IN All Sports, Filme


Wrexham AFC este o echipă de fotbal din liga a V-a britanică, numită National League. Wrexham are începând cu anul ăsta serial documentar pe Disney+ și e chiar mișto. Cum a ajuns o echipă total necunoscută din Țara Galilor să devină celebră în toată lumea? Printr-un noroc uriaș: Ryan Reynolds și Rob McElhenney (tot actor, mult mai puțin cunoscut) au cumpărat Wrexham AFC și și-au propus să o ducă în Premier League la un moment dat în viața asta.

Serialul e foarte mișto dacă sunteți interesați de Premier League (ok, de fotbalul englez în general) și de business. Sigur că e și cu fotbal, dar preponderent e vorba de sports business, despre provocările unei echipe mici, despre cum influențează echipele de fotbal viața unei comunități locale din UK. Mi-au confirmat mai mulți prieteni care locuiesc pe-acolo, echipa locală e sfântă pentru britanici, așa că moralul tuturor depinde de rezultatele echipei: dacă pierde e depresie totală, la victorii e sărbătoare stropită cu mult alcool. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Poate că ați văzut imagini de la incediul din seara asta de pe Șoseaua Nordului. A luat foc un ansamblu rezidențial din Cartierul Francez, ocazie cu care ne putem aminti că bogații au și ei ghetourile lor. Astea sunt îmbrăcate în marmură, sunt spațioase, dar infrastructura e jenantă, intimitatea lipsește cu desăvârșire și riscurile sunt la tot pasul.  Citeşte tot articolul

IN Web

Mai mult pentru posteritate, notez aici niște idei după această ediție de Webstock.

Am prins mai multe sesiuni și am reușit să-mi fac o idee de ansamblu, chiar dacă n-am reușit să mai stau la aproape tot evenimentul cum se întâmpla acum câțiva ani.

Citeşte tot articolul

IN Advertising/PR, Web


Ultimii 2-3 ani au adus un boom al creatorilor de conţinut, care s-au înmulţit mai ceva decât insert glumiţă aici. Orice om care are puls şi creier poate deveni creator de conținut şi mai rău e că, de cele mai multe ori, îşi exercită acest drept. Mă bucur că se renunță ușor-ușor la termenul de ”influencer”, că mulți dintre oamenii ăștia n-au influențat în viața lor nici un copil de 5 ani să mănânce o înghețată.

Popularea asta forțată a internetului cu creatori de conținut a adus modificări în algoritmi, a schimbat formate și, în general, a obosit pe toată lumea.

Problema nu e cu numărul de creatori, ci cu faptul că fiecare intră în hora afișărilor și a prezenței pe la evenimente. Facem conținut doar ca să se vadă că am postat ceva, că suntem acolo, să pară că suntem importanți și ne bagă lumea în seamă, nu contează dacă avem ceva de zis, dacă am făcut chestii interesante. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Am ajuns weekendul trecut la Bazar de Cotroceni, un eveniment care e pe la a 4-a ediție deja (au mai fost în 2018, 2019 și încă una primăvara asta). 

Cotroceniul e cartierul în care ajung foarte des să mă plimb, e mult mai liber decât multe dintre parcurile bucureștene și nu mă satur niciodată să admir casele de acolo. Cotroceni-ul are prestanța unui cartier istoric al oamenilor înstăriți fără să fi căpătat opulența din Primăverii. Plus că a rezistat dezvoltării stupide din perioada comunistă, așa că e o plăcere să te plimbi pe acolo.

Știam și că are o comunitate bine închegată, iar acest eveniment e dedicat deschiderii către lumea din afara cartierului. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Cred că în ultimii ani ne-am lămurit cu toţii că trăim într-o lume plină de împăraţi goi. Şi aici intră mai multe categorii, de la influenceri cu followeri cumpăraţi la specialişti care nu au nicio reuşită notabilă, la consultanţi financiari care n-au clădit niciun business sau „antreprenori” de carton.

Îi avem printre noi, îi vedem că sunt goi şi ne-am resemnat cu gândul că unii vor fi păcăliţi de o descriere frumoasă a unor haine care nu există. Din când în când îi mai arată cu degetul câte cineva şi atunci ne concentrăm mai mult pe modul în care ne-a fost indicată impostura „boul ăla e gol!” decât pe starea de fapt. Citeşte tot articolul

IN Teatru


Am ajuns în ultima perioadă la câteva spectacole pe care le așteptam de mult, așa că o să încerc să le grupez. De data asta am două recomandări de la Teatrul ACT.

Rosto – a fost invitat anul ăsta la FITS, dar nici nu mi-am făcut mari speranțe să-l văd atunci. A prins bilete Antonia și am ajuns în stagiunea asta. Rosto este parte dintr-un demers inițiat de Marcel Iureș și Alexandru Dabija pentru popularizarea unor texte clasice românești (sau readucerea în prim plan, dacă vreți). E un proiect mai amplu susținut de Raiffeisen Bank prin care au ieșit la lumină mai multe dramatizări ale unor texte de Ion Creangă (Moș Nichifor, Absolut!, N-ai tu treabă!) și dramatizarea făcută de Cătălin Ștefănescu după Moromeții – Păi, despre ce vorbim noi aici, domnule?

Rosto are la bază mai multe schițe ale lui Caragiale legate între ele de Alexandru Dabija și jucate de Marcel Iureș, Dan Rădulescu și Ionuț Toader. Teoretic e o satiră legată de metehnele vechi ale învățământului, dar practic e mai actual decât oricând. Pe de-o parte râzi, pe de altă parte te oprești și îți dai seama că nu prea ai motive să te amuzi, că lucrurile intră în categoria ”trist, dar adevărat”. Dan Rădulescu se descurcă perfect lângă domnul Iureș, iar Ionuț Toader a fost o surpriză plăcută pentru mine.  Citeşte tot articolul

IN Masini


E un roman distopic de prin anii ’30 numit Minunata lume nouă, scris de Aldous Huxley, care imaginează un viitor în care totul e standardizat. O societate în care toţi oamenii arată la fel, se comportă la fel şi primesc un drog numit SOMA. E şi un spectacol bun la Teatrul Excelsior pe tema asta. Citeşte tot articolul

IN Filme

O veste excelentă venită zilele astea de la HBO Max: au început filmările pentru Spy / Master, un nou serial filmat în România și Ungaria. De ce e excelentă vestea asta? Pentru că vine după un moment foarte prost pentru filmele europene de pe platforma celor de la Warner Bros. Discovery. În vară, mai multe seriale au dispărut din catalogul HBO Max, printre ele fiind și producțiile românești RUXX, Umbre (sezonul 3), Hackerville, Bani Negri, One True Singer. La vremea aia s-a vorbit despre o decizie strict contabilă, într-o mare operațiune de optimizare a costurilor.

Însă viteza cu care s-au întâmplat lucrurile și duritatea deciziilor nu doar că au produs confuzie în primă fază, dar au ridicat semne de întrebare și în privința viitorului producțiilor românești în curtea HBO. Mi se pare că s-au făcut niște progrese uriașe în ultimii 10-15 ani în materie de producții, iar HBO a pompat bugete serioase pentru a dezvolta proiecte interesante. Umbre, Valea Mută, chiar și Bani Negri sau RUXX aveau o calitate remarcabilă comparativ cu alte producții românești. Toate proiectele astea au angrenat o serie de actori români foarte buni, au propulsat la alt nivel de notorietate unele nume și au pus pe sticlă actori care nu aveau multă experiență în film. Cred că orice actor român aștepta cu interes propuneri de proiecte din partea HBO tocmai pentru aceste oportunități. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Au trecut niște luni de când au crescut taxele, am digerat puțin lucrurile, nu ne mai sperie așa tare, de revoltă nici nu mai vorbesc. Taxare full time pentru contractele part-time? Nasol, dar asta e, ce să-i faci?

Vine iarna și iar n-o să avem apă caldă, poate nici căldură mereu? Asta e, parcă ne-au trecut nervii pe conducătorii incompetenți, hai să punem o oală cu apă pe foc.

E război, crește dolarul, crește euro, cresc facturile? Păcat de oamenii ăia, am donat 5 lei, hai să dăm play la un film.

Citeşte tot articolul

IN Branded

Am făcut nişte reorganizări prin casă şi am adus din partea cealaltă fierul de călcat Philips Performer Plus, o jucărie de care am fost foarte încântat la vremea ei. Am adus şi o masă de călcat care se deschide mult mai uşor, un model de la Ikea, pentru ca mai apoi să-mi dau seama că ne-am dezobişnuit de procesul ăsta.

Nu doar că se întâmplă foarte rar să călcăm haine, dar când o facem căutăm să folosim fierul de călcat vertical pe care l-a luat Antonia pentru produsele Aceeaşi Mărie. Am mai scris-o pe blog, fierul de călcat vertical e altceva. Citeşte tot articolul

Meniu