Tag

romania

Cum să nu-ţi placă proprietarii din rezidenţialele noi?

7

Priviţi acest gard, el este expresia tuturor libertăţilor prost înţelese de români. Gardul respectiv blochează accesul pietonilor printr-o parcare a unui bloc nou, într-un cartier oarecare de la marginea Bucureştiului. Practic, pe acolo oamenii trec de zeci de ani, în drumul lor spre o staţie de metrou. E o scurtătură printre blocuri pe care o foloseau, probabil, câteva mii de oameni. Nu era vreun flux continuu de pietoni, nu se trecea cu maşina, pur şi simplu treceau oameni din când în când.

Chestie care i-a deranjat pe proprietarii din acest ansamblu rezidenţial construit în spatele unor blocuri din perioada comunistă. “Păi cum, pe proprietatea mea, să se plimbe lumea după cum are chef”? Aşa că au îngrădit toată parcarea, blocându-şi chiar şi lor accesul facil spre metrou. Acum au de ocolit un bloc lung, ceea ce înseamnă vreo 5 minute în plus de mers pe jos. 

Ce mi se pare cu adevărat mindfuck este că astfel de oameni au o atitudine de cuceritori în privinţa zonei. Nu toţi, evident, dar cei care vin cu impulsuri de marcare strictă a proprietăţii sunt tot ăia care se uită cu superioritate la săracii din cartierul în care au aterizat. Şi care sunt cei mai agresivi, că ei au dat bani mulţi, inclusiv pe locul de parcare. Probabil că e o chestie psihologică şi în primii ani e mai dezvoltat acest simţ al proprietăţii.

Citeste tot articolul

Cum s-a ajuns aici?

9

Văd tot mai des oameni care caută un vinovat pentru situaţia critică în care ne aflăm. Într-un singur an am trecut de la o ţară cu speranţe moderate şi multe nemulţumiri la o nouă problemă pentru UE, alături de Polonia şi Ungaria. Cea mai facilă soluţie e să dăm vina pe cei care au absentat de la vot. Practic, viaţa noastră s-a schimbat în decembrie 2016, când peste 50% dintre români au ales să nu voteze. Aşa că cei din bula noastră, cei 10% despre care am mai vorbit, o demonizează pe fata aia cu “mă piş pe el de vot” de parcă ea ar fi de vină că n-au votat milioane de oameni.

În plus, nici măcar nu avem certitudinea că o prezenţă mare la vot ne ajuta la ceva. Cifrele PSD-ALDE au fost atât de mari anul trecut, încât e greu de crezut că a stat acasă doar jumătatea liberală a ţării.

Ok, dar cum s-a ajuns aici? Mereu m-am întrebat cum naiba au asistat oamenii la venirea comuniştilor la putere fără să facă nimic. Sau a legionarilor. Sau a FeSeNiştilor.

Citeste tot articolul

Trei probleme reale ale României

2

În ultima vreme mi-au sărit în ochi câteva probleme care afectează extrem de mult dezvoltarea ţării în care trăim, şi care par să fie ignorate de popor. Asta apropo de pasiunea colegului Vali pentru ştirile inutile pe care le considerăm a fi devastatoare şi care de fapt nu contează. Iată ce ne ţine pe loc de fapt:

Citeste tot articolul

De aici am plecat

0

Trahir, filmul de debut al lui Radu Mihăileanu, a fost filmat la începutul anilor ’90 în România. Acţiunea se petrece prin anii ’60-’70, dar cadrul de mai sus surprinde un oraş exact aşa cum mi-l amintesc în primii ani de viaţă. Gol, plin de moloz, plin de zone în construcţie.

Cred că până prin 1995 nu s-a reparat mare lucru în România, toată lumea era preocupată să îşi facă firme, să aducă blugi, să joace la Caritasuri, să joace la Loteria Vizelor. Târziu de tot am început să ne civilizăm, să terminăm din construcţii, să umplem golurile lăsate de trecerea bruscă la capitalism. Imaginea asta m-a lovit pentru că mi-a adus aminte cât de săraci eram. Şi nici măcar nu ne dădeam seama.

Ţin minte că în Militari, în spatele blocului, erau nişte mormane de moloz şi pământ care au stat pe-acolo ani întregi. Apoi a venit epoca garajelor, acolo am avut maidanul pe care am bătut mingea, apoi o parcare uriaşă, pe urmă s-a “retrocedat” terenul şi s-a construit un complex rezidenţial. Dar înainte de toate astea nu era nici măcar asfalt! Dacă voia cineva să vină direct din staţia de tramvai ajungea cu noroiul până la genunchi.

Nu-mi dau seama dacă ar trebui să apreciem că am ajuns până aici, într-o ţară relativ civilizată, sau să ne înfuriem că am ajuns doar aici, în timp ce Vestul e la ani lumină.

Netflix a sosit oficial în România

3

Cei de la Netflix şi-au anunţat oficial intrarea pe piaţa din România zilele trecute, ocazie cu care au introdus noi titrări şi dublaje în limba română şi au desfăşurat o mini-campanie pe social media pe conturile mai multor seriale produse de ei (Stranger Things, House of Cards, The Crown, Narcos etc.). Au existat şi nişte evenimente cu presă şi influenceri din online iar eu am avut ocazia să particip la unul din ele. 

Chiar dacă putem folosi legal Netflix încă din ianuarie 2016, compania americană nu a fost prezentă în ţara noastră la nivel operaţional de la început. S-au desfăşurat diferite procese de selectare a unei agenţii de PR, apoi s-a lucrat mult pe partea de titrări, din câte am auzit s-au făcut şi nişte angajări. Abia acum este oficială intrarea pe piaţa din România, ceea ce înseamnă că vom vedea mai des activări aici, mai mult conţinut tradus, comunicarea mai intensă a serialelor, interfaţă în limba română.

Dacă ar fi să arunc cu supoziţii în stânga şi în dreapta, aş spune că cei de la Netflix au lansat în 2016 serviciul în 100 de ţări, iar apoi au analizat rezultatele din fiecare piaţă. Acolo unde a meritat au crescut investiţiile, iar în restul ţărilor au aşteptat să prindă tracţiune platforma. Dacă e corect raţionamentul ăsta, nu pot decât să mă bucur că suntem pe lista celor cu cifre bune, mai ales că suntem doar a 20-a limbă oficială. Asta înseamnă că putem avea conţinut mai mult şi mai bun.

Citeste tot articolul

Meltenii nu sunt cea mai mare problemă, tu eşti!

18

De fiecare dată când ni se pare că ceva merge prost în ţara asta dăm vina pe ceilalţi. Meltenii, cocalarii, nesimţiţii, ăia. Problema e la oricine altcineva, dar nu la noi.

Din păcate, ţin să vă anunţ că nu ăia sunt marea noastră problemă. Chiar dacă pare că suntem înconjuraţi de melteni, nu-i aşa. Ei sunt doar o minoritate, în timp ce majoritatea de alcătuită din oameni ok care uită din când în când de bunul simţ, de logică sau de reguli. Dacă le atragi atenţia o să se supere şi o să ţi-i arate cu degetul pe cocalari, care sunt “adevărata problemă”. 

Dar pentru ca ţara asta să progreseze e suficient să nu mai facem noi chestii nasoale. Să nu mai trecem pe roşu, să purtăm centura, să nu mai aruncăm chestii pe jos şi să plătim bilet în autobuz. Ştiţi voi, the usual.

Caz concret: intru duminică în IKEA. Aglomeraţie, că aşa e duminica, toată lumea vrea să mănânce un hot dog ieftin şi o prăjitură Almond. Iau ce-mi trebuie, mă aşez la casa pentru sacoşe galbene. La casa din stânga 3 doamne. O doamnă cu mama şi sora, toate trecute de 50 de ani. Aveau un cărucior plin, au văzut că toată lumea din jur e cu produse puţine, s-au uitat de vreo 3 ori la semnul cu cărucioare tăiate, au ridicat din umeri şi au mers înainte. Dacă le-ai fi văzut pe stradă ziceai că sunt cele mai OK persoane de pe planetă după Obama şi Andrei Pleşu. Când le-a zis casiera că trebuie să stea la o altă coadă (care era de vreo 3 ori mai mare) au părut extrem de surprinse. “Cum, vai? Noi? Păi de ce? Ah, semnele?”

Citeste tot articolul

Din păcate, proştii au energie multă

6

Situaţia: un gigel primeşte amendă pentru că a parcat într-un loc nepermis într-un mall din Cluj. Se enervează, face un blog şi începe să-i bălăcărească pe oamenii din conducerea mall-ului. Vali descoperă blogul şi scrie despre asta. Tembelul nu acceptă că a greşit, ba chiar începe să înjure prin comentarii. Pentru că nu i se publică nimic, intră pe blogurile ălora care au comentat la articol şi lasă acolo comentarii. Printre altele, şi blogul meu.

Pun mai jos comentariul integral, pentru că tind să cred că ne face bine să aflăm şi cum gândeşte cealaltă jumătate de ţară. Ştiţi voi, aia care votează cu PSD fără să o facă pentru găleţi şi ulei, la ţară.

Citeste tot articolul

O fi anul video-ului în România?

3

Ştiţi că de vreo 4-5 ani încoace ni se spune că va fi anul video-ului în România? Eh, cred că anul ăsta chiar a venit momentul. Nu numai că Facebook, Twitter şi Instagram au făcut push pe forma asta de conţinut, dar avem, în sfârşit, şi o ofertă extrem de variată de producători de conţinut. Dacă până acum era 2-3 nişe acoperite pe video (cooking, fashion, teens), acum au apărut video-uri aproape pe orice subiect. Mă gândesc la Daily Vlogs, la video-urile pe care le face Radu de la maratoane şi multe altele.

Următorul pas va fi ca mult mai mulţi bloggeri să testeze apele cu vlogul. Mie mi-a făcut mare plăcere să realizez interviurile live de la FITS 2016, aşa că am hotărât să mai fac asta. Din experienţa Carbusters mi-am dat seama că montajul nu e de mine, aşa că vreau să mă concentrez pe live. De-asta Sunday’s Media Recap va avea începând cu luna octombrie şi o versiune video de 5-10 minute, un live pe care vreau să-l fac în fiecare luni dimineaţă, pentru o porţie fresh de informaţii.

Citeste tot articolul

Cel mai mare trolling din istoria României

0

După ce am fost în ultima vreme la câteva evenimente la care s-a intonat imnul nostru, am ajuns la următoarea concluzie: Andrei Mureşanu a prestat cel mai mare trolling din istoria României cu versurile alea. În peste 80% din situaţii soliştii pur şi simplu nu nimeresc strofa a doua. Povestea cu Marcel Pavel e deja celebră, dar nu e singurul care încurcă versurile. Statistic vorbind, cred că sunt mai mulţi oameni care ştiu cât câştigă Andreea Esca la ProTV, decât cei care pot interpreta perfect imnul.

Nu toată lumea vrea să te tragă în piept

2

Povestea asta mi-a adus aminte de o problemă pe care o urmăresc de ceva timp. Anii ’90 au avut un impact extrem de puternic asupra încrederii pe care o au consumatorii faţă de antreprenorul român. Pe vremea aia cam 8 afaceri din 10 încercau să tragă în piept pe cineva. Fie că era vorba de Statul român sau de consumator, cineva era păcălit astfel încât afaceristul să prospere. De-aia era şi folosit mult termenul de “bişniţar” (care de fapt îşi are etimologia de la  termenul foarte corect “business”).

Din păcate, au trecut 16 ani de la finalul anilor ’90, au apărut o grămadă de afacerişti oneşti, însă consumatorul român tot se simte tras în piept. 

Citeste tot articolul