezeu, de parcă o să pună popii ştampila şi va fi de ajuns. Singurul  ceva mai deştept e Oprescu (sper să n-aveţi impresia că îl susţin 1, 2, 3, 4), el povesteşte ce-a făcut.

În locul primarilor care vor încă un mandat, m-aş fi apucat de campanii de conştientizare încă de anul trecut. Nu e interzis să comunici în calitate de primar cu cetăţenii, nu? Schema cu parcagii* şi campania de comunicare trebuia începută din ianuarie măcar, ca să aibă oamenii impresia că ai făcut ceva şi mandatul ăsta. Altfel are efectul invers.

Iar în locul lui Prigoană, Becali şi Irinel, aş fi făcut repede o asociaţie care să ia câinii de pe străzi. Să-i ia şi să-i ducă undeva, în munţi, nu-mi pasă. Decât să dau banii pe tone de apariţii în media, bannere şi alte prostii (se cheltuie milioane de euro în perioada asta), aş fi avut un singur mesaj: am rezolvat (am început să rezolv) problema câinilor vagabonzi, dacă mă votaţi le rezolv şi pe celelalte. Scurt şi la obiect. Chiar dacă nu mă mai votau iubitorii de animale, tot câştigam detaşat pentru că asta e o problemă reală a Bucureştiului. Mai sunt şi altele, dar e ceva mai scump să construieşti poduri pe banii tăi.

_____

*Pentru cititorii din afara Capitalei: Andrei Chiliman, primar la sectorul 1, are nişte bannere în care povesteşte cum va rezolva el problema parcagiilor (oamenii ăia care îţi cer bani pentru că ţi-au „păstrat” locul) – problemă care există de vreo 2-3 ani şi s-a extins FIX în mandatul lui

IN Web

Săptămâna trecută reţeaua socială Facebook a fost listată la bursă.  Evenimentul afectează atât utilizatorul obişnuit, cât şi brandurile prezente pe Facebook. Încă de la începutul anului americanii s-au axat pe reclame. Au apărut tot felul de noi spaţii, zona de conţinut urmează să fie umplută de reclame, totul e pregătit astfel încât Zuckerberg să facă bani.

Lucrurile sunt şi mai urgente după ce acţiunile Facebook au început s-o ia la vale. Ca să recapete încrederea investitorilor, Facebook trebuie să arate că face bani. Şi o să forţeze cât mai mult răbdarea utilizatorilor chiar cu riscul de a pierde o parte din ei. Până la urmă, 6-700 de milioane de utilizatori care înghit multe reclame sunt mai valoroşi decât 900 de milioane de utilizatori de pe urma cărora nu faci niciun ban.

Ce-o să însemne pentru piaţa românească noua strategie a Facebook? Mai puţine pagini de brand.

Până acum companiile mici alegeau Facebook pentru că era destul de ieftin că creşti o comunitate, iar micile lor bugete de marketing erau folosite pentru a aduce un plus fanului şi nu pentru display. Era relativ simplu pentru o pagină să crească organic, doar în baza conţinutului interesant. Făceai o campanie de ads, strângeai câteva sute/mii de fani şi începeai să comunici cu ei, iar mai apoi creşteai organic.

Acum, când Facebook vrea să convingă (a se citi „oblige”) brandurile să cumpere sponsored stories şi ads, nu mai e de ajuns să ai conţinut bun. Îţi trebuie un buget dublu: bani pentru a crea conţinutul (fie că e vorba de o agenţie, un fotograf care să-ţi facă pozele, cineva care să facă nişte filmuleţe sau un om angajat special pentru asta în departamentul de marketing) + bani pentru a promova acest conţinut.

Ca să zic aşa, social media începe să nu mai fie gratis (şi nici ieftină). Companiile mari nu vor avea de suferit prea tare, oricum aveau buget de Facebook ads. Dar schimbările se vor simţi la companiile mici, care fie vor găsi bani pentru reclame, fie vor ieşi. Din păcate, cred că multe vor alege varianta abandonării paginilor create.

Carbusters – BMW X5

question_answer0
IN Masini

Acum vreo 3 săptămâni am plecat spre PR Beta cu camionul din imaginea de mai sus. Un BMW X5 xDrive40d, modelul cu 306 cai putere, motor de 3 litri, 2 tone şi ceva, cutie automată, consum de vreo 10 litri la sută (condus de sportivul RăzvanBB; probabil că eu scoteam vreo 8).

Fără să vreau am făcut comparaţie cu Volkswagen Touareg. X5 mi se pare mai mare, mai greu de manevrat, dar cu ceva mai multe gadgeturi (bonus: aveam pachetul M pe el). După cum veţi vedea şi în episodul filmat pentru Carbusters, mi-au plăcut finisajele 😛 Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Un vecin de la blocul de vis-a-vis avea, pe vremuri, un câine pe care îl plimba zilnic ore în şir. Omul e pensionat din armată, deci e încă destul de tânăr încât să mai poată munci (dar probabil îndeajuns de bătrân încât să-i fie lene). Anul trecut a mai apărut o lesă de câine în mâna lui (cu tot cu patrupedul aferent – un caniş). Iar de la începutul anului se plimbă cu alţi 3-4 câini de diferite dimensiuni şi rase.

Dacă iniţial credeam că se plictiseşte rău de tot, am ajuns la concluzia că omul e dogwalker. Cine şi-ar permite să întreţină atâţia câini şi cum s-ar înţelege într-un apartament de bloc 4-5 rase diferite? Eu plimbători de câini am mai văzut doar în filme şi habar n-aveam că există aşa ceva şi în România. Sunt curios, aveţi idee cât se câştigă din aşa ceva? Şi cum se procedează? Omul are tot felul de chei de la mai multe apartamente şi intră/plimbă câinele/îl aduce în casă sau îl ţine la el pe parcursul zilei? Şi dacă îl ţine la el toată ziua iar proprietarul îl ia doar când vine acasă şi îl mângâie puţin, mai poţi spune că e câinele tău?

IN Teatru

Nu pot să spun că sunt un cunoscător într-ale teatrului, cel mult aş putea zice că sunt un power user. În copilărie am fost la ceva mai multe piese decât alea 2-3 de la Ţăndărică, la care mergeam cu clasa. Mergeam la Bulandra pe vremea în care eram prea mic să înţeleg mare lucru din piese, dar cred că (şi) în felul ăsta mi-am dezvoltat imaginaţia. Ţin minte perfect câteva scene din Cafeneaua – se juca la sala Izvor şi am avut locuri undeva în lateral stânga. Mălăele, Emilia Popescu, Dana Dogaru.  Sau Black&White, tot la Bulandra cu Mişu Constantin, Bănică Jr., Emilia Popescu şi Daniela Nane (în regia lui Pittiş!). Asta era prin ’97 – ’98. Citeşte tot articolul

IN Caterinci

Astăzi am reuşit să pun mâna pe un Zăvor aplicat pentru uşă modelul 417 -12 de 80 de milimetri. Îmi doream de mult un astfel de zăvor şi cei de la Mr. Bricolage mi-au dat unul în teste pentru o perioadă ceva mai lungă.

Am ales un model clasic, ceva de care aveam mare nevoie la uşa de la baie. Deşi în mod normal nu sunt suprapuneri de program, în cazul vizitelor la domiciliu apare nevoia unui astfel de dispozitiv care înlocuieşte cu brio piciorul pus în uşă şi te scuteşte de neplăceri. Practic, atunci când ai vizitatori cresc şansele să te trezeşti cu cineva în baie. Nefiind de-ai locului, oamenii nu ştiu cum să se uite dacă e ocupat sau liber. Aici intervine zăvorul. La propriu. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Săptămâna trecută am observat primele tweeturi sponsorizate în aplicaţia de Android. E un pas pe care Twitter l-a anunţat încă de acum 2 luni, dar în ultima săptămână au început să şi apară campaniile. Până acum, singurele reclame interesante (sau cât de cât relevante pentru publicul românescu) au fost cele de la Adidas.

Aştept cu interes momentul în care adurile pentru Small Business vor ieşi din beta. În condiţiile în care pe Facebook totul începe să se plătească, Twitter va fi o variantă ceva mai ieftină pentru companiile româneşti care n-au un buget de marketing prea mare sau vor doar să testeze social media. În plus, e mult mai logic să văd o reclamă la Trenta Pizza (de exemplu) decât la un brand care nu e prezent în România şi de care n-am auzit. Sunt convins că există deja agenţii care se înghesuie să devină parteneri oficiali ai programului şi să vândă aduri „în exclusivitate”.

IN Sunday's Media Recap

După luni întregi de aşteptare, reţeaua socială Facebook a fost listată la bursă. Detalii.

General Motors a anunţat că retrage bugetul de advertising de pe Facebook – aproximativ 10 milioane de dolari. Detalii.

Yahoo l-a concediat pe Scott Thompson, CEO-ul companiei. Detalii.

De miercuri până vineri a avut loc ultima ediţie RoNewMedia, anul viitor festivalul devenind iceefest. Detalii.

În cadrul RoNewMedia 6.0 s-a anunţat parteneriatul dintre Q2M şi thinkdigital. Detalii.

The Geeks a fost cea mai premiată agenţie la IAB Mixx Awards. Detalii.

Maven Hut, start-up-ul pe care Bobby Voicu l-a fondat la Dublin e a primit People’s Choice Startup Award în cadrul Startup Bootcamp Dublin. Detalii.

Alte ştiri pe scurt: 2Parale a lansat Fashion Affiliate Challenge, Samsung Galaxy SIII s-a lansat (şi) în România, The Practice anunţă noi internshipuri, a fost (iar) Noaptea Agenţiilor, BitDefender a lansat un blog de securitate, un reporter Realitatea TV s-a făcut de râs, Google a lansat Knowledge Graph.

IN Revolte

Teoretic, buna desfăşurare a unui festival de teatru ar trebui să nu fie influenţată de politică. Practic, schimbările din primele luni ale acestui an afectează, printre altele, şi Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu.

Pentru FITS 2012 s-au cerut 3 milioane de lei. Guvernul Boc a promis 2,5 milioane (doar verbal). Guvernul Ungureanu a redus la doar 1,5 milioane bugetul alocat festivalului (care, apropo, e al 3-lea festival de arte ale spectacolului din lume) – dar promisiunile au fost transmise tot pe cale orală. Guvernul Ponta a alocat (cu greu!) 700.000 de lei. Mai puţin de un sfert din suma solicitată. Restul de 800.000 de lei erau promişi din fondul de rezervă al premierului. S-a schimbat premierul, s-au schimbat şi priorităţile – adică maşini eco şi alte bălării.

Încerc să fac abstracţie de culoarea politică a noului Guvern, să uit că Mircea Diaconu e noul Ministru al Culturii şi să dau vina pe ceilalţi, care n-au semnat mai repede hotărârile. Dar mă întristez dându-mi seama că organizatorii unui astfel de festival trebuie să stea la mâna politicienilor până în ultima clipă pentru nişte fonduri.

Partea cea mai nasoală e că în ciuda eforturilor organizatorilor, s-au anulat 20 de spectacole! Enorm! Şi erau, în mare parte, spectacole ale unor trupe din afară. Franţa, Belgia, Australia. Dacă aş lucra la instrumentele de presă ale opoziţiei probabil că aş titra: „Ponta anulează 20 de spectacole de la FITS”. Normal, puţin îi pasă, el merge la Viena când are chef de un spectacol mişto.

Meniu